Frumoasa din pădurea adormită

Îţi simt răsuflarea pe fruntea mea
Şi ştiu că trăieşti, adormito,
Dar de ţi-ar respira doar sufletul
Suflând peste inima mea?

Îndură-te, deschide-ţi ochii în stropi verzi
Să aflu o singură scânteie
Lucind trăiri în starea ta statuie
Născocită în spuma valurilor.

Mi-e teamă de degetele mele
Întinse tremurând spre gura ta.
De va fi rece, vom îngheţa pe veci
Într-un sărut, înzăpeziţi cu iubirea fulguind.

De vor fi calde şi aievea,
Aş încerca din răsputeri
Să-ţi sorb tot sufletul prin buze,
Să fiu sigur că vei muri în mine, ci nu altcum.

(1998-1998)