Dragoș Șerban despre » leoaica de pe voronet

Ești cu mine acum

ești cu mine acum și n-am să te las niciodată, ești cu mine acum, n-ai să mai mori vreodată singură.

Leoaica de pe Voroneț

Între noi curge un râu de foc și nu ne mai găsim; l-ai cunoscut, leoaico, l-am cunoscut și eu. De ce mai curge râul și cum să ne găsim? Leoaica stă pe un mal, pe altul stă un leu. Mă întreb de ce există, de ce ne împărțim?

Cafea cu mentă

Mi-a dat să beau din ceaiul ei de mentă lipindu-și buzele de ale mele și, atentă, lăsând în mine ca o povestire câte un strop din ceai și un strop din ea.

În seara asta dansăm

Vino cu mine și haide să dansăm în locul în care de fapt nu am fost, în visul pe care de fapt nu-l visăm, în timpul căruia nu-i vedem niciun rost.

la revedere

Într-o zi amândoi vom pleca acasă ca şi cum fiecare din noi se va despărţi de el însuşi.

De ce vă iubim

pentru că aveți tăria să spuneți ce simțiți iar când simțim și noi întotdeauna știți și de nu știm, voi ne dezvăluiți.

Dimineață în Bruxelles

Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]

Tu nu ești a mea

Să nu cumva să uiți vreodată că tu ești liberă și-ți aparții

Noi suntem cei

Noi suntem dintre cei ce strigă, la răstimp, Ioane, Hrista şi Vasile – Trei inşi care au fost şi nu mai sunt. Noi suntem dintre cei ce pomenesc şi strigă. Prin pomenire dăruim şi prin strigăt dorurim. Cântul e doar un strigăt care vine din om, Îi iese pe buze, iar limba îi coase dantelă […]