
Cafea cu mentă
Mi-a dat să beau din ceaiul ei de mentă
lipindu-și buzele de ale mele și, atentă,
lăsând în mine ca o povestire
câte un strop din ceai
și un strop din ea.
Mi-a dat să beau din ceaiul ei de mentă
lipindu-și buzele de ale mele și, atentă,
lăsând în mine ca o povestire
câte un strop din ceai
și un strop din ea.
Vino cu mine și haide să dansăm în locul în care de fapt nu am fost, în visul pe care de fapt nu-l visăm, în timpul căruia nu-i vedem niciun rost.
Într-o zi amândoi vom pleca acasă ca şi cum fiecare din noi se va despărţi de el însuşi.
pentru că aveți tăria să spuneți ce simțiți
iar când simțim și noi întotdeauna știți
și de nu știm, voi ne dezvăluiți.
Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]
Noi suntem dintre cei ce strigă, la răstimp, Ioane, Hrista şi Vasile – Trei inşi care au fost şi nu mai sunt. Noi suntem dintre cei ce pomenesc şi strigă. Prin pomenire dăruim şi prin strigăt dorurim. Cântul e doar un strigăt care vine din om, Îi iese pe buze, iar limba îi coase dantelă […]