Dacă m-aș întoarce în timp – nu mult, cât să devină o călătorie fantastică și exotică, dar nici puțin, cât să mă pot reîntâlni pe mine – să zicem dacă m-aș întoarce înapoi cu o viață de om, cum i-aș privi pe oameni?
Așteaptă-mă aici, mi-a zis, mă întorc imediat. Și a intrat în magazin să își cumpere nu știu ce, că nu a vrut să îmi spună.
Mirosea altfel, un aer tare cum nu mai simțisem niciodată ce mă amețise deja. Am clipit din ochi repede deranjat de lumină și mi-am ridicat botul, încercând să înțeleg ce simt.
În marginea Colentinei, ceața groasă mirosea acum a apă de colonie. Că o fi fost de la ăia de pe Moroieni care făceau grătar, că s-o fi răsturnat vreo dubă cu marfă întârziată înspre sau dinspre Dragonul Roșu, nimeni nu poate ști. Mirosea a parfum și asta era cu atât mai surprinzător după cele patru […]
Niciodată Roma nu primise un om cu atâta căldură. Poate pentru că el, omul, era într-adevăr al Romei și asta o știau amândoi. O știa și ea, fata cu sandale albe care se strecura acum pe trotuarul îngust de pe Via Aurelia, fără să știe de ce pe aici și unde duce această stradă. O […]