\u00cen sfar\u0219it ceata de t\u00e2lhari c\u0103zuse prins\u0103 \u00een cap\u0103tul p\u0103durii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo c\u00e2\u021biva voinici, spoi\u021bi cu c\u0103rbuni pe ochi, foarte-ndr\u0103zne\u021bi \u0219i foarte cruzi, b\u0103gaser\u0103 spaima \u00een trei hotare. \u00cent\u00e2i \u00eencepuser\u0103 cu ho\u021bia de cai; apoi o c\u0103lcare, dou\u0103 cu cazne; pe urm\u0103 omoruri. \u00centre altele f\u0103cuser\u0103 acum \u00een urm\u0103 o vizit\u0103 despre ziu\u0103 lui Popa Iancu din Podeni.<\/p>\n
Popa era un om cu dare de m\u00e2n\u0103; r\u0103mas v\u0103duv, de\u0219i foarte t\u00e2n\u0103r, tr\u0103ia cu maic\u0103-sa. \u00cei mergeau treburile c\u00e2t se poate de bine. \u00cen timp de un an \u0219i jum\u0103tate, cump\u0103rase dou\u0103 sfori de mo\u0219ie, ridicase un han \u0219i o pereche de case de piatr\u0103; vite multe, oi, cinci cai, \u0219i mai avea, se zice, \u0219i b\u0103net. Astea b\u0103teau la ochi, toat\u0103 lumea credea c\u0103 popa g\u0103sise vreo comoar\u0103. La a\u0219a stare, trebuia, se-n\u021belege, s\u0103 se opreasc\u0103 ochii t\u00e2lharilor.<\/p>\n
\u00centr-o sear\u0103, Iancu a f\u0103cut prostia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acas\u0103 singur de tot: pe b\u0103tr\u00e2n\u0103 a trimis-o cu tr\u0103sura la t\u00e2rg, cu un b\u0103iat; pe un argat l-a m\u00e2nat la c\u00e2mp, pe al\u021bi doi, cu carele, dup\u0103 lemne la p\u0103dure. Dup\u0103 miezul nop\u021bii, iac\u0103te oaspe\u021bii negri: l-au legat, l-au schingiuit \u0219i i-au luat o groaz\u0103 de bani. Norocul b\u0103tr\u00e2nei c\u0103 lipsea; f\u0103cea poate gre\u0219ala s\u0103 \u021bipe, \u0219i t\u00e2lharii o omorau, cum s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat \u00een alt\u0103 parte cu o bab\u0103, peste c\u00e2teva zile.<\/p>\n
De mirare \u00eens\u0103 un lucru \u2013 popa avea un buiestra\u0219 minunat \u0219i dou\u0103 iepe de pr\u0103sil\u0103: nu i le-au luat. Dar ceva \u0219i mai curios \u2013 c\u00e2inii din curte, ni\u0219te dul\u0103i ca ni\u0219te fiare, nu dedaser\u0103 m\u0103car un semn de via\u021b\u0103! Ho\u021bii au fel-de-fel de me\u0219te\u0219uguri\u00a0ca s\u0103 adoarm\u0103 c\u00e2inii cei mai s\u0103lbatici; le d\u0103 pesemne un fel de m\u00e2ncare desc\u00e2ntat\u0103 ori cine \u0219tie ce.<\/p>\n
Pe preot l-au g\u0103sit a doua zi \u00eentr-un t\u00e2rziu legat butuc, cu mu\u0219chii curma\u021bi de str\u00e2nsura fr\u00e2nghiilor, cu c\u0103lu\u0219u \u00een gur\u0103, d-abia mai put\u00e2nd geme. L-au dezlegat degrab, \u0219i bietul om a povestit, g\u00e2f\u00e2ind \u0219i cu mintea pierdut\u0103 de groaz\u0103, tot ce p\u0103timise.<\/p>\n
Nu trecur\u0103 nici dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i se auzi de alt\u0103 c\u0103lcare \u2013 aceea, \u00een adev\u0103r, sp\u0103im\u00e2nt\u0103toare.<\/p>\n
Dar \u00een sf\u00e2r\u0219it f\u0103r\u0103delegea asta fusese cea din urm\u0103. Oamenii spoi\u021bi cu negru c\u0103zuser\u0103 \u00een lan\u021burile justi\u021biei az-noapte, tocmai c\u00e2nd se porneau la o nou\u0103 isprav\u0103. Vestea aceasta se \u00eempr\u0103\u0219tiase \u00eentr-o clip\u0103 ca o lumin\u0103 lini\u0219titoare peste c\u00e2tetrele hotarele b\u00e2ntuite.<\/p>\n
C\u0103tre sear\u0103 se \u00eentorcea acas\u0103, c\u0103lare pe buiestra\u0219ul lui, popa Iancu. \u0218i calul \u0219i omul erau zdrobi\u021bi de umblet. De trei zile popa alergase dup\u0103 daraveri de negustorie, – vindea vite \u0219i cump\u0103ra porci. Pe unde umblase n-aflase nimica de prinderea t\u00e2lharilor. Maic\u0103-sa \u00eel a\u0219tepta cu masa; fiul n-avea poft\u0103 de m\u00e2ncare; \u00eei era degrab\u0103 s\u0103 mearg\u0103 la neica Stavrache, hangiul, fratele-s\u0103u mai mare.<\/p>\n
Hangiul era foarte mul\u021bumit: om cu dare de m\u00e2n\u0103, cu han \u00een drum \u2013 mare greutate i se luase de pe suflet. C\u00e2te nop\u021bi nu dormise el o clip\u0103 m\u0103car cumsecade, tr\u0103g\u00e2nd cu urechea \u0219i a\u0219tept\u00e2nd cu inima s\u0103rit\u0103 pe musafirii de noapte! Negre\u0219it trebuia s\u0103-i vie \u0219i lui r\u00e2ndul odat\u0103 \u0219i-odat\u0103.<\/p>\n
Preotul intr\u0103 \u00een c\u00e2rcium\u0103, tocmai c\u00e2nd d-l Stavrache se preg\u0103tea s\u0103 \u00eenchiz\u0103.<\/p>\n
-Neic\u0103, zise el privind ciudat \u0219i sperios \u00een toate p\u0103r\u021bile, a\u0219 vrea s\u0103-\u021bi spui ceva numaidec\u00e2t.
\n-Ce?
\n-Ai\u00a0s\u0103 vezi. \u00cenchide \u0219i aide-n odaie am\u00e2ndoi… am venit la d-ta ca la un duhovnic…<\/p>\n
Dup\u0103 aerul \u0219i tonul t\u00e2n\u0103rului, fratele mai mare nu \u0219tia ce s\u0103 creaz\u0103; totu\u0219i \u00een\u021belese c\u0103 preotul avea lucruri serioase de spus. Trimise pe slugi \u0219i pe femeie s\u0103 se culce, \u00eenchise obloanele pr\u0103v\u0103liei \u0219i poarta hanului, \u0219i, dup\u0103 ce toat\u0103 lumea se lini\u0219ti, intr\u0103 \u00een od\u0103i\u021b\u0103 unde-l a\u0219tepta popa tr\u0103g\u00e2nd tutun \u0219i oft\u00e2nd greu.<\/p>\n
-Ce e, m\u0103?
\n-Am venit la d-ta ca la un duhovnic… N-aude nimeni?
\n-A\u0219! cine s-auz\u0103?
\n-Neic\u0103 Stavrache, zise popa \u00eenecat, m-am nenorocit!
\n-De ce?<\/p>\n
Popa a-nceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 cu hohot \u0219i s\u0103 se bat\u0103 cu pumnii \u00een cap. Neica Stavrache nu \u00een\u021belegea deloc.<\/p>\n
-Ce s\u0103 m\u0103 fac?… ce s\u0103 m\u0103 fac, neic\u0103?… spune d-ta, c\u0103 mi-e\u0219ti frate mai mare…<\/p>\n
Ce avea preotul pe suflet? Ce s\u0103 aib\u0103? Lucru greu de-n\u021beles, fire\u0219te; a\u0219a de greu c\u0103 d-l Stavrache, mai \u00eent\u00e2i, nici n-a voit s\u0103 creaz\u0103.<\/p>\n
Cum s-a putut? Omul cu greutate, proprietarul cu at\u00e2tea acareturi \u0219i cuprins, mai bogat dec\u00e2t mult\u0103 lume dimprejur! – frate-s\u0103u! preotul – s\u0103 fi fost capul bandei de t\u00e2lhari! \u0218i cu toate astea era adev\u0103rat. Dracu-l \u00eempinsese! \u0218i nenorocitul \u00ee\u0219i povesti din fir \u00een p\u0103r toate ispr\u0103vile. C\u0103lcarea de la el fusese un marafet ca s\u0103 adoarm\u0103 b\u0103nuielile. Cu c\u00e2teva zile \u00eenainte, un notar de stat – era cam beat – du\u0219man vechi al popii, \u00eent\u00e2lnindu-l la un han pe drum, i-a zis: “Bun buiestra\u0219 ai, p\u0103rinte! \u0103sta nu mai e cal de pop\u0103, e cal haiducesc, s\u0103 lase toate poterile-n urm\u0103!” \u0219i pe urm\u0103: “Bine-\u021bi mai merge, p\u0103rin\u021bele! mai cump\u0103ra\u0219i o sfoar\u0103 de mo\u0219ie! Cum de nu \u021bi-e team\u0103 s\u0103 te calce t\u00e2lharii! pesemne c\u0103 e\u0219ti dres!”<\/p>\n
Neica Stavrache ascult\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it \u0219i povestirea ispr\u0103vii din urm\u0103 de la arenda\u0219ul D\u0103rm\u0103ne\u0219tilor… Dar nu popa \u00eel omor\u00e2se; el luptase c\u00e2t putuse s\u0103-i opreasc\u0103 de la a\u0219a crud\u0103 fapt\u0103; ce era s\u0103 le faci \u00eens\u0103? erau \u00eend\u00e2rji\u021bi: baba \u021bipa \u0219i arenda\u0219ul\u00a0a tras cu arma – nu mai era chip s\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u0219ti pe b\u0103ie\u021bi.<\/p>\n
Popa sc\u0103pase din cursa \u00eentins\u0103 la cap\u0103tul p\u0103durii numai prin \u00eent\u00e2mplare: aminteri puneau m\u00e2na potera\u0219ii \u0219i pe el… Dar to\u021bi ceta\u0219ii sunt prin\u0219i… Or s\u0103-i pun\u0103 la cazne.. ei au s\u0103 spun\u0103 tot… tot… Or s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na \u0219i pe el. \u0218i popa, apucat de cutremur, \u00ee\u0219i smulgea p\u0103rul din cap.<\/p>\n
-Ce-i de f\u0103cut, neic\u0103 Stavrache? scap\u0103-m\u0103!
\n-Cum?… Nenorocitule! s\u0103 fugi! s\u0103 piei! s\u0103 te-neci mai bine dec\u00e2t s\u0103 puie m\u00e2na pe tine! \u00een fundul ocnei \u00ee\u021bi putrezesc oasele.<\/p>\n
Pe c\u00e2nd vorbea d-l Stavrache, deodat\u0103 s-aud afar\u0103 zgomot, strig\u0103te \u0219i b\u0103t\u0103i puternice \u00een obloanele pr\u0103v\u0103liei. Am\u00e2ndoi r\u0103m\u00e2n \u00eencremeni\u021bi.<\/p>\n
-Nu deschide! zice popa sco\u021b\u00e2nd un revolver de subt anteriu.<\/p>\n
Dar bubuiturile se-ndesesc, – sunt oameni mul\u021bi afar\u0103. D-l Stavrache, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai asculte de st\u0103ruin\u021bele popii, care tremura ca varga, \u00eel \u00eempinge c\u00e2t colo \u0219i trece-n pr\u0103v\u0103lie. Tr\u0103g\u00e2nd bine cu urechea, hangiul \u00een\u021belege c\u0103 are a face cu o lume vesel\u0103: o ceat\u0103 de r\u0103uf\u0103c\u0103tori e mult mai serioas\u0103 \u0219i mai t\u0103cut\u0103; nu r\u00e2de \u0219i nu chiuie\u0219te a\u0219a cu chef pe la miezul nop\u021bii. \u0218i d-l Stavrache a ghicit bine. Strig\u00e2nd: “Numaidec\u00e2t!” aprinde lampa \u0219i merge s\u0103 deschiz\u0103.<\/p>\n
\u00cen adev\u0103r, sunt vreo dou\u0103zeci de voluntari tineri, claie peste gr\u0103mad\u0103, \u00een c\u00e2teva tr\u0103suri, condu\u0219i de un ofi\u021ber \u0219i doi sergen\u021bi rezervi\u0219ti c\u0103tre Dun\u0103re – la r\u0103zboi. Poposesc dou\u0103-trei ceasuri aci, s\u0103 odihneasc\u0103 \u0219i caii; despre ziu\u0103 or s\u0103 porneasc\u0103; trebuie s-apuce trenul militar care trece diminea\u021b\u0103 la sta\u021bia cea mai apropiat\u0103 – cale de vreo patruzeci de kilometri. Sunt mu\u0219terii buni, b\u0103ie\u021bi cu dare de m\u00e2n\u0103, \u0219i c\u00e2nt\u0103, \u0219i r\u00e2d, \u0219i fac fel-de-fel de nebunii.<\/p>\n
D-l Stavrache face tot ce poate ca s\u0103-ndatoreze pe bravii tineri. Dup\u0103 ce au b\u0103ut bini\u0219or, se a\u0219tern unul l\u00e2ng\u0103 altul, ticsi\u021bi, \u00een cele dou\u0103 od\u0103i mai mari ale hanului. Foarte obosi\u021bi, tinerii f\u0103r\u0103 grije dorm bu\u0219tean. Hangiul, posomor\u00e2t, st\u0103 c\u00e2teva minute la g\u00e2nduri ad\u00e2nci; dar deodat\u0103 fa\u021ba i se lumineaz\u0103: \u00een\u0103untrul frun\u021bii a sc\u00e2nteiat\u00a0o mare inspira\u021bie. Omul trece repede \u00een odaia unde \u00eel a\u0219tepta cu at\u00e2ta ner\u0103bdare cainicul.<\/p>\n
Ce \u0219i-au vorbit cei doi fra\u021bi nu se poate spune, at\u00e2t de-ncet \u0219i de discret \u0219i-au \u0219optit. E destul a ar\u0103ta numai ce au f\u0103cut. Preotul Iancu s-a a\u0219ezat pe un scaun \u00een mijlocul od\u0103i\u021bii. D-l Stavrache a luat o pereche de foarfece \u0219i a-nceput s\u0103-i reteze pletele; apoi tot mai scurt, unde mai bine, unde mai cu sc\u0103ri, l-a tuns la piele, musc\u0103le\u0219te. Apoi i-a tuns scurt barba, i-a s\u0103punit-o bine \u0219i la urm\u0103 i-a ras-o cu perdaf. Toate astea foarte degrab\u0103.<\/p>\n
La patru despre ziu\u0103, voluntarii s-au de\u0219teptat, s-au pus la r\u00e2nd \u0219i s-au num\u0103rat. D-l Stavrache le-a f\u0103cut socoteala, a \u00eencasat suma de dou\u0103zeci \u0219i cinci de lei \u0219i, mul\u021bumindu-le, le-a zis:<\/p>\n
-Uite ce e… e aici un t\u00e2n\u0103r care ar vrea s\u0103 mearg\u0103 \u0219i el volintir cu d-v… \u00cel primi\u021bi?
\n-E v\u00e2rstnic?…
\n-Da.
\n-Are p\u0103rin\u021bi? ori copii?
\n-N-are nimic.
\n-Are formele gata? a \u00eentrebat ofi\u021berul.
\n-Forme n-are; dar… s\u0103 le face\u021bi d-v.
\n-Asta nu se poate; trebuie s\u0103 se prezinte la divizie.
\n-Da’ nu s-ar putea s\u0103-l lua\u021bi cu d-v. \u0219i s\u0103-\u0219i fac\u0103 formele acolo unde v\u0103 duce\u021bi?
\n-Ba… s-ar putea.
\n-Atunci…<\/p>\n
\u0218i d-l Stavrache aduse \u00een fa\u021ba camarazilor pe\u00a0domnul<\/i>\u00a0Iancu Georgescu – un t\u00e2n\u0103r foarte voinic, frumos \u0219i curat, ras proasp\u0103t – o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are demn\u0103 \u0219i sever\u0103. Camarazii l-au salutat cu un “ura” puternic de s-a cutremurat hanul, \u0219i d-l Iancu Georgescu, dup\u0103 ce s-a s\u0103rutat de multe ori cu neica Stavrache, a pornit cu vesela band\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai uite \u00eenapoi.<\/p>\n
De mult nu se mai pomenea acum \u00een sat de preotul Iancu… Se-necase? \u00cel r\u0103pus\u0103se cineva? Nici urm\u0103 nu\u00a0l\u0103sase, parc\u0103 intrase-n p\u0103m\u00e2nt. \u00cen locul lui se or\u00e2nduise alt preot; nu-l putuser\u0103 a\u0219tepta oamenii c\u00e2t lumea; nu putea r\u0103m\u00e2ne sat de cre\u0219tini f\u0103r\u0103 liturghie.<\/p>\n
C\u00e2nd d-l Stavrache se-ntorcea de la parastasul de nou\u0103 zile al maic\u0103-sii, pe la-nceputul lui decembrie – (b\u0103tr\u00e2na, dup\u0103 ce z\u0103cuse de inim\u0103-rea vreo c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, murise, diminea\u021ba, la 28 noiembrie) – se-nt\u00e2lni cu factorul rural… O scrisoare cu timbrul de la Turnul-M\u0103gurele \u0219i cu data din ajunul mor\u021bii b\u0103tr\u00e2nii. Neica Stavrache a cunoscut slova. Repede, omul deprins a nu mai a\u0219tepta zadarnic ve\u0219ti de la acela pe care-l credea pierdut de-a binele, se \u00eenchise \u00een od\u0103i\u021b\u0103 \u0219i desf\u0103cu nervos plicul:<\/p>\n
“Iubite neic\u0103, mai \u00eent\u00e2i nu lipsesc a cerceta despre scumpa d-v. s\u0103n\u0103tate, a dumitale \u0219i a maichii”…<\/p>\n
D-l Stavrache \u00ee\u0219i \u0219terse ochii cu col\u021bul \u0219or\u021bului \u0219i, foarte \u00eenduio\u0219at, urm\u0103 semnele pe petecul de h\u00e2rtie, sosit de a\u0219a de departe ca s\u0103 aduc\u0103 \u00een lini\u0219titul sat un fel de r\u0103sunet al zbuciumului din locurile r\u0103zboiului. Fugarul era dinaintea Plevnei. Se b\u0103tuse cu mare curaj \u0219i cu mult noroc \u00een trei r\u00e2nduri; luase un steag de la inamic, \u00eentr-o \u00eenc\u0103ierare unde ai no\u0219tri erau aproape zdrobi\u021bi; fusese numai sergent pe c\u00e2mpul de onoare, c\u0103p\u0103t\u00e2nd “Virtutea militar\u0103” \u0219i o decora\u021bie ruseasc\u0103. \u00cen cur\u00e2nd Plevna era s\u0103 fie atacat\u0103 cu toat\u0103 puterea armatelor aliate.<\/p>\n
Curios lucru! Cine ar fi v\u0103zut figura lui neica Stavrache, presupun\u00e2nd c\u0103 acela ar fi fost un om deprins s\u0103 descifreze \u00een\u021belesuri din chipurile omene\u0219ti, ar fi r\u0103mas \u00een mirare pricep\u00e2nd bine c\u0103 \u00een sufletul fratelui mai mare nu se petrecea nimic analog cu bucuria la citirea ve\u0219tilor despre succesul de bravur\u0103 al r\u0103spopitului.<\/p>\n
Hangiul mototoli h\u00e2rtia dup\u0103 ce mai privi bine data: \u00een adev\u0103r, scrisoarea era expediat\u0103 cu trei zile mai nainte de luarea Plevnei. Dar acuma… Plevna era luat\u0103 – asta se zvonise oficial \u00een toate unghiurile \u021b\u0103rii.<\/p>\n
Primarul mai \u0219tia, tot din izvor oficial, c\u0103 voluntarii au s\u0103 fie libera\u021bi zilele acestea spre a se-ntoarce pe la c\u0103minuri, fiindc\u0103 r\u0103zboiul s-a sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n
-Dar… \u00eentreb\u0103 distrat d-l Stavrache, ce s-o mai fi f\u0103cut cu t\u00e2lharii prin\u0219i ast\u0103-prim\u0103var\u0103?<\/p>\n
T\u00e2lharii fuseser\u0103 os\u00e2ndi\u021bi la diferite pedepse \u0219i desigur erau \u0219i a\u0219eza\u021bi la locurile de munc\u0103.<\/p>\n
“Care va s\u0103 zic\u0103, clipi g\u00e2ndul hangiului, nici vorb\u0103 n-a fost la judecat\u0103 despre popa, despre capul \u0219i gazda t\u00e2lharilor. Aoleu! Ce mai judec\u0103tori!<\/p>\n
…Dar o s\u0103-ndr\u0103zneasc\u0103 s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103?<\/p>\n
…Dar dac\u0103 \u00eendr\u0103zne\u0219te \u0219i se-ntoarce?… Atunci, ce-i de f\u0103cut?<\/p>\n
…Da! dar sergentul se poate \u00eentoarce; popa, ba!<\/p>\n
…Dar dac\u0103-i vine a\u0219a o nebuneal\u0103 sergentului s\u0103 spuie c\u0103 el e st\u0103p\u00e2nul averii, \u00eent\u00e2mpl\u00e2ndu-se orice s-o \u00eent\u00e2mpla! c\u0103 odat\u0103 a purtat barb\u0103 \u0219i plete.<\/p>\n
…Da, dar atunci procurorul \u00eel rade \u0219i-l tunde de-a binele.<\/p>\n
…O veni?… n-o veni?…”<\/p>\n
Pe c\u00e2nd d-l Stavrache \u00ee\u0219i ridic\u0103 a\u0219a de sus interesanta-i cl\u0103dire de ipoteze, iac\u0103t\u0103 alt\u0103 scrisoare: e tot de la Turnu-M\u0103gurele – de ast\u0103 dat\u0103 \u00eens\u0103 e slov\u0103 str\u0103in\u0103… Slov\u0103 str\u0103in\u0103!… Ei! lucru dracului!…<\/p>\n
“Salutare, domnu Stavrache, n-avem onoare s\u0103 v\u0103 cunoa\u0219tem, dar venim s\u0103 \u00eendeplinim rug\u0103mintea unui brav camarad, sublocotenentul Iancu Georgescu, voluntar \u00eenaintat \u00een grad \u00een timp de campanie, mort pe c\u00e2mpul de onoare cu trei gloan\u021be inamice primite \u00een p\u00e2ntece. Am stat la c\u0103p\u0103t\u00e2iul lui pl\u00e2ng\u00e2nd p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a \u00eenchis ochii. Mare p\u0103cat c\u0103 s-a pr\u0103p\u0103dit a\u0219a viteaz soldat! Un moment nu a ar\u0103tat la\u0219itate; de\u0219i foarte sl\u0103bit de at\u00eeta durere \u0219i pierdere de s\u00e2nge, tot glumea; z\u00e2mbind \u0219i-a c\u00e2ntat singur pope\u0219te foarte frumos: vesnica pomenire! apoi ne-a dat adresa dumitale \u0219i ne-a rugat s\u0103-\u021bi scriem negre\u0219it s\u0103-l ier\u021bi, fiindc\u0103 acuma s-a sp\u0103lat de s\u00e2nge, \u0219i s\u0103-i spui maic\u0103-sii, b\u0103tr\u00e2nii, pe care o cuno\u0219ti, s\u0103-i poarte regulat de grij\u0103 sufletului. Pe urm\u0103 a-nceput s\u0103 aiureasc\u0103 \u0219i s-a sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n
Salutare: sub-loc. Marin Dobrescu; sergent major, George Popescu”.<\/p>\n
D-l Stavrache a pl\u00e2ns mult, mult, zdrobit de trista veste. Dar un b\u0103rbat trebuie s\u0103-\u0219i fac\u0103 inim\u0103! Nu trebuie s\u0103 se lase cople\u0219it de a\u0219a durere. A str\u00e2ns bine scrisoarea;\u00a0s-a sp\u0103lat frumos pe ochi; a pus caii la bri\u0219c\u0103 \u0219i a plecat repede la t\u00e2rg s\u0103 \u00eentrebe pe avocat, cu ce forme intr\u0103 cineva regulat \u00een st\u0103p\u00e2nirea averii unui frate bun pierdut, care n-are alt mo\u0219tenitor.<\/p>\n
Demult, acuma, domnul Stavrache st\u0103p\u00e2ne\u0219te mirazul r\u0103mas de la frate-s\u0103u, p\u0103rintele Iancu, de a c\u0103rui urm\u0103 nu s-a mai putut da \u0219i despre care nici nu se mai pomene\u0219te.<\/p>\n
Avocatul pov\u0103\u021buise destul de limpede pe hangiu…<\/p>\n
Un om st\u0103p\u00e2ne\u0219te o avere\u00a0; cu drept ori f\u0103r\u0103 drept, o st\u0103p\u00e2ne\u0219te. C\u00e2t\u0103 vreme nu-l sup\u0103r\u0103 nimeni, c\u00e2t\u0103 vreme nu se ridic\u0103 nici o preten\u021bie asupr\u0103-i, el n-are nevoie s\u0103 ia nici o m\u0103sur\u0103 legal\u0103. \u0218i mai mult la urm\u0103 situa\u021bia d-lui Stavrache este mai limpede dec\u00e2t a oric\u0103rui proprietar.<\/p>\n
-Averea a fost a popii?
\n-Da, a popii.
\n-F\u0103cut\u0103 de el, din munca lui?…
\n-Cea mai mare parte.
\n-Popa are copii?
\n-N-are.
\n-Are femeie?
\n-Nu.
\n-Are p\u0103rin\u021bi?
\n-Nu.
\n-Mai are alt frate?
\n-Nici unul, dec\u00e2t pe mine.
\n-Atunci… st\u0103p\u00e2ne\u0219te s\u0103n\u0103tos, a ad\u0103ugat avocatul, \u0219i dac\u0103 te-o sup\u0103ra cineva, atunci vino la mine… Numai unul singur te-ar putea c\u0103lca…
\n-Cine? \u00eentreb\u0103 d-l Stavrache.
\n-Popa.<\/p>\n
Mo\u0219tenitorul z\u00e2mbi \u0219i cu siguran\u021b\u0103 r\u0103spunse:<\/p>\n
-A\u0219, nu mai poate c\u0103lca, s\u0103racu!<\/p>\n
Apoi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 r\u0103spunsul s\u0103u era prea sigur face o impresie ciudat\u0103 avocatului, se gr\u0103bi s-adaoge cu tonul cel mai duios:<\/p>\n
-Cine \u0219tie unde\u00a0s-o fi pr\u0103p\u0103dit bietul frate-meu. dac\u0103 n-a mai venit el la avutul lui at\u00e2ta amar de vreme!<\/p>\n
Au trecut cinci ani de la r\u0103zboi \u0219i nimeni, \u00een adev\u0103r, n-a sup\u0103rat pe d-l Stavrache, afar\u0103 dec\u00e2t popa Iancu volintiru, care venea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, de pe alt\u0103 lume, s\u0103 tulbure somnul fratelui s\u0103u. Avocatul avusese dreptate. Singur popa avea dreptul s\u0103 nelini\u0219teasc\u0103 pacinica st\u0103p\u00e2nire a hangiului.<\/p>\n
Dar orice se-nt\u00e2mpl\u0103 des nu ne mai mi\u0219c\u0103\u00a0; orice minune a treia oar\u0103 trebuie s\u0103 ni se par\u0103 lucru foarte firesc. Pentru aceea, hangiul primi f\u0103r\u0103 mult\u0103 emo\u021bie vizita \u00eenstr\u0103inatului, care venea cine \u0219tie de unde, de departe.<\/p>\n
D-l Stavrache st\u0103 \u00een od\u0103i\u021b\u0103, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 desfac\u0103 ni\u0219te socoteli \u00eencurcate, c\u00e2nd intr\u0103 nenorocitul fugar.<\/p>\n
Stins de oboseal\u0103, bolnav, cu fa\u021ba hirav\u0103 \u0219i cu ochii-n fundul capului ca \u00een clipa mor\u021bii, ocna\u0219ul era \u00eembr\u0103cat \u00een haina v\u0103rgat\u0103 de la ocn\u0103, de unde sc\u0103pase, ca prin minune, pilindu-\u0219i lan\u021burile.<\/p>\n
Umblase prin codri nem\u00e2ncat\u00a0; trecuse pr\u0103p\u0103stii\u00a0; haina \u0219i n\u0103dragii \u00eei erau numai zdren\u021be\u00a0; opincile sf\u00e2\u0219iate\u00a0; palmele \u0219i t\u0103lpile picioarelor \u0219i gleznele pline de s\u00e2nge. Dar \u00een sf\u00e2r\u0219it, ajunsese la frate-s\u0103u.<\/p>\n
-Tic\u0103losule! Strig\u0103 d-l Stavrache, ne-ai f\u0103cut neamul de r\u00e2s! S\u0103 piei s\u0103 nu te mai v\u0103d! Pleac\u0103! Du-te \u00eenapoi de-\u021bi isp\u0103\u0219e\u0219te p\u0103catele!<\/p>\n
Fugarul a plecat oft\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd a ajuns \u00een prag:<\/p>\n
-Nene, zice, f\u0103-\u021bi poman\u0103, d\u0103-mi o b\u0103rdac\u0103 de ap\u0103.<\/p>\n
At\u00e2ta a putut s\u0103 zic\u0103 \u0219i a picat jos moale ca o c\u00e2rp\u0103.<\/p>\n
Lui d-l Stavrache i s-a f\u0103cut mil\u0103\u00a0; s-a repezit s\u0103-l ridice ca s\u0103-l puie pe pat: nu-l putea l\u0103sa s\u0103 moar\u0103 ca un c\u00e2ine. Ocna\u0219ul \u00een lupt\u0103 cu moartea s-a ac\u0103\u021bat de frate-s\u0103u cu o m\u00e2n\u0103 de g\u00e2t \u0219i cu alta de bra\u021bul st\u00e2ng. Hangiul a dat atunci s\u0103-l salte de jos\u00a0; a incercat o dat\u0103, de dou\u0103, de mai multe ori din r\u0103sputeri – degeaba: toate puterile \u0219i sudorile fuseser\u0103 de prisos\u00a0; trupul greu ca plumbul era peste putin\u021b\u0103 de dezlipit de la p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
Hangiul sim\u021bind c\u0103 se fr\u00e2nge de la mijloc, voi s\u0103 dea drumul murindului \u0219i s\u0103 se ridice \u00een picioare ca s\u0103 r\u0103sufle \u0219i s\u0103-\u0219i recapete puterile. Dar \u00eencercarea aceasta\u00a0fu \u0219i mai grea dec\u00e2t cea dint\u00e2i: ocna\u0219ul, \u00een ceasul mor\u021bii, se \u00eencle\u0219tase cu o putere cov\u00e2r\u0219itoare de g\u00e2tul \u0219i de bra\u021bul hangiului.<\/p>\n
Se opinti \u00eenc\u0103 o dat\u0103 cu suprem\u0103 energie, ridic\u0103 de la p\u0103m\u00e2nt pe nenorocit\u00a0; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zb\u0103tu din toate \u00eencheieturile \u0219i, biruind cu greutatea-i de mort\u0103ciune cea din urm\u0103 putere de \u00eempotrivire a lui Stavrache, \u00eel \u00eengenunche, \u00eel tr\u00e2nti jos \u0219i-i puse, ca un lupt\u0103tor teaf\u0103r, genunchiul pe piept. Apoi \u00eencepu s\u0103 r\u00e2z\u0103 ca un nebun scr\u00e2\u0219nind din din\u021bi \u0219i-i zise:<\/p>\n
-G\u00e2ndeai c-am murit, neic\u0103?<\/p>\n
A stat mult d-l Stavrache supus sub c\u0103lc\u00e2iul ocna\u0219ului\u00a0; mult a suferit \u00een ochi r\u00e2njeala acelei fiare. Dar c\u00e2nd nebunul a voit s\u0103-l sugrume, atunci hangiul, smintit \u0219i el de frica mor\u021bii, a f\u0103cut o s\u0103ritur\u0103 dezn\u0103d\u0103jduit\u0103… Ocna\u0219ul a s\u0103rit c\u00e2t colo ca un mototol, a bufnit \u00een u\u0219\u0103, u\u0219a s-a deschis de perete, \u0219i mototolul a pierit \u00een \u00eentunericul nop\u021bii.<\/p>\n
D-l Stavrache era-n picioare, \u00een mijlocul od\u0103ii, tremur\u00e2nd din toate \u00eencheieturile \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i cruci peste cruci… Dor de frate – bine\u00a0; dar ur\u00e2t\u0103 vizit\u0103.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 la ziu\u0103, d-l Stavrache s-a plimbat prin odaie de colo p\u00e2n\u0103 colo\u00a0; s-a-nchinat \u00eentr-una rug\u00e2ndu-se fierbinte pentru odihna sufletului r\u0103posa\u021bilor, \u0219i a b\u0103ut mereu rachiu bun, ca s\u0103-\u0219i \u00eendep\u0103rteze g\u00e2ndurile rele.<\/p>\n
A doua zi s-a dus la biseric\u0103 \u0219i a aprins lum\u00e2n\u0103ri pentru sufletele mor\u021bilor. Apoi, de\u0219i zdruncinat, \u0219i-a v\u0103zut omul de daraveri, mai pe ici, mai pe colea… mai cu seam\u0103 \u0219i-a petrecut vremea cu ni\u0219te vin care pornise s\u0103 se turbure \u0219i s\u0103 se o\u021be\u021beasc\u0103… acu era limpede ca untdelemnul fran\u021buzesc \u0219i dulce ca mustul n\u0103sprit. Toat\u0103 ziua nu i-a cerut inima nimica\u00a0; a b\u0103ut doar dou\u0103-trei n\u0103strape de zeam\u0103 de varz\u0103\u00a0; tocmai \u00eenspre sear\u0103 de tot a gustat ni\u021bel pe\u0219te s\u0103rat cu usturoi \u0219i a b\u0103ut c\u00e2teva pahare de vin nou. Pe urm\u0103 s-a-nchinat frumos \u0219i s-a culcat cu g\u00e2ndul la cine \u0219tie ce.<\/p>\n
………………………………………………………………………………………………………..<\/p>\n
Afar\u0103 plou\u0103 m\u0103run\u021bel, ploaie rece de toamn\u0103, \u0219i boabele de ap\u0103 preling\u00e2ndu-se de pe stre\u0219ini \u0219i pic\u00e2nd \u00een clipe\u00a0ritmate pe fundul unui butoi dogit, l\u0103sat gol \u00eentr-adins la umezeal\u0103, f\u0103ceau un fel de c\u00e2ntare cu nenum\u0103rate \u0219i ciudate \u00een\u021belesuri. Leg\u0103nate de mi\u0219carea suntelor, g\u00e2ndurile omului \u00eencepur\u0103 s\u0103 sf\u00e2r\u00e2ie iute \u00een cercuri str\u00e2mte, apoi \u00eencet-\u00eencet se rotir\u0103 din ce \u00een ce mai domol, \u00een cercuri din ce \u00een ce mai largi, \u0219i tot mai domol, \u0219i tot mai larg. C\u00e2nd cercul unui g\u00e2nd ajunse-n fine a\u0219a de larg \u00eenc\u00e2t con\u0219tiin\u021bii \u00eei era peste putin\u021b\u0103 din centru s\u0103-l mai urm\u0103reasc\u0103 din ce se tot dep\u0103rta – omului i se pare c-aude afar\u0103 un c\u00e2ntec de tr\u00e2mbi\u021be… militari, desigur.<\/p>\n
Hangiul ascult\u0103 mai bine: c\u00e2ntecul str\u0103luce\u0219te din ce \u00een ce mai tare. Se apropie.<\/p>\n
D-l Stavrache iese afar\u0103 pe prispa c\u00e2rciumii.<\/p>\n
E o zi luminoas\u0103 de prim\u0103var\u0103.<\/p>\n
\u00cen adev\u0103r ni\u0219te militari, o companie care urc\u0103 la deal \u00een mar\u0219 de parad\u0103. Tot satul: oameni, copii, c\u00e2ini fac alai dup\u0103 militari.<\/p>\n
Au ajuns \u00een fa\u021ba hanului. C\u0103pitanul comand\u0103 oprirea pe loc.<\/p>\n
Hangiul r\u0103m\u00e2ne tr\u0103snit: C\u0103pitanul!<\/p>\n
C\u0103pitanul bag\u0103 sabia \u00een teac\u0103 \u0219i \u00eenainteaz\u0103 c\u0103tre d-l Stavrache\u00a0; acesta se d\u0103 pas cu pas mereu \u00eenapoi p\u00e2n\u0103 \u00een c\u00e2rcium\u0103, \u00eenchide repede u\u0219a \u0219i-ncearc\u0103 s-o \u00eencuie\u00a0; dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103, u\u0219a sare din \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni \u0219i c\u0103pitanul s-arat\u0103-n prag \u0219i, r\u00e2z\u00e2nd cu hohot, strig\u0103:<\/p>\n
-G\u00e2ndeai c-am murit, neic\u0103?<\/p>\n
Stavrache trece-n tind\u0103 – c\u0103pitanul – dup\u0103 el\u00a0; fuge \u00een od\u0103i\u021b\u0103 – degeaba: nesuferita ar\u0103tare \u00eel urm\u0103re\u0219te de aproape. Nemaiput\u00e2nd r\u0103bda prigonirea, hangiul se repede s\u0103lbatic \u0219i apuc\u0103 de g\u00e2t pe c\u0103pitan\u00a0; acesta se las\u0103 f\u0103r\u0103 a face o mi\u0219care.<\/p>\n
Hangiul se-nd\u00e2rje\u0219te \u0219i-l str\u00e2nge de g\u00e2t, \u00eel str\u00e2nge din ce \u00een ce mai tare: simte cum degetele-i p\u0103trund \u00een mu\u0219chii grumazului strivindu-i, afund\u00e2nd beregata, sf\u0103r\u00e2m\u00e2nd \u00eencheietura cerbicii. Dar cu c\u00e2t str\u00e2nge mai tare cu at\u00e2t chipul c\u0103pitanului se lumineaz\u0103\u00a0; cu c\u00e2t el scr\u00e2\u0219ne\u0219te, cu at\u00e2t militarul r\u00e2de mai zgomotos \u0219i mai vesel. \u0218i c\u00e2nd d-l Stavrache \u00ee\u0219i descle\u0219teaz\u0103 degetele amor\u021bite \u0219i cade pe o lavi\u021b\u0103, c\u0103pitanul \u00eel \u00eentreab\u0103:<\/p>\n
G\u00e2ndeai c-am murit, neic\u0103?<\/p>\n
\u0218i r\u0103mase mult\u0103 vreme \u00een picioare, cu m\u00e2inile \u00eencruci\u0219ate \u0219i cu privirea \u021bint\u0103 asupra lui Stavrache. Apoi f\u0103cu un semn poruncitor la care hangiul se supuse. Ie\u0219ir\u0103 am\u00e2ndoi pe prispa din drum. C\u0103pitanul dete comanda plec\u0103rii, tr\u00e2mbi\u021bele sunar\u0103, solda\u021bii \u00ee\u0219i ridicar\u0103 armele \u0219i urmat\u0103 de ob\u0219tea satului compania plec\u0103, \u00een frunte cu c\u0103pitanul al c\u0103rui r\u00e2s acoperea c\u00e2ntecul tr\u00e2mbi\u021belor \u0219i zgomotul mul\u021bimii.<\/p>\n
………………………………………………………………………………………………………..<\/p>\n
Dis-de-diminea\u021b\u0103, d-l Stavrache, tremur\u00e2nd de friguri, era la popa satului rug\u00e2ndu-l s\u0103 vie negre\u0219it p\u00e2n\u0103 seara s\u0103-i fac\u0103 sfe\u0219tanie acas\u0103.<\/p>\n
Era o sloat\u0103 nemaipomenit\u0103: ploaie, z\u0103pad\u0103, m\u0103z\u0103ric\u0103 \u0219i v\u00e2nt vr\u0103jma\u0219, de nu mai \u0219tia vita cum s\u0103 se-ntoarc\u0103 s\u0103 poat\u0103 r\u0103sufla. De\u0219i aproape de n\u0103miez, \u00een tot satul era ast\u00e2mp\u0103r des\u0103v\u00e2r\u0219it ca-n puterea nop\u021bii\u00a0; ba nici glas de c\u00e2ine nu se mai auzea – cine \u0219tie \u00een ce ad\u0103posturi se odihneau paznicii cur\u021bilor! Drumul parc\u0103 era pustiu: care om cuminte s\u0103-nfrunte a\u0219a t\u0103rie de vreme? Pe la toac\u0103, s-a hot\u0103r\u00e2t v\u00e2ntul s\u0103 bat\u0103 numai dintr-o parte\u00a0; ploaia a contenit\u00a0; a-nceput ninsoarea m\u0103run\u021bic\u0103 \u0219i deas\u0103, \u0219i s-a pornit criv\u0103\u021bul s-o v\u00e2rtejasc\u0103. A\u0219a vreme \u021bine trei zile \u0219i trei nop\u021bi: halal de cine n-are nici pentru vatr\u0103, nici pentru c\u0103ldare!<\/p>\n
D-l Stavrache n-a mai ridicat oblonul pr\u0103v\u0103liei. Singur la tarab\u0103 ce s\u0103 fac\u0103 omul? Mai bea un rachiu, mai morfole\u0219te un covrig uscat \u0219i se g\u00e2nde\u0219te mai la una, mai la alta. Dar e frig \u00een pr\u0103v\u0103lie. Mai \u00een\u021beleg s\u0103 se canoneasc\u0103 negustorul c\u00e2nd \u0219tie pentru ce\u00a0; dar a\u0219a, degeaba! Pe a\u0219a vreme e de prisos s\u0103 mai a\u0219tep\u021bi mu\u0219terii. D-l Stavrache \u00eencuie cicmigeaua, pe urm\u0103 pr\u0103v\u0103lia \u0219i trece-n odaie, la c\u0103ldur\u0103: c\u0103l\u0103tori n-or s\u0103 mai treac\u0103, \u0219i toat\u0103 lumea din sat \u0219tie s\u0103 intre pe porti\u021b\u0103-n curte \u0219i s\u0103 bat\u0103 la u\u0219a din dos.<\/p>\n
\u00cen adev\u0103r, dup\u0103 ce se dezmor\u021be\u0219te bine d-l Stavrache la gura sobei, iac\u0103te, pe-nseratele c\u0103 bate cineva la u\u0219\u0103.<\/p>\n
-Cine-i acolo? \u00eentreab\u0103 hangiul.
\n-Eu, domn’ Stavrache, r\u0103spunde un glas slab de copil\u0103… Deschide…<\/p>\n
Hangiul trage veriga. V\u00e2ntul de afar\u0103 duhne\u0219te pe u\u0219\u0103 arunc\u00e2nd \u00een\u0103untru o feti\u021b\u0103 foarte rebegit\u0103. Copila d-abia poate vorbi\u00a0; f\u0103lcile \u00eei sunt \u00een\u021bepenite de frig, de\u0219i, pe potriv\u0103 de copil s\u0103rac, e destul de bine \u00eembr\u0103cat\u0103: are peste c\u0103m\u0103\u0219u\u021b\u0103 minteanul lui tat\u0103-s\u0103u\u00a0; pe picioarele goale ni\u0219te cizmuli\u021be vechi ale m\u0103-sii, \u0219i pe cap un testemel.<\/p>\n
-Ce vrei?
\n-M-a trimes maica, s\u0103-i dai de un ban gaz, \u0219i taica de doi bani \u021buic\u0103.<\/p>\n
\u0218i fata scoate de sub mintean cu b\u0103gare de seam\u0103 dou\u0103 clondire.<\/p>\n
-Da’… zice s\u0103 nu mai pui gaz \u00een a de \u021buic\u0103 \u0219i \u021buic\u0103-n a de gaz, ca alalt\u0103ieri, c\u0103 iar m\u0103 bate… \u0218i… s\u0103 m\u0103sori bine…
\n-Da’ bani ai adus?
\n-Ba!… zice c\u0103 s\u0103 scrii.
\n-Iar s\u0103 scriu?<\/p>\n
\u0218i d-l Stavrache, urmat de feti\u021b\u0103, trece-n pr\u0103v\u0103lie bolborosind:<\/p>\n
-Scrie-v-ar popa s\u0103 v\u0103 scrie, de p\u00e2rli\u021bi!<\/p>\n
\u00cen pr\u0103v\u0103lie d-abia se mai vede. Feti\u021ba, apropiindu-se de d-l Stavrache, care-i toarn\u0103 \u021buic\u0103, r\u0103m\u00e2ne cu ochii pe un covrig stingher, uitat pe tarab\u0103. Hangiul s-apleac\u0103 subt tarab\u0103 s\u0103 ridice tinicheaua cu gaz\u00a0; \u00een clipa aceea, feti\u021ba \u00eentinde m\u00e2na, ia covrigul \u0219i s\u0103 s\u0103-l v\u00e2re iute sub mintean\u00a0; dar d-l Stavrache se ridic\u0103. O fi tras cu coada ochiului, ori \u0219tia c\u0103 fusese un covrig pe tarab\u0103 \u0219i acu pierise? c\u0103, f\u0103r\u0103 vorb\u0103, lip! o palm\u0103 peste obrazul \u00eenghe\u021bat.<\/p>\n
-Las\u0103 covrigul jos, hoa\u021bo!… De mici v\u0103-nv\u0103\u021ba\u021bi la furat, fire-a\u021bi ai dracului!<\/p>\n
Fata a l\u0103sat covrigul \u0219i a pus m\u00e2na la obrazul \u00eenc\u0103lzit. Apoi a luat cuminte sticlele, le-a ascuns sub mintean \u0219i a pornit afund\u00e2ndu-se \u00een negura nop\u021bii viscoloase.<\/p>\n
Hangiul a \u00eencuiat u\u0219a, a mai aruncat o r\u0103g\u0103lie \u00een sob\u0103, a mai b\u0103ut un p\u0103h\u0103ru\u021b, a mai cotrob\u0103it prin odaie… S\u0103 fi trecut a\u0219a ca la un ceas, c\u00e2nd prin urletul viforului, i se pare c-aude glasuri de oameni afar\u0103… Ascult\u0103 cu dinadinsul – urechea nu l-a am\u0103git. De ast\u0103 dat\u0103 se aud \u0219i b\u0103t\u0103i \u00een u\u0219a de la drum a pr\u0103v\u0103liei. Mu\u0219terii.. c\u0103l\u0103tori… Cine dracu mai umbl\u0103 pe vremea asta! Hangiul aprinde o lum\u00e2nare \u0219i trece-n pr\u0103v\u0103lie la u\u0219e, unde cei de-afar\u0103 bat mereu.<\/p>\n
-Care-i acolo?
\n-Oameni buni!<\/p>\n
E o sanie cu clopo\u021bei afar\u0103. D-l Stavrache deschide.<\/p>\n
-Bun\u0103 vremea! zice o mom\u00e2ie de om, \u00eenalt \u0219i sp\u0103tos, cu glug\u0103 mare, \u0219i intr\u0103, pe c\u00e2nd altul, tot a\u0219a de \u00eembrobodit, st\u0103 \u00een fa\u021ba cailor, care nu se pot ast\u00e2mp\u0103ra locului de b\u0103taia vremii.
\n-Bun\u0103 s\u0103-\u021bi fie inima! r\u0103spunde gazda.
\n-Ne rug\u0103m dumitale, negustorule, de ad\u0103post pentru la noapte. Nu mai e chip s\u0103 mergem \u00eenainte, caii pr\u0103p\u0103di\u021bi\u00a0; noi, degera\u021bi. S\u0103 punem caii la grajd \u0219i nou\u0103 s\u0103 ne dai un col\u021bi\u0219or p\u00e2n\u0103 la ziu\u0103.
\n-Bucuros, zice hangiul… Dar dac\u0103 o fi poarta neme\u021bit\u0103, e greu de deschis.<\/p>\n
Din norocire, poarta era neme\u021bit\u0103 numai pe dinafar\u0103\u00a0; pe din\u0103untru, fiind ad\u0103postit dinspre partea hanului, locul era limpede. Doi arga\u021bi ie\u0219ir\u0103 din grajd, poarta trosni sp\u0103rg\u00e2ndu-\u0219i lipiturile de ghea\u021b\u0103, sania fu tras\u0103 \u00een curte \u0219i caii pu\u0219i la iesle.<\/p>\n
Cei doi musafiri suir\u0103 pe prisp\u0103, \u00ee\u0219i scoaser\u0103 glugile, se scuturar\u0103 bine de z\u0103pad\u0103 \u0219i intrar\u0103 \u00een c\u0103ldur\u0103. Se vedeau pe c\u00e2t se poate vedea pe-ntunerec, oameni cu dare de m\u00e2n\u0103, cirezari, orzari, ori cine \u0219tie ce…<\/p>\n
C\u00e2nd d-l Stavrache se-ntoarse peste c\u00e2teva minute \u00een odaie, aduc\u00e2nd pe tav\u0103 vin \u0219i pahare, g\u0103si pe unul din musafiri \u00een picioare \u00eenc\u0103lzindu-se l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, acela care intrase \u00eent\u00e2i\u00a0; cel\u0103lalt era culcat pe pat cu fa\u021ba la perete: drume\u021b obosit, se-ntinsese s\u0103-\u0219i dezmor\u021beasc\u0103 oasele.<\/p>\n
-N-ai ceva mezelic?\u00a0Se afla… M\u0103sline, costi\u021be de r\u00e2m\u0103tor afumate, pastram\u0103 \u0219i telemea… Pe c\u00e2nd gazda c\u0103uta \u00een pr\u0103v\u0103lie, cu u\u0219a de la mijloc deschis\u0103, auzi pe musafiri vorbind a\u0219a de \u00eencet c\u0103 nu putu \u00een\u021belege un cuv\u00e2nt. Dar \u00eentorc\u00e2ndu-se cu mezelicul, v\u0103zu c\u0103 fusese o p\u0103rere. Am\u00e2ndoi musafirii erau la locurile de mai nainte, ba cel culcat \u00eencepuse s\u0103 sfor\u0103ie.
\n-Las\u0103-l s\u0103 se odihneasc\u0103: e foarte trudit! zise cel din picioare, \u0219i a\u0219ez\u00e2ndu-se singur la mas\u0103, \u00eencepu s\u0103 guste cu mare poft\u0103.<\/p>\n
M\u00e2nc\u00e2nd, fire\u0219te, \u00eencepu vorba.<\/p>\n
-Stra\u0219nic viscol, domnule!
\n-Da’ de unde sunte\u021bi d-v.?
\n-De departe…
\n-\u0218i \u00eencotro v\u0103 duce\u021bi?
\n-Nu \u0219tiu… S\u0103 m\u0103 crezi c\u0103 nu \u0219tiu. M-a luat prietenul cu el a\u0219a, tovar\u0103\u0219 de drum, \u0219i uite ce sf\u00e2nt\u0103 de vreme ne-a apucat.
\n-Ciudat\u0103 vorba dumitale! zise hangiul, ridic\u00e2nd spr\u00e2ncenile\u00a0; s\u0103 umble omul a\u0219a pe drumuri f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie unde merge…
\n-Ei de! r\u0103spunse simplu musafirul\u00a0; vezi?<\/p>\n
\u0218i-\u0219i urm\u0103 gustarea lini\u0219tit. Dup\u0103 ce se g\u00e2ndi ni\u021bel, gazda:<\/p>\n
-Dumneavoastr\u0103 sunte\u021bi… negustori?
\n-Nu.
\n-Fonc\u021bionari…
\n-\u0218tii, nici tocma func\u021bionari\u00a0; dar… cam a\u0219a.
\n-Am \u00een\u021beles: vorba vine, umbla\u021bi la inspec\u021bii.
\n-Ba nu!<\/p>\n
Dup\u0103 o pauz\u0103, \u00een timp ce musafirul b\u0103u unul dup\u0103 altul dou\u0103 pahare de vin:<\/p>\n
-Bravo! bun vin ai, domnule Stavrache.
\n-De unde \u0219tii c\u0103 m\u0103 cheam\u0103 Stavrache?
\n-Mi-a spus prietenul.
\n-Da’… dumnealui… de unde \u0219tie?
\n-\u0218tiu eu? Mi-a spus pe drum, c\u0103 mi-era fric\u0103 s\u0103 \u00eennopt\u0103m pe a\u0219a vreme\u00a0; zice: n-ai grije\u00a0; m\u00e2nem aici aproape, la han la neica Stavrache.
\n-Pesemne\u00a0c\u0103 m-o fi cunosc\u00e2nd dumnealui! zise hangiul \u0219i dete s\u0103 se apropie de pat, s\u0103 vaz\u0103 pe omul care dormea cu fa\u021ba la perete. C\u00e2nd deodat\u0103:
\n-Cum s\u0103 nu te cunosc, neic\u0103 Stavrache, dac\u0103 suntem fra\u021bi buni? zise omul din pat r\u00e2z\u00e2nd \u0219i ridic\u00e2ndu-se drept \u00een picioare \u00een fa\u021ba hangiului.<\/p>\n
Tot viforul care urla \u00een noaptea grozav\u0103 s\u0103 fi n\u0103p\u0103dit dintr-o dat\u0103 \u00een \u021beasta lui Stavrache nu l-ar fi cl\u0103tinat mai cu putere dec\u00e2t \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area \u0219i vorbele acestea!<\/p>\n
Hangiul deschise gura mare s\u0103 spun\u0103 ceva, dar gura f\u0103r\u0103 s\u0103 mai scoat\u0103 un sunet nu se mai putu \u00eenchide\u00a0; ochii clipir\u0103 de c\u00e2teva ori foarte iute \u0219i apoi r\u0103maser\u0103 mari, privind \u021bint\u0103, peste \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area aceea, \u00een dep\u0103rt\u0103ri ne\u00eenchipuite\u00a0; m\u00e2inile voir\u0103 s\u0103 se ridice, dar c\u0103zur\u0103 \u021bepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, n\u0103l\u021b\u00e2ndu-\u0219i g\u00e2tul afar\u0103 din umeri, ca \u0219i cum o putere nev\u0103zut\u0103 l-ar fi tras de p\u0103r vr\u00e2nd s\u0103-l desprind\u0103 de la p\u0103m\u00e2nt, unde parc\u0103 era \u00een\u0219urupat… Dar dup\u0103 acest moment dint\u00e2i, trupul se \u00eenfund\u0103 repede mai jos chiar dec\u00e2t fusese, ap\u0103s\u00e2ndu-\u0219i g\u00e2tul \u00een umeri, ca \u0219i cum puterea nev\u0103zut\u0103 \u00eel sc\u0103pase de p\u0103r, m\u00e2inile se ridicar\u0103 \u0219i-ncepur\u0103 s\u0103 fr\u0103m\u00e2nte sec din degete\u00a0; ochii-\u0219i \u00eentoarser\u0103 privirile din ad\u00e2nci dep\u0103rt\u0103ri de-afar\u0103 afund\u00e2ndu-le treptat \u00een\u0103untrul bol\u021bii capului, \u00een alte dep\u0103rt\u0103ri mai ad\u00e2nci poate\u00a0; gura se-nchise \u0219i f\u0103lcile se-ncle\u0219tar\u0103.<\/p>\n
-\u0218ezi, nec\u0103, zise fratele mai mic, a\u0219ez\u00e2ndu-se la mas\u0103.<\/p>\n
Hangiul ascult\u0103.<\/p>\n
-Te miri fire\u0219te c\u0103 m\u0103 vezi…<\/p>\n
Hangiul z\u00e2mbi.<\/p>\n
-M\u0103 credeai mort, nu-i a\u0219a?… A\u0219! scrisoarea din urm\u0103 a fost o glum\u0103…<\/p>\n
Hangiul \u00eencepu s\u0103 r\u00e2z\u0103.<\/p>\n
-Uite, neic\u0103 Stavrache, la ce-am venit noi… E vorba de dreptate fr\u0103\u021beasc\u0103… Dumneata ai la m\u00e2n\u0103 chez\u0103\u0219ie averea mea. Eu… de! p\u00e2n\u0103 acuma m-am \u00eenv\u00e2rtit prin lume cum am putut\u00a0; de-at\u00e2ta vreme nu te-am sup\u0103rat… Acu… ce s\u0103-\u021bi mai spui? Am umblat cu banii reghimentului… \u0219i de-aia am venit… s\u0103 nu m\u0103 la\u0219i!\u00a0nu mai e vorba de dreptate: de poman\u0103 \u00eemi dai… Nu bei \u0219i d-ta cu noi?<\/p>\n
Zic\u00e2nd acestea \u00eei \u00eentinse un pahar. Stavrache lu\u0103 paharul\u00a0; \u00eel duse spre gur\u0103, dar gura r\u0103mase-ncle\u0219tat\u0103, tremur\u00e2nd \u0219i, ca \u0219i cum ar fi b\u0103ut, de\u0219ert\u0103 paharul peste b\u0103rbie pe s\u00e2n.<\/p>\n
Musafirii se uitar\u0103 lung unul la altul.<\/p>\n
-…Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 poim\u00e2ine n-am cincisprezece mii, trebuie s\u0103 m\u0103-mpu\u0219c… Neic\u0103! ad\u0103og\u0103 omul cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103\u00a0; neic\u0103! s\u0103 nu care cumva s\u0103 m\u0103 la\u0219i… Nu zici nimic?<\/p>\n
Drept r\u0103spuns, Stavrache se ridic\u0103 \u00een picioare foarte lini\u0219tit\u00a0; se duse drept la icoane\u00a0; f\u0103cu c\u00e2teva cruci \u0219i m\u0103t\u0103nii\u00a0; apoi se sui \u00een pat \u0219i se tr\u00e2nti pe o ureche, str\u00e2ng\u00e2ndu-\u0219i genunchii \u00een coate.<\/p>\n
Pe c\u00e2nd musafirii steteau nedormi\u021bi, uit\u00e2ndu-se c\u00e2nd la unul c\u00e2nd la altul, c\u00e2nd la omul ghemuit, acesta \u00eencepu s\u0103 horc\u0103ie tare \u0219i s\u0103 geam\u0103.<\/p>\n
Dormea?… Visa ur\u00e2t?… A\u0219a de repede s-adoarm\u0103?… Se preface?…<\/p>\n
Dar n-apucase s\u0103-\u0219i pun\u0103 din ochi at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri, \u0219i horc\u0103ielile se porni ca un clocot, \u00eentrerupte de gemete din ad\u00e2nc, \u00een timp ce trupul tremura tot mai tare \u0219i mai tare cl\u0103n\u021b\u0103nind din din\u021bi.<\/p>\n
Fratele se apropie de pat \u0219i atinse cu m\u00e2na um\u0103rul omului chinuit de cine \u0219tie ce vis. La acea u\u0219oar\u0103 atingere, un r\u0103cnet! – ca \u0219i cum i-ar fi \u00eempl\u00e2ntat \u00een r\u0103runchi un junghi ro\u0219it \u00een foc – \u0219i omul adormit se ridic\u0103 drept \u00een picioare, cu chipul \u00eengrozitor, cu gura plin\u0103 de spum\u0103 ro\u0219cat\u0103. Ca o furtun\u0103 se repezi, apuc\u0103 masa \u0219i o tr\u00e2nti de du\u0219umea, f\u0103c\u00e2nd tot \u021b\u0103nd\u0103ri.<\/p>\n
Lum\u00e2narea c\u0103z\u00e2nd se stinse, \u0219i odaia r\u0103mase luminat\u0103 numai de candela icoanelor \u0219i de t\u0103ciunele din vatr\u0103.<\/p>\n
Stavrache r\u0103mase o clip\u0103 cu m\u00e2inile ridicate c\u00e2t mai nalt, dete alt r\u0103cnet zguduitor \u0219i se n\u0103pusti asupra lu frate-s\u0103u: \u00eel dobor\u00ee la p\u0103m\u00e2nt, n\u0103ruindu-se peste el.<\/p>\n
-S\u0103i, c\u0103 m\u0103 omoar\u0103!<\/p>\n
Tovar\u0103\u0219ul voi s\u0103 apuce pe Stavrache de la spate\u00a0; acesta p\u0103r\u0103si pe cel tr\u00e2ntit, se-ntoarse-n loc \u0219i-nh\u0103\u021b\u0103 pe cel\u0103lalt de g\u00e2t: \u00eentr-o clip\u0103 la p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
-M\u0103\u00a0str\u00e2nge de g\u00e2t! vrea s\u0103 m\u0103 mu\u0219te!<\/p>\n
Atunci \u00eencepu o lupt\u0103 cr\u00e2ncen\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 o necov\u00e2r\u0219it\u0103 putere fa\u021b\u0103 de am\u00e2ndoi uni\u021bi, hangiul mai avea \u0219i o repeziciune de mi\u0219c\u0103ri ne’nchipuit\u0103. S-ar fi a sf\u00e2r\u0219it r\u0103u pentru musafiri \u00eenfior\u0103toarea t\u0103v\u0103leal\u0103, dac\u0103 nu-i d\u0103dea fratelui prin minte o stratagem\u0103. Scoase repede cureaua de la br\u00e2u… Stavrache ocupat cu tovar\u0103\u0219ul nu lua seama c\u0103 i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva la picioare\u00a0; fratele i le apuc\u0103, le-nf\u0103\u0219ur\u0103 de dou\u0103 ori str\u00e2ns bine \u0219i \u00eenchise cap\u0103tul curelii \u00een cataram\u0103\u00a0; apoi \u00eel apuc\u0103 pe la spate d\u00e2ndu-i cu sete pumni \u00een cerbice. Stavrache l\u0103s\u0103 pe tovar\u0103\u0219, dete s\u0103 se-ntoarc\u0103 \u00een loc\u00a0; dar picioarele nu se mai putur\u0103 cump\u0103ni. Fratele \u00eei trase un pumn stra\u0219nic \u00een furca pieptului a\u0219a c\u0103 Stavrache \u0219ov\u0103ind nu-l mai ajunse cu m\u00e2inile \u0219i se pr\u0103bu\u0219i ca un taur, scr\u00e2\u0219nind \u0219i r\u0103gind.<\/p>\n
Viscolul afar\u0103 ajuns \u00een culmea nebuniei f\u0103cea s\u0103 trosneasc\u0103 zidurile hanului b\u0103tr\u00e2n.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 s\u0103 se ridice hangiul \u00eentr-un cot, \u00eel r\u0103stignir\u0103 jos. \u00cei prinser\u0103 fiecare c\u00e2te o m\u00e2n\u0103, i le r\u0103sucir\u0103 \u00een loc, fr\u00e2ng\u00e2ndu-le degetele pe dos, apoi cu mare sil\u0103 le \u00eempreunar\u0103 pe am\u00e2ndou\u0103 din susul capului \u0219i i le legar\u0103 str\u00e2ns cu br\u00e2ul tovar\u0103\u0219ului, pe c\u00e2nd Stavrache \u00eei scuipa \u0219i r\u00e2dea cu hohot. Acu era legat butuc.<\/p>\n
Tovar\u0103\u0219ul se sui pe pat, lu\u0103 candela de la icoane, s\u0103 caute lum\u00e2narea printre lucrurile risipite pe jos. O g\u0103si \u0219i o aprinse. Cum \u00eei dete lumina-n ochi, Stavrache \u00eencepu s\u0103 c\u00e2nte pope\u0219te.<\/p>\n
-Ce-i de f\u0103cut? zise tovar\u0103\u0219ul cu groaz\u0103.
\n-N-am noroc! r\u0103spunse fratele.<\/p>\n
Zdrobit de lupt\u0103 \u0219i de g\u00e2nduri, omul se a\u0219ez\u0103 \u00eencet pe pat \u0219i privi lung asupra celui \u021bintuit jos, care c\u00e2nta nainte, leg\u0103n\u00e2ndu-\u0219i \u00eencet capul, pe mersul c\u00e2ntecului, c\u00e2nd \u00eentr-o parte c\u00e2nd \u00eentr-alta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
I \u00cen sfar\u0219it ceata de t\u00e2lhari c\u0103zuse prins\u0103 \u00een cap\u0103tul p\u0103durii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo c\u00e2\u021biva voinici, spoi\u021bi cu c\u0103rbuni pe ochi, foarte-ndr\u0103zne\u021bi \u0219i foarte cruzi, b\u0103gaser\u0103 spaima \u00een trei hotare. \u00cent\u00e2i \u00eencepuser\u0103 cu ho\u021bia de cai; apoi o c\u0103lcare, dou\u0103 cu cazne; pe urm\u0103 omoruri. \u00centre altele f\u0103cuser\u0103 acum \u00een urm\u0103 o […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[15],"class_list":["post-364","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ion-luca-caragiale-nuvele","tag-ion-luca-caragiale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/364","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=364"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/364\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":427,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/364\/revisions\/427"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=364"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=364"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=364"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}