VICTOR,s ingur, \u00een frac, leg\u0103tur\u0103 alb\u0103, cipici de lac, cu un \u0219ervet sub subsuoara st\u00e2ng\u0103, \u0219ade pe un scaun \u00een mijlocul scenii cu fa\u021ba spre st\u00e2nga \u0219i cite\u0219te o bro\u0219ur\u0103<\/em><\/p>\n \u201eSimptomele unei pasiuni contrariate sunt: mai \u00eent\u00e2i, pierderea treptat\u0103 a memoriei, \u0219-apoi o indiferen\u021b\u0103 din ce \u00een ce mai mare pentru tot ce ne \u00eenconjoar\u0103…” (se aude \u00een coridorul din fund zb\u00e2rn\u00e2itura unei sonerii electrice. Victor se opre\u0219te din citire pentru a reflecta. Zb\u00e2rn\u00e2itura se repet\u0103 prelungit, apoi cu pauze scurte \u0219i cu un tact muzical \u0219i nervos. Victor trezit din reflec\u021bile lui prive\u0219te gale\u0219 spre fund.) Voila, voila, on y vole! (\u00eenainteaz\u0103 \u00eencet \u00een fa\u021b\u0103 cuget\u00e2nd ad\u00e2nc) \u201e… mai \u00eent\u00e2i o pierdere treptat\u0103 a memoriei…” (pun\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2na la frunte \u0219i mijind ochii ca \u0219i cum ar voi s\u0103-\u0219i \u00eencerce memoria, apoi cu am\u0103r\u0103ciune.) Memoria n-am pierdut-o \u00eenc\u0103 de tot, dar nu mi-a mai r\u0103mas mult\u0103: datoriile uit totdeauna s\u0103 le pl\u0103tesc, dar tot mai \u021bin minte la cine \u0219i c\u00e2t sunt dator; da, dar dac\u0103 va urma nenorocirea mea (trist) cine \u0219tie dac\u0103 nu voi uita \u0219i aceasta! (soneria zb\u00e2rn\u00e2ie cu putere.) Voila, voila, on y vole! (merge p\u00e2n\u0103 la u\u0219a din st\u00e2nga, ofteaz\u0103 greu, \u0219i pleac\u0103 \u00eencet spre fund reflect\u00e2nd. Soneria merge mereu \u00eenainte.) \u201e…\u0218-apoi o indiferen\u021b\u0103 din ce \u00een ce mai mare pentru tot ce ne \u00eenconjoar\u0103.” (soneria, cu hot\u0103r\u00e2re.) Nu! la indiferen\u021b\u0103 \u00eenc\u0103 n-am ajuns. (c\u00e2nd voie\u0219te s\u0103 ias\u0103 \u00een fund se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu Liza \u0219i cu Furtunescu, care intr\u0103.)<\/p>\n VICTOR, LIZA \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu dou\u0103 geamantane, apoi FURTUNESCU asemenea, \u00een costum englezesc de c\u0103l\u0103torie<\/em><\/p>\n LIZA (trec\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 Victor): Surd e\u0219ti ? Dormi ? N-auzi telegraful ?<\/p>\n VICTOR: Ba da!<\/p>\n LIZA: Apoi atunci, de ce m\u0103 la\u0219i s\u0103 ridic eu pe scari geamantanele ? – z\u0103p\u0103citule.<\/p>\n VICTOR (cu dignitate): D-\u0219oar\u0103 Lizo, vorbe\u0219te frumos!<\/p>\n FURTUNESCU (intr\u00e2nd cu alte dou\u0103 geamantane, coboar\u0103, las\u0103 geamantanele jos; c\u0103tr\u0103 Victor): Gar\u00e7on, ceai !<\/p>\n VICTOR (trec\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 el): N-am nimica, domnule. (Liza a l\u0103sat geamantanele.)<\/p>\n FURTUNESCU (contrariat): Ei nu! ceai!<\/p>\n VICTOR(aparte): E s\u0103rit. (contrariat \u0219i el.) Ei nu! n-am nimica, domnule.<\/p>\n FURTUNESCU (plictisit): Un ceai, un pahar, o cea\u0219c\u0103 de ceai, gogomane!<\/p>\n VICTOR(sup\u0103rat): Cum, domnule? (Liza plictisit\u0103 \u0219i ea, d\u0103 din umeri.)<\/p>\n FURTUNESCU: Aa!<\/p>\n VICTOR: Am \u00een\u021beles, domnule, am \u00een\u021beles; dar cum?… cu rom, cu lapte?<\/p>\n FURTUNESCU: Cu rom, gogomane!<\/p>\n VICTOR (prive\u0219te lung pe Furtunescu): On y vole! (merge \u00eencet la dulap, \u00eenchide bro\u0219ura, 0 pune \u00een\u0103untru \u0219i preg\u0103te\u0219te serviciul de ceai.)<\/p>\n LIZA(descuind u\u0219a din dreapta): Iat\u0103, domnule, aici.<\/p>\n FURTUNESCU (se prive\u0219te \u00een oglinda din fund z\u00e2mbind): Ce schimbare \u00een \u0219ase ani!<\/p>\n LIZA (merg\u00e2nd \u00een fund s\u0103 ia geamantanele ca s\u0103 le duc\u0103 \u00een odaie): \u0218i zi, sunte\u021bi rom\u00e2n, domnule?<\/p>\n FURTUNESCU: Da, fat\u0103, pe c\u00e2t mi-aduc aminte.<\/p>\n LIZA (urm\u00e2ndu-\u0219i treaba): Sem\u0103na\u021bi mult cu un englez din Viena pe care l-am avut noi \u00een otel pe vremea muscalilor: ce b\u0103rbat frumos!<\/p>\n FURTUNESCU (r\u00e2z\u00e2nd): \u0218tii c\u0103 e\u0219ti politicoas\u0103… Merci!<\/p>\n LIZA: Z\u0103u, domnule, sem\u0103na\u021bi cap t\u0103iat cu el… \u0219i-avea o groaz\u0103 de c\u0103v\u0103l\u0103rii… S\u0103rmanul! l-a luat \u00eentr-o noapte pe sus de la poli\u021bie… ziceau c\u0103 f\u0103cuse ruble de h\u00e2rtie.<\/p>\n FURTUNESCU (dispus): Sunt \u00eenc\u00e2ntat de asem\u0103nare… Bravo! (Liza iese \u00een dreapta cu cel din urm\u0103 geamantan.)<\/p>\n VICTOR (intr\u00e2nd prin fund cu ceaiul): Voila, voila, on y vole!<\/p>\n LIZA (reintr\u00e2nd din dreapta): Gata, domnule, poftim!<\/p>\n FURTUNESCU (ie\u0219ind din dreapta): S\u0103-mi aduc\u0103 ceaiul.<\/p>\n VICTOR \u2014 LIZA<\/em><\/p>\n LIZA (merg\u00e2nd \u00eenaintea lui Victor \u0219i observ\u00e2nd tava): Zahar ai uitat s\u0103 pui… \u0219i… i-ai adus cu lapte… \u021bi-a zis cu rom.<\/p>\n VICTOR(st\u00e2nd la \u00eendoial\u0103): Ba nu!<\/p>\n LIZA: Ba da.<\/p>\n VICTOR (suspin\u00e2nd): \u201eMai \u00eent\u00e2i o pierdere treptat\u0103 a memoriei…” (merge la dulap, scoate o sticl\u0103 \u0219i pune rom \u00een p\u0103h\u0103ru\u021b, pune zahar \u00een farfuriu\u021b\u0103 \u0219i se duce cu tava \u00een odaia din dreapta) voila, voila, on y vole.<\/p>\n LIZA: Ce are? ce-a p\u0103\u021bit b\u0103iatul \u0103sta de la o vreme \u00eencoace? Nu-i glum\u0103… 0 fi bolnav! Trebuie s\u0103-l \u00eentreb, trebuie s\u0103-mi spuie numaidec\u00e2t. Eu nu \u0219tiu ce s\u0103 mai crez de el. (Victor reintr\u0103 din dreapta cu ni\u0219te haine la subsuoar\u0103 \u0219i cu o p\u0103l\u0103rie cilindru \u00een m\u00e2n\u0103. Ca s\u0103-\u0219i descarce m\u00e2na \u00ee\u0219i pune p\u0103l\u0103ria pe cap; p\u0103l\u0103ria \u00eei merge peste urechi.) Victore! (Victor, distrat, merge spre dulapul lui.) Victore!<\/p>\n VICTOR: St! ce?<\/p>\n LIZA (urc\u00e2nd c\u0103tr\u0103 el \u0219i cu tonul scurt): Victore, ce ai?<\/p>\n VICTOR(distrat): Cu rom? cu lapte?<\/p>\n LIZA:Nu, z\u0103p\u0103citule, nu! Ce ai? Ce-ai p\u0103\u021bit?<\/p>\n VICTOR: N-am nimica.<\/p>\n LIZA: Cum n-ai nimica? (\u00eei ia p\u0103l\u0103ria din cap \u0219i o pune pe un scaun.) De vreo zece zile-ncoace, pare c\u0103 e\u0219ti de pe alt\u0103 lume, ui\u021bi de la m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la gur\u0103. (Victor ridic\u0103 ochii la cer.) Nu-n\u021belegi ce-\u021bi vorbe\u0219te omul, nu \u0219tii ce spui. (Victor acela\u0219i joc.) R\u00e2de tot otelul de tine; pentru asta madama te-a dat din birt aicea sus; se pl\u00e2ngea to\u021bi mu\u0219teriii de tine; nu mai erai bun de nimic, sp\u0103rgeai tot, nu \u00een\u021belegeai ce-\u021bi comand\u0103 oamenii. Nu \u021bii minte c\u0103 alalt\u0103ieri ai turnat o sup\u0103 \u00een p\u0103l\u0103ria unui mu\u0219teriu pus\u0103 pe mas\u0103? Dac\u0103 nu eram eu s\u0103 m\u0103 pui pentru tine te dedea madama afar\u0103.<\/p>\n VICTOR (ascult\u0103 tirada indiferent; merge la dulap, ia peria \u0219i \u00eencepe s\u0103 cure\u021be hainele) Da. (Apoi merge s\u0103 \u0219eaz\u0103 pe scaunul cu p\u0103l\u0103ria ca s\u0103 \u0219tearg\u0103 hainele \u0219ez\u00e2nd.)<\/p>\n LIZA (desperat\u0103, oprindu-l): Ce faci? Ce faci? (\u00ceI opre\u0219te s\u0103 striveasc\u0103 de tot p\u0103l\u0103ria, tr\u0103g\u00e2ndu-l repede de m\u00e2n\u0103.)<\/p>\n VICTOR: Nu vezi ce fac? periez hainele dobitocului de colo! Ce nesuferit pasajer! De-ar pleca mai cur\u00e2nd!…<\/p>\n LIZA (zguduindu-l): \u021ai-ai pierdut min\u021bile, s\u0103race!<\/p>\n VICTOR: \u0218i ce treab\u0103 ai d-ta?<\/p>\n LIZA:Cum ce treab\u0103? Nenorocitule, n-o s\u0103 ne cunun\u0103m peste c\u00e2teva zile?<\/p>\n VICTOR (confuz): Ba da ! (periaz\u0103 cu putere.)<\/p>\n LIZA: Ei! Atunci! vreau s\u0103 \u0219tiu pentru ce e\u0219ti z\u0103p\u0103cit… Spune: ce ai? ce-ai p\u0103\u021bit?<\/p>\n VICTOR(oprindu-se din periat): N-am nimic. (se freac\u0103 cu peria pe m\u00e2n\u0103.)<\/p>\n LIZA: Ba ai. (c\u0103ut\u00e2nd cu g\u00e2ndul \u0219i \u00eenfrico\u0219at\u0103.) Ai jucat iar c\u0103r\u021bi \u0219i-ai pierdut.<\/p>\n VICTOR (periind mereu): Nu.<\/p>\n LIZA (z\u00e2mbindu-i \u0219i m\u00e2ng\u00e2indu-l): Spune drept: m\u0103 temi de cineva.<\/p>\n VICTOR (acela\u0219i joc): Nu.<\/p>\n LIZA: Atunci, ce? (se aude soneria \u00een fund.)<\/p>\n VICTOR(acela\u0219i joc): Voila! Voila!<\/p>\n LIZA: R\u0103spunde, ce? (\u00eel scutur\u0103 de m\u00e2n\u0103.)<\/p>\n VICTOR (iritat): Ce! ce! n-am s\u0103-\u021bi spun dumitale ce, domni\u0219oar\u0103 Lizo. Las\u0103-m\u0103-n pace.<\/p>\n LIZA (\u00eenecat\u0103 de pl\u00e2ns): A\u0219a? cine sunt eu s\u0103 te-ntreb? S\u0103 te las \u00een pace? (se aude soneria \u00een st\u00e2nga de trei ori scurt \u0219i glasul Fifinii strig\u00e2nd: Lizo! Victor tresare, se opre\u0219te din periat hainele \u0219i peria \u00eei scap\u0103 din m\u00e2n\u0103 \u0219i cade pe scaunul cu p\u0103l\u0103ria. Se ridic\u0103 degrab\u0103, ia p\u0103l\u0103ria; o \u00eendrepteaz\u0103 c\u00e2t poate, str\u00e2nge, cu ajutorul Lizei, hainele, se r\u0103pede la u\u0219a din st\u00e2nga, pe care o g\u0103se\u0219te \u00eencuiat\u0103, apoi la u\u0219a din dreapta, o deschide \u0219i arunc\u0103, printr-\u00eensa, hainele, p\u0103l\u0103ria \u0219i peria.)<\/p>\n FURTUNESCU (de afar\u0103): Ia seama ce faci, gogomane!<\/p>\n VICTOR (ame\u021bit): Da! Domnule! (se \u00eentoarce spre st\u00e2nga, Liza \u00eel urm\u0103re\u0219te dezolat\u0103; c\u00e2nd au ajuns la mijlocul scenii, se deschide u\u0219a din st\u00e2nga prin care scoate capul Fifina.)<\/p>\n ACEIA\u0218I \u2014 FIFINA<\/em><\/p>\n FIFINA (din u\u0219e, \u00een costum de diminea\u021b\u0103): E\u0219ti aici, Lizo? Am sunat de dou\u0103 ori. (Victor r\u0103m\u00e2ne \u00eenm\u0103rmurit la vederea Fifinii.)<\/p>\n LIZA (st\u0103p\u00e2nindu-\u0219i emo\u021bia): Aici, coconi\u021b\u0103, a\u0219teptam s\u0103 deschide\u021bi. (intr\u0103 la st\u00e2nga, arunc\u00e2nd o c\u0103ut\u0103tur\u0103 lui Victor, care nu se mi\u0219c\u0103 din loc.)<\/p>\n FIFINA: Gar\u00e7on! (Victor tresare \u0219i se apropie machinal de Fifina.) Fii bun m\u0103 rog, d\u0103-te jos la poart\u0103, vezi c\u0103 se plimb\u0103 d. Peruzeanu, ginere-meu, pe pia\u021b\u0103. Spune-i c\u0103 ast\u0103zi dejun\u0103m la unsprezece… (Victor nu se mi\u0219c\u0103.) A! s\u0103 nu uite s\u0103-mi cumpere chinin\u0103.<\/p>\n VICTOR (transportat): At\u00e2ta numai? Numai at\u00e2t?<\/p>\n FIFINA: Da.<\/p>\n VICTOR: Nu se poate. Mai zice\u021bi, mai comanda\u021bi ceva.<\/p>\n FIFINA: A! da! Bine zici: uitasem. Ast\u0103zi dejun\u0103m sus; eu \u0219i Iulia nu prea suntem bine. C\u00e2nd \u0103i vedea c\u0103 se suie sus d. Peruzeanu, s\u0103 ne aduci carta dejunului. Te rog nu uita. (iese la st\u00e2nga \u0219i \u00eenchide u\u0219a.)<\/p>\n VICTOR: On y vole, madame, on y… (merge p\u00e2n\u0103 la u\u0219a prin care a ie\u0219it Fifina, pune m\u00e2na la inim\u0103, ridic\u0103 din umeri, apoi se \u00eendrepteaz\u0103 hot\u0103r\u00e2t spre fund \u0219i iese apuc\u00e2nd prin coridor la dreapta.)<\/p>\n PERUZEANU (singur; intr\u0103 cu p\u0103l\u0103ria \u00een cap prin fund din partea st\u00e2ng\u0103 a coridorului, se opre\u0219te pu\u021bin \u00een fund, arunc\u0103 o privire \u00een toat\u0103 scena, apoi \u00eenainteaz\u0103 grav \u0219i medit\u00e2nd) PERUZEANU, VICTOR apoi LIZA<\/em><\/p>\n (Soneria zb\u00e2rn\u00e2ie \u00een fund. Peruzeanu cite\u0219te la dreapta)<\/p>\n VICTOR (intr\u0103 cu o tav\u0103 plin\u0103 de serviciuri; sonerie p\u00e2n\u0103 la ie\u0219irea lui): Voila, Voila… (tr\u00e2nte\u0219te pe dulap tava care pierz\u00e2ndu-\u0219i centrul de gravitate se r\u0103stoarn\u0103.) On y vole… on y vole. (iese repede prin, fund la st\u00e2nga.)<\/p>\n LIZA (intr\u00e2nd din fund prin st\u00e2nga la zgomotul tavei, se love\u0219te piept \u00een piept cu Victor, care-\u0219i urmeaz\u0103 drumul prin coridor strig\u00eend: On y vole): Iar ? Doamne sfinte, ce-i de f\u0103cut cu b\u0103iatul \u0103sta?… A nebunit de tot.<\/p>\n PERUZEANU (care a l\u0103sat gazeta c\u00e2nd a c\u0103zut tava \u0219i s-a \u00eentors s\u0103 vaz\u0103 ce e): Ce e, fat\u0103? ce s-a-nt\u00e2mplat?<\/p>\n LIZA (pl\u00e2ng\u00e2nd): Ce s\u0103 fie, domnule, nenorocire!<\/p>\n PERUZEANU: Ce nenorocire?<\/p>\n LIZA (acela\u0219i joc): Mare, domnule, b\u0103iatul cu care sunt logodit\u0103, Victor, gar\u00e7onu! de aici, \u00eel \u0219tii dumneata…<\/p>\n PERUZEANU (r\u00e2z\u00e2nd): A! dobitocul cela t\u00e2n\u0103r cu col\u021bii pe frunte…<\/p>\n LIZA: Da, domnule.<\/p>\n PERUZEANU: Ei, ce?<\/p>\n LIZA: Nu \u0219tiu ce are, domnule, e a\u0219a de z\u0103p\u0103cit de la o vreme \u00eencoace, \u00eenc\u00e2t mi-e fric\u0103 s\u0103 nu fi \u00eennebunit. Nu mai are capul la loc, nu mai aude, nu mai \u0219tie ce vorbe\u0219te, nu mai \u021bine minte nimica…<\/p>\n PERUZEANU: Trebuie s\u0103 fie amorezat.<\/p>\n LIZA (cu sfial\u0103): Da, domnule, este. De trei luni de zile ne-am logodit. Madama, st\u0103p\u00e2na otelului, ne-a f\u0103g\u0103duit c\u0103 ne cunun\u0103 c\u00e2nd om str\u00e2nge o sut\u0103 de galbeni… \u0218i el acuma s-a smintit… De c\u00e2teva zile, \u00een loc s\u0103 fac\u0103 iconomie, a spart serviciuri de peste 300 de franci!… Uite. (str\u00e2nge cioburile de jos \u0219i pl\u00e2nge.) Nu \u0219tiu ce s\u0103 mai m\u0103 fac cu el.<\/p>\n PERUZEANU (cu chef): Trebuie numaidec\u00e2t cununie… ca s\u0103-l faci s\u0103-\u0219i vie \u00een fire. Ascult\u0103-m\u0103 pe mine… Pentru c\u0103 eu \u00eemi explic starea \u00een care se afl\u0103 t\u00e2n\u0103rul t\u0103u. Sufletul t\u00e2n\u0103r este ca aburul: daca nu-i pui piedici, merge-n sus u\u0219or ca fulgul; dac\u0103 \u00eens\u0103 \u00eel \u00eempiedici, \u00eel \u00eentemni\u021bezi, \u00eel ape\u0219i, ajunge s\u0103 sparg\u0103 \u0219i pere\u021bi de fier.<\/p>\n LIZA: Fire\u0219te…<\/p>\n PERUZEANU: A! dar am uitat s\u0103 te \u00eentreb un lucru. Ai mum\u0103?<\/p>\n LIZA: Da.<\/p>\n PERUZEANU: R\u0103u. – T\u00e2n\u0103r\u0103 ori b\u0103tr\u00e2n\u0103?<\/p>\n LIZA: Mai mult b\u0103tr\u00e2n\u0103.<\/p>\n PERUZEANU: Bine. Te iube\u0219te?<\/p>\n LIZA: Nu prea, pentru c\u0103 mi-e mum\u0103 vitreg\u0103.<\/p>\n PERUZEANU: \u0218i mai r\u0103u. Nu cumva nu poate suferi pe b\u0103rba\u021bi?<\/p>\n LIZA: De, domnule, \u0219tiu \u0219i eu! A fost m\u0103ritat\u0103 de trei ori p\u00e2n\u0103 acuma \u0219i acuma ar vrea iar s\u0103…<\/p>\n PERUZEANU: Bine! Dar… (sc\u0103rpin\u00e2ndu-se \u00een cre\u0219tet) nu cumva face teorii?<\/p>\n LIZA: Nu, domnule, face cozonaci.<\/p>\n PERUZEANU: Cozonaci, bine. Atunci trebuie s\u0103 te cununi numaidec\u00e2t.<\/p>\n LIZA: Dar n-avem \u00eenc\u0103 o mie de franci, el n-are nimic \u0219i eu am numai opt sute pe care mi-i p\u0103streaz\u0103 madama.<\/p>\n PERUZEANU: Dar \u00eel iube\u0219ti pe z\u0103p\u0103citul, ‘ai?<\/p>\n LIZA: Cum nu, domnule, mai mult dec\u00e2t el pe mine; dar nu-i ar\u0103t.<\/p>\n PERUZEANU (aparte): Femeie! (tare.) Ei! atunci, fiindc\u0103 e\u0219ti protejata femeii mele \u0219i pentru c\u0103 m\u0103 intereseaz\u0103 romanul t\u0103u, \u00ee\u021bi f\u0103g\u0103duiesc s\u0103 te scap eu de lipsa care te opre\u0219te s\u0103 fii fericit\u0103.<\/p>\n LIZA: A, domnule ! Cum s\u0103-\u021bi mul\u021bumesc ! S\u0103 tr\u0103iasc\u0103 coconi\u021ba Iulia \u0219i co…<\/p>\n PERUZEANU (pun\u00e2ndu-i m\u00e2na la gur\u0103): At\u00e2t, nenorocito! ajunge!<\/p>\n LIZA: M\u0103 duc s\u0103-i spui \u0219i lui s\u0103-l mai lini\u0219tesc, bietul b\u0103iet! (iese iute prin fund.)<\/p>\n PERUZEANU, apoi VICTOR<\/em><\/p>\n PERUZEANU (privind dup\u0103 Liza): O fat\u0103 a\u0219a de vioaie \u0219i de ginga\u0219e, s\u0103 iubeasc\u0103 pe un g\u0103g\u0103u\u021b\u0103, care poate c\u0103 nici n-o iube\u0219te, nici nu o-n\u021belege… A! bun! fata ceea cu romanul ei mi-a mai gonit ideile negre… \u0218i de ce a\u0219 avea idei negre, a\u0219 fi nebun! c\u00e2nd am aci \u00een buzunarul jiletcii mele leacul pentru a face s\u0103 \u00eenceteze situa\u021bia mea nesuferit\u0103 de p\u00e2n\u0103 acuma… \u201eIa seama”, mi-a zis spi\u021berul. Ei da! am s\u0103 iau seama \u0219-at\u00e2t. Totul o s\u0103 se reduc\u0103 la o fars\u0103, pe care am s\u0103 i-o joc doamnii Fifinii, de c\u00e2te ori voi avea nevoie, p\u00e2n\u0103 i-o pl\u0103cea, mai bine dec\u00e2t s\u0103 doarm\u0103, s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 se plimbe \u0219i s\u0103 m\u0103 lase-n pace. (reia gazeta. Victor intr\u0103, merge la dulap \u0219i scoate bro\u0219ura.) Aha! iac\u0103 animalul \u00een cestiune. (cu gravitate.) S\u0103 se asculte \u0219i partea cealalt\u0103. (uit\u00e2ndu-se la ceasornic.) P\u00e2n\u0103 s\u0103 termine doamnele studiul de diminea\u021b\u0103 \u0219i doamna Fifina s\u0103 binevoiasc\u0103 a-mi permite s\u0103-mi v\u0103z nevasta, mai am c\u00e2teva minute. (strig\u00e2nd.) Ei! Gar\u00e7on!<\/p>\n VICTOR (citind pe bro\u0219ur\u0103, rezemat de dulap) \u201e…\u0218i-apoi o indiferen\u021b\u0103 din ce \u00een ce mai mare…”<\/p>\n PERUZEANU:Gar\u00e7on !<\/p>\n VICTOR:Voila! voila.<\/p>\n PERUZEANU: Vin-aici.<\/p>\n VICTOR (coboar\u0103 cu bro\u0219ura deschis\u0103 urm\u0103rind citirea frazii) \u201e…din ce \u00een ce mai mare pentru tot ce ne-nconjoar\u0103…” (\u00eenchide bro\u0219ura \u0219-o v\u00e2r\u0103 \u00een buzunar.): Ce comand\u0103 domnul ?<\/p>\n PERUZEANU (observ\u00e2ndu-l): \u00cemi pare c\u0103 te cunosc eu pe tine.<\/p>\n VICTOR: \u0218i eu pare c\u0103 te-a\u0219 cunoa\u0219te, domnule.<\/p>\n PERUZEANU: De unde ?<\/p>\n VICTOR: A! (z\u00e2mbind cu \u00eentristare.) Domnule, mie mi-a sl\u0103bit foarte mult memoria. (c\u0103ut\u00e2nd \u00een g\u00e2nd.) A! ba da! de la Camer\u0103, domnule; eu am intrat la Camer\u0103, dup\u0103 c\u0103derea conservatorilor, cu na\u021bionalii \u0219i liberalii…<\/p>\n PERUZEANU (devenind serios, aparte): Un adversar politic retras \u00een via\u021ba privat\u0103… S\u0103-i facem onorurile cuvenite. (tare \u0219i politicos.) \u0218i… \u00een ce localitate v\u0103 alesese na\u021biunea ?<\/p>\n VICTOR (atins): A\u0219, domnule, nu! \u0219tii c\u0103 o dat\u0103 cu politica conservatorilor, a c\u0103zut \u0219i bufetul lor. Am venit noi, eu \u0219i r\u0103posatul Butoiu. Eu eram ober-\u021bal la bufet.<\/p>\n PERUZEANU: A! bine zici, acu mi-aduc aminte… M\u0103 iart\u0103. (r\u00e2z\u00e2nd.)<\/p>\n VICTOR: Nu face nimica, domnule.<\/p>\n PERUZEANU: Ascult\u0103… s\u0103 l\u0103s\u0103m politica. \u0218tiu tot despre amorul vostru.<\/p>\n VICTOR (tremur\u00e2nd): A! domnule, \u0219tii?<\/p>\n PERUZEANU: Ea mi-a spus.<\/p>\n VICTOR (\u00eengrozit): Ea?<\/p>\n PERUZEANU: M\u0103 interesez de soarta voastr\u0103, \u0219i pentru asta trebuie s\u0103-i fii recunosc\u0103tor numai ei, (Victor ascult\u0103 uimit) fiindc\u0103 aceast\u0103 bun\u0103 dispozi\u021bie n-ai s\u0103 pretinzi c\u0103 mi-ai f\u0103cut-o tu, turn\u00e2ndu-mi supa \u00een p\u0103l\u0103rie, liberal-na\u021bionalule !<\/p>\n VICTOR: Merci, domnule.<\/p>\n PERUZEANU: Ea te iube\u0219te.<\/p>\n VICTOR (ame\u021bit de bucurie): Domnule !<\/p>\n PERUZEANU: De\u0219i nu \u021bi-o arat\u0103 pe fa\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 acuma. A\u0219a sunt femeile, g\u0103g\u0103u\u021b\u0103; dar mi-a spus mie, acuma aici.<\/p>\n VICTOR: Do… domnule. (\u0219ov\u0103ie.) Nu glumi cu nenorocirea unui biet june !<\/p>\n PERUZEANU: Tu e\u0219ti z\u0103p\u0103cit p\u00e2n\u0103 \u00een starea asta de idio\u021bie, pentru c\u0103 o iube\u0219ti, nu e a\u0219a?<\/p>\n VICTOR (cu transport): Mai mult dec\u00e2t Edgar pe Fridolina, domnule, z\u0103u!<\/p>\n PERUZEANU: Care Edgar?<\/p>\n VICTOR: Nu \u0219tii? N-ai citit? Dumneata pesemne nu cite\u0219ti \u201eRoman\u021bierul Ilustrat”; eu sunt abonat… Iac\u0103. (scoate bro\u0219ura.) \u201eEdgar \u0219i Fridolina sau victimele Inimii…” Z\u0103u! domnule, mai mult dec\u00e2t Edgar pe Fridolina.<\/p>\n PERUZEANU (aparte r\u00e2z\u00e2nd): A! e r\u0103u de tot adversarul meu politic. (tare.) \u00cen scurt, tinere Edgar…<\/p>\n VICTOR: Pe mine m\u0103 cheam\u0103 Victor, domnule…<\/p>\n PERUZEANU: Las\u0103-m\u0103 s\u0103 ispr\u0103vesc… \u00een scurt, tinere Edgar, Fridolina dumitale…<\/p>\n VICTOR (\u00een\u021beleg\u00e2nd figura retoric\u0103): A!<\/p>\n PERUZEANU (\u00eeng\u00e2n\u00e2ndu-l):A!… ai \u00een\u021beles?<\/p>\n VICTOR:Da, domnule !<\/p>\n PERUZEANU: Ei bravo! e\u0219ti b\u0103iat de\u0219tept!<\/p>\n VICTOR (modest): Da, domnule!<\/p>\n PERUZEANU (r\u00e2z\u00e2nd): Fridolina d-tale arde de dorin\u021ba cununiei.<\/p>\n VICTOR: Cununie ?<\/p>\n PERUZEANU: Pu\u021bin v\u0103 mai lipse\u0219te ca s\u0103 fi\u021bi ferici\u021bi, \u00een cur\u00e2nd ve\u021bi \u0219i fi.<\/p>\n VICTOR(pierdut de fericire): A! domnule, domnule! Mi-e fric\u0103 s\u0103 nu-mi pierz mintea de fericire.<\/p>\n PERUZEANU: Dragul meu, tu n-ai ce pierde. Caut\u0103 un moment \u00een care s\u0103 fii singur cu d\u00e2nsa, explic\u0103-te \u0219i hot\u0103r\u00e2\u021bi-v\u0103 la un fel, pentru c\u0103 ispr\u0103vind serviciile de spart, o s\u0103 fii nevoit s\u0103-\u021bi spargi capul, idiotule. Haide, acuma, du-te.<\/p>\n VICTOR (transportat): M\u0103 duc, domnule. (trece pe dinaintea u\u0219ii din st\u00e2nga, ofteaz\u0103 vesel.)<\/p>\n PERUZEANU (uit\u00e2ndu-se la ceas): A! s\u0103 aduci trei dejunuri, sus, ast\u0103zi nu ne cobor\u00e2m \u00een birt.<\/p>\n VICTOR: \u0218tiu, domnule.<\/p>\n PERUZEANU: De unde \u0219tii f\u0103r\u0103 s\u0103-\u021bi fi spus?<\/p>\n VICTOR (vesel): Mi-a spus, domnule; ea mi-a spus. (sonerie \u00een fund.) Voila, voil\u0103, on y vole (iese) on y vole… \u00een fund.<\/p>\n PERUZEANU, IULIA, FIFINA<\/em><\/p>\n PERUZEANU (d\u0103 din umeri privind pe Victor cum iese \u0219i se \u00eentoarce spre u\u0219a din st\u00e2nga, pe unde intr\u0103 Iulia. Unul se repede la cel\u0103lalt): Iulio!<\/p>\n IULIA (acela\u0219i joc): Alexandre !<\/p>\n FIFINA (care a intrat numaidec\u00e2t dup\u0103 Iulia, trece degrab\u0103 \u00eentre ei la mijloc, \u00eenainte de a ajunge unul la altul; c\u0103tr\u0103 Peruzeanu, f\u0103c\u00e2ndu-i o reveren\u021b\u0103 ginga\u0219e): Bun\u0103 diminea\u021ba, domnule.<\/p>\n PERUZEANU (contrariat, aparte): Fifina! Nu m\u0103-ndoiam! (st\u0103p\u00e2nindu-se, tare.) Bun\u0103 diminea\u021ba, doamn\u0103. (Iulia contrariat\u0103, trece la st\u00e2nga \u00een fund, ia gazeta \u0219i se a\u0219az\u0103 s-o citeasc\u0103, arunc\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te o privire c\u0103tr\u0103 Alexandru.)<\/p>\n FIFINA: E\u0219ti tot sup\u0103rat pe mine?<\/p>\n PERUZEANU: Eu? Nu.<\/p>\n FIFINA: Nu te mai revol\u021bi, prin urmare, \u00een contra autorit\u0103\u021bii mele p\u00e2n\u0103 la expirarea termenului convenit ?<\/p>\n FERUZEANU: Din contra, doamn\u0103, a\u0219 dori, te-a\u0219 ruga s\u0103 fii bun\u0103 a-mi acorda o prelungire de termen.<\/p>\n FIFINA:Daca e sincer aceea ce-mi spui \u00ee\u021bi datorez o explica\u021bie.<\/p>\n PERUZEANU: Doamn\u0103, despre sinceritate v\u0103 asigur; de explica\u021bie nu-i nevoie.<\/p>\n FIFINA: Ba da, daca nu pentru d-ta, pentru mine. Vino de \u0219ezi l\u00e2ng\u0103 mine. (ia un scaun \u0219i-l trage mai \u00een fa\u021b\u0103 la st\u00e2nga. Peruzeanu ia alt scaun \u0219i se a\u0219eaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsa.) Teoriile mele…<\/p>\n PERUZEANU (aparte): Iar teoriile. (tare.) M\u0103 iart\u0103, doamn\u0103; peste c\u00e2teva minute o s\u0103 dejun\u0103m; \u00eemi dai voie s\u0103 te servesc cu o doz\u0103 de chinin\u0103. (scoate prafurile.)<\/p>\n FIFINA: A! n-ai uitat; \u00ee\u021bi mul\u021bumesc: d\u0103-mi.<\/p>\n FERUZEANU (emo\u021bionat, merge la dulap, ia un pahar cu ap\u0103, face pilula cu h\u00e2rtie de \u021bigar\u0103 aparte): Omul acela mi-a zis: Ia seama! (Fifina \u00een timpul acesta ia o gazet\u0103 \u0219i ea) numai unul adoarme peste un ceas \u0219i se de\u0219teapt\u0103 singur\u0103… Tocmai ce-mi trebuie. (prezint\u0103 pilula \u0219i paharul de ap\u0103 Fifinii. Ea ia pilula \u0219i paharul. El se uit\u0103 la ceas \u0219i la Fifina care \u00eenghite pilula \u0219i are un fior.) \u0218i acuma (emo\u021bionat) ascult explica\u021bia, doamn\u0103… Ziceai c\u0103…<\/p>\n FIFINA:C\u0103 teoriile mele \u00ee\u021bi par bizare \u0219i purtarea mea stranie.<\/p>\n PERUZEANU: Nu tocmai, de c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 le \u00een\u021beleg…<\/p>\n FIFINA: Nu le-ai \u00een\u021beles \u0219i nu le po\u021bi \u00een\u021belege pentru c\u0103 e\u0219ti b\u0103rbat… Iulia!<\/p>\n IULIA: Auz, mam\u0103.<\/p>\n FIFINA: Du-te \u00een odaia ta, copila mea. Am s\u0103 spun ceva b\u0103rbatului t\u0103u \u0219i tu nu trebuie s\u0103 auzi.<\/p>\n IULIA (se scoal\u0103 \u00een sil\u0103, plictisit\u0103, \u0219i pleac\u0103 spre st\u00e2nga): M\u0103 duc, mam\u0103.<\/p>\n FIFINA (c\u0103tr\u0103 Peruzeanu): Un \u00eenger, nu-i a\u0219a?<\/p>\n PERUZEANU (aparte): Ce folos!<\/p>\n FIFINA: Zic c\u0103 nu-n\u021belegi teoriile mele pentru c\u0103 e\u0219ti b\u0103rbat; fondul sufletesc al b\u0103rba\u021bilor, fie c\u00e2t de ale\u0219i, este, permite-mi cuv\u00e2ntul pentru c\u0103 facem teorie – este brutalitatea; la femei, fondul acesta este sensibilitatea. Tenden\u021ba sufl\u0103rii unui b\u0103rbat porne\u0219te de sus \u00een jos \u0219i nu-\u0219i completeaza evolu\u021bia dec\u00e2t ating\u00e2nd un obiect real; din contra, sufletul femeii (Peruzeanu impacientat \u00ee\u0219i m\u00e2ng\u00e2ie buzunarul jilelcii) din orice \u00eemprejurare a vie\u021bii reale s-av\u00e2nt\u0103 \u00een sus, tot \u00een sus, p\u00e2n\u0103 ajunge la acea treapt\u0103 de subtilizare a g\u00e2ndului \u0219i a sim\u021birii dincolo de care este non-existen\u021ba… Nu-i a\u0219a?<\/p>\n PERUZEANU: Ba a\u0219a. Teoriile acestea pe cari le-am citit \u0219i \u00een ultimul roman publicat de d-ta \u00een \u201eCimpoiul” sunt a\u0219a de clare, dar a\u0219a de clare…<\/p>\n FIFINA: De aceea nimic nu e mai \u00eengrozitor pentru o femeie dec\u00e2t brutalitatea b\u0103rbatului.<\/p>\n PERUZEANU: A\u0219a e…<\/p>\n FIFINA: C\u00e2nd din regiunile ideale \u00een care se ridic\u0103 sufletul femeii, \u00eel sili\u021bi s\u0103 se coboare degrab\u0103, \u00eel smuci\u021bi \u0219i-l izbi\u021bi de jos… atunci acel suflet de femeie \u00eel rupe\u021bi, \u00eel nimici\u021bi, \u00eel pierde\u021bi pentru totdeauna. Trebuie, prin urmare, spre a fi fericirea posibil\u0103 pentru am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u021bile, trebuie ca b\u0103rbatul s\u0103 se suie p\u00e2n\u0103 la sufletul femeii, s\u0103-l \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze bini\u0219or \u0219i s\u0103-l atrag\u0103 \u00een jos cu precau\u021bie prin mijlocul st\u0103rilor de tranzi\u021bie. Pentru aceasta \u00eens\u0103 s-ar cere o \u0219tiin\u021b\u0103 pe care nici d-ta nici Iulia n-o pute\u021bi \u00eenc\u0103 avea, un fel de, dac\u0103 pot \u00eentrebuin\u021ba acest cuv\u00e2nt trivial, un fel de economie a sensibilit\u0103\u021bii. De aceea, eu, care cunosc \u0219tiin\u021ba aceasta \u0219i care \u021bin a v\u0103 face ferici\u021bi, m\u0103 pun la mijloc pentru a te ajuta pe d-ta s\u0103 o duci f\u0103r\u0103 prip\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 \u0219ov\u0103ire prin st\u0103rile de tranzi\u021bie de care am vorbit \u0219i a o cru\u021ba astfel pe d\u00e2nsa de trista experien\u021b\u0103 ce eu am f\u0103cut.<\/p>\n PERUZEANU: Mul\u021bumesc prea mult.<\/p>\n FIFINA:Eu am fost o femeie…<\/p>\n PERUZEANU: M\u0103 iart\u0103, doamn\u0103, \u00eemi pare c\u0103 la v\u00eersta de 27 ani, o femeie n-are \u00eenc\u0103 dreptul s\u0103 zic\u0103 am fost.<\/p>\n FIFINA: Am fost o femeie care a avut nenorocirea s\u0103 fac\u0103 aceast\u0103 experien\u021b\u0103. R\u0103mas\u0103 de copil\u0103 f\u0103r\u0103 mum\u0103, crescut\u0103 f\u0103r\u0103 nici o afec\u021bie, m-am \u00eenamorat la v\u00eersta de 18 ani de un t\u00e2n\u0103r pe care-l \u00eent\u00e2lnisem \u00een societate. Ne-am iubit f\u0103r\u0103 s\u0103 ne-o spunem doi ani… c\u00e2nd colonelul m\u0103 ceru de so\u021bie. Tat\u0103-meu \u00eemi dete un termen ca s\u0103 r\u0103spunz, l\u0103s\u00e2ndu-mi toat\u0103 libertatea hot\u0103r\u00e2rii. Eram hot\u0103r\u00e2t\u0103 fire\u0219te s\u0103 refuz, pentru c\u0103 iubeam pe… trec sub t\u0103cere numele proprii. A doua zi m\u0103 aflam cu acela pe care-l iubeam la un bal. Toat\u0103 seara am fost \u00eempreun\u0103: m-a rugat s\u0103 nu dan\u021bez, m-am supus; am stat de vorb\u0103 \u00eentr-un salon mic, la o parte de mul\u021bime. Dup\u0103 miezul nop\u021bii lumea strecur\u00e2ndu-se \u00eencetul \u0219i tat\u0103l meu fiind la c\u0103r\u021bi, m\u0103 pomenii r\u0103mas\u0103 singur\u0103 cu t\u00e2n\u0103rul meu. M\u0103 cuprinse deodat\u0103 frica. El, ca \u0219i cum ar fi p\u00e2ndit de mult momentul, se apropie repede de mine \u0219i cu lacrimile-n ochi, cu ochii r\u0103t\u0103ci\u021bi, cu obrajii \u00eeng\u0103lbeni\u021bi, m\u0103 apuc\u0103 tremur\u00e2nd \u00een bra\u021be, strig\u0103 \u00eenecat: Te iubesc. Voii s\u0103 m\u0103 smucesc din bra\u021bele lui; el m\u0103 str\u00e2nse mai tare; voii s\u0103 \u021bip, \u00eens\u0103 el \u00eemi \u00eenec\u0103 glasul str\u00e2ng\u00e2ndu-m\u0103 \u00een bra\u021be \u0219i s\u0103rut\u00e2ndu-m\u0103 cu d-a sila. Atacul unei fiare mi-ar fi f\u0103cut mai pu\u021bin\u0103 groaz\u0103. Am le\u0219inat.<\/p>\n PERUZEANU: \u0218i apoi ?<\/p>\n FIFINA: Apoi? Nu am mai avut un moment de pierdut. \u00cen seara aceea chiar, am rugat pe tat\u0103l meu s\u0103 comunice colonelului c\u0103 consim\u021b. Colonelul a doua zi ne-a f\u0103cut vizita formal\u0103 \u0219i, peste zece zile, am f\u0103cut cununia.<\/p>\n PERUZEANU: Cu colonelul ?<\/p>\n FIFINA: Da, cu colonelul. L-ai cunoscut; era pu\u021bin mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t tat\u0103-meu, era un om m\u0103rginit \u0219i boln\u0103vicios… Cum am tr\u0103it de atunci o jum\u0103tate de an p\u00e2n\u0103 la moartea colonelului \u0219i \u00eenc\u0103 cinci ani dup\u0103 aceea, s\u0103 nu m\u0103 \u00eentrebi…<\/p>\n PERUZEANU: Dar el… el ce s-a f\u0103cut?<\/p>\n FIFINA: Din noaptea aceea grozav\u0103 nu l-am mai v\u0103zut. Am auzit \u00een treac\u0103t c\u0103 f\u0103c\u00e2nd o c\u0103l\u0103torie \u00een jurul lumii s-ar fi \u00eensurat \u00een America sau \u00een Africa, nu \u0219tiu bine.<\/p>\n PERUZEANU: \u0218i n-ai dori s\u0103-l mai vezi… cu toat\u0103 brutalitatea lui vinovat\u0103?<\/p>\n FIFINA (mi\u0219cat\u0103): S\u0103-l v\u0103z ? Pentru ce s\u0103 doresc ?<\/p>\n PERUZEANU: Daca tot te-ar iubi ? c\u0103ci te-a iubit, ai spus c\u0103 te-a iubit.<\/p>\n FIFINA: Dac\u0103 eu nu l-a\u0219 mai putea iubi, ce folos! (se ridic\u0103 de pe scaun mi\u0219cat\u0103.)<\/p>\n VICTOR (intr\u0103 prin fund, purt\u00e2nd o tav\u0103 cu tac\u00e2murile pentru dejun): Voila ! Voila ! on y vole ! (trece cu tava, privind lung \u0219i triumf\u0103tor pe Fifina, \u0219i iese \u00een st\u00e2nga.)<\/p>\n PERUZEANU (care s-a ridicat \u0219i el): Doamn\u0103… (ofer\u0103 Fifinii bra\u021bul. Victor intr\u0103 din st\u00e2nga; a l\u0103sat tava. Fifina ia bra\u021bul lui Peruzeanu \u0219i ies \u00een st\u00e2nga.)<\/p>\n VICTOR (privind ginga\u0219 pe Fifina care iese la bra\u021bul lui Peruzeanu)<\/em><\/p>\n Ce mi-a zis pasajerul ?… \u201eCaut\u0103 un moment \u00een care s\u0103 fii singur cu d\u00e2nsa, explic\u0103-te \u0219i hot\u0103r\u00e2\u021bi-v\u0103 la un fel, pentru c\u0103 ispr\u0103vind serviciile de spart, o s\u0103 fii nevoit s\u0103-\u021bi spargi capul!…” Nu! (hot\u0103r\u00e2t.) Nu! nu voi s\u0103-mi sparg capul (\u00ee\u0219i drege col\u021bii de pe frunte) dac\u0103 \u0219i ea m\u0103 iube\u0219te… Voi mai bine s\u0103 m\u0103 explic… Dar cum s\u0103-ncep ? Ce s\u0103-i zic?… (aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte \u0219i lovindu-se pe frunte.) A! (caut\u0103 \u00een buzunar \u0219i scoate bro\u0219ura. Dup\u0103 ce a g\u0103sit anume o pagin\u0103, cite\u0219te atent.) \u201eDup\u0103 c\u00e2teva momente de t\u0103cere, urmar\u0103 c\u00e2teva cuvinte simple, apoi Edgar, arunc\u00e2ndu-se la genunchii nobilei sale amante, zise cu glasul tremur\u0103tor: O ! Fridolino! te iubesc, te ador, te idolatrez, sunt nebun! Tu m\u0103 iube\u0219ti; e\u0219ti, trebuie s\u0103 fii a mea, te voi disputa cerului \u0219i infernului.” (sonerie mereu.) Voila! Voila! on y vole! (merg\u00e2nd spre u\u0219a din dreapta)… te voi disputa cerului \u0219i infernului!… (iese \u00een dreapta.)<\/p>\n PERUZEANU (intr\u0103 din st\u00e2nga, e cam ame\u021bit \u0219i \u021bine \u00een m\u00e2n\u0103 ceasornicul deschis) PERUZEANU, FURTUNESCU, \u00een haine negre \u0219i ras, intr\u0103 din dreapta,VICTOR dup\u0103 d\u00e2nsul \u00eel periaz\u0103 VICTOR (str\u00e2mb\u00e2ndu-i-se pe la spate): Bine, domnule.<\/p>\n FURTUNESCU (f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103): Dac\u0103 vine cineva s\u0103 \u00eentrebe de d. Ulise Furtunescu, spune c\u0103 m\u0103 g\u0103se\u0219te acas\u0103 \u00een toate dimine\u021bele p\u00e2n\u0103 la amiaz.<\/p>\n VICTOR: Bine, domnule.<\/p>\n PERUZEANU (izbit de glasul \u0219i apoi de numele Furtunescu): Furtunescu? Ulise Furtunescu? (Furtunescu vrea, s\u0103 ias\u0103.) M\u0103 iart\u0103, domnule, v\u0103 numi\u021bi Ulise Furtunescu? (am\u00e2ndoi se g\u0103sesc fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 c\u00e2nd Furtunescu se \u00eentoarce. Am\u00e2ndoi se fixeaz\u0103 un moment reciproc.)<\/p>\n FURTUNESCU \u2014 PERUZEANU (deodat\u0103): Peruzene ! Furtunescule ! (se iau \u00een bra\u021be; joc de scen\u0103.)<\/p>\n PERUZEANU: E\u0219ti stafie, vedenie, sau e\u0219ti \u00een adev\u0103r Ulise Furtunescu? De c\u00e2\u021bi ani tr\u0103ie\u0219ti sub p\u0103m\u00e2nt?<\/p>\n FURTUNESCU: Cam de mult.<\/p>\n PERUZEANU: C\u00e2nd ai sosit?<\/p>\n FURTUNESCU: Azi-diminea\u021b\u0103.<\/p>\n PERUZEANU: De unde ?<\/p>\n FURTUNESCU: De-a dreptul de la Ismail.<\/p>\n PERUZEANU: Cum ? de unde ? mai zi o dat\u0103.<\/p>\n FURTUNESCU: Las\u0103-m\u0103 s\u0103 r\u0103suflu \u0219i-\u021bi povestesc \u00een c\u00e2teva vorbe nenorocita mea Odisee.<\/p>\n PERUZEANU: Ascult. (\u0219ade pe scaun. Furtunescu asemenea.)<\/p>\n FURTUNESCU: Lipsesc de \u0219ase ani din \u021bar\u0103. \u00cen acest timp am fost voluntar \u00een armata Marei Britanii, \u00een Afganistan, \u00een Zululand, \u00een Transvaal \u0219i \u00een Egipt.<\/p>\n PERUZEANU: \u0218i acuma?<\/p>\n FURTUNESCU: Acuma sunt \u00een retragere, \u0219i m\u0103 \u00eentorc \u00een \u021bar\u0103 dup\u0103 6 ani de exiliu.<\/p>\n PERUZEANU: Cum de exiliu?<\/p>\n FURTUNESCU: \u0218i m\u0103 \u00eentorc mai nefericit ca la plecare…<\/p>\n PERUZEANU: \u0218i cauza exiliului ? vreo cestiune de onoare ?<\/p>\n FURTUNESCU: Nu! O nenorocire de amor.<\/p>\n PERUZEANU: Cum ?<\/p>\n FURTUNESCU: Las\u0103-m\u0103, nu-mi mai aduce aminte.<\/p>\n PERUZEANU: Te rog, Furtunescule…<\/p>\n FURTUNESCU: Iubeam o fat\u0103, care m\u0103 iubea \u0219i ea, dar care s-a m\u0103ritat de bun\u0103voie cu altul… cu un om mai b\u0103tr\u00e2n ca tat\u0103l ei, numai ca s\u0103-mi zdrobeasc\u0103 mie inima. (mont\u00e2ndu-se.) \u00cen momentul c\u00e2nd s-a m\u0103ritat trebuia s-o ucid sau s\u0103 m\u0103 sinucid, dar ori c\u0103 n-am avut destul curaj, ori c\u0103 am avut prea mult\u0103 m\u00e2ndrie, n-am f\u0103cut nici una, nici alta.<\/p>\n PERUZEANU: Nu \u00een\u021beleg…<\/p>\n FURTUNESCU: Toate \u00eemprejur\u0103rile: s\u0103lbaticii, fiarele, \u0219erpii, crocodilii, insectele Asiei \u0219i Africii nu m-au putut r\u0103pune \u0219i iat\u0103-m\u0103 \u00eenapoi cu un singur g\u00e2nd, cu un singur dor: s-o mai v\u0103z o dat\u0103…<\/p>\n PERUZEANU: Nu \u0219tiu, \u00eemi spui tu prea pe scurt ori nu pricep eu bine, dar \u00ee\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 nu \u00een\u021beleg nimic. Zici c\u0103 te iubea \u0219i apoi zici c\u0103 \u00een necazul t\u0103u s-a m\u0103ritat cu un b\u0103tr\u00e2n care-i putea fi tat\u0103 \u0219i pe care nu-l iubea de vreme ce te iubea pe tine…<\/p>\n FURTUNESCU: Da.<\/p>\n PERUZEANU: Pentru ce?<\/p>\n FURTUNESCU: Pentru o nebunie femeiasc\u0103, copil\u0103reasc\u0103, din exces de idealism; pentru c\u0103 dup\u0103 doi ani de amor, ad\u00e2nc \u0219i t\u0103cut, \u00eentr-o sear\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd singur cu ea, \u2014 eram \u0219i cam ame\u021bit de \u0219ampanie… poate cam… prea, \u2014 nu m-am mai putut st\u0103p\u00e2ni, i-am spus c\u0103 o iubesc \u0219i am \u00eendr\u0103znit s-o s\u0103rut…<\/p>\n PERUZEANU (care a sorbit uimit fiecare vorb\u0103): Furtunescule, cine este femeia aceea?<\/p>\n FURTUNESCU: Nu pot spune… E ast\u0103zi m\u0103ritat\u0103…<\/p>\n PERUZEANU: Daca nu mi-o spui tu, atunci s\u0103 \u021bi-o spun eu… 0 cheam\u0103…<\/p>\n FURTUNESCU: O cheam\u0103\u2026<\/p>\n PERUZEANU: Fifina…<\/p>\n FURTUNESCU (repede, \u00eentrerup\u00e2ndu-l): De unde \u0219tii?<\/p>\n PERUZEANU: De unde \u0219tiu? Furtunescule! Fericite Furtunescule!<\/p>\n FURTUNESCU: Fericit, eu ?<\/p>\n PERUZEANU: Da! pentru c\u0103 colonelul Sin\u021bescu a murit acum 5 ani, o jum\u0103tate de an dup\u0103 plecarea ta, (mi\u0219carea lui Furtunescu) pentru c\u0103 v\u0103duva lui, care tr\u0103ie\u0219te s\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i frumoas\u0103 \u0219i tot idealist\u0103, excentric\u0103, este soacra mea (acela\u0219i joc necontenit crescendo) c\u0103ci eu am luat de nevast\u0103 pe Iulia, fata colonelului… pentru c\u0103 adineaori chiar am vorbit cu Fifina despre tine… pentru c\u0103 n-ai nevoie s\u0103-i mai cau\u021bi urma departe, de vreme ce i-ai \u0219i g\u0103sit-o: Fifina ta \u0219i nevasta mea se afl\u0103 aici la trei pa\u0219i, \u00een odaia de colo… ‘Aide la ele. (Furtunescu ame\u021bit voie\u0219te s\u0103 plece, dar se \u00eenmoaie de genunchi \u0219i \u00ee\u0219i pierde cuno\u0219tin\u021ba. \u00cen timpul acesta Victor intr\u0103 prin fund cu un vraf de farfurii pe care le a\u0219eaz\u0103 pe dulap.)<\/p>\n PERUZEANU (sus\u021bin\u00e2nd pe Furtunescu): Aha! \u00eenving\u0103tor al ilustrului Arabi-pa\u0219a. (lui Victor.) Pune m\u00e2na, g\u0103g\u0103u\u021b\u0103! (Peruzeanu \u0219i Victor conduc \u00een dreapta pe Furtunescu.)<\/p>\n FIFINA<\/em> Pentru ce m-a \u00eentrebat Alexandru: \u0219i n-ai dori s\u0103-l mai vezi? \u0218i dac\u0103 el tot te-ar mai iubi? \u00centreb\u0103rile lui \u00eemi ard sufletul. (pauz\u0103.) S-ar putea s\u0103-l mai v\u0103z?… Mai tr\u0103ie\u0219te?… Unde este?… \u0218i m-ar mai putea el iubi dup\u0103 at\u00e2ta vreme?… m-ar mai putea iubi dup\u0103 r\u0103ul ce i-am f\u0103cut, dup\u0103 lovitura crud\u0103 – c\u0103ci a fost crud\u0103; prea crud\u0103 \u2014 pe care i-am dat-o?… A! nu… (pauz\u0103; e mi\u0219cat\u0103.) A! ce r\u0103u am f\u0103cut c\u0103 am de\u0219teptat \u00een fundul inimii amintirile acestea cari trebuiau l\u0103sate s\u0103 doarm\u0103 pentru totdeauna… Ce r\u0103u am f\u0103cut c\u0103 mi-am \u00eentors iar g\u00e2ndul c\u0103tr\u0103 o fericire care este pierdut\u0103 pentru totdeauna, pierdut\u0103 f\u0103r\u0103 nici o speran\u021b\u0103 de re\u00eentoarcere… (pauz\u0103; este foarte mi\u0219cat\u0103; cade pe un scaun \u0219i \u00ee\u0219i \u0219terge repede ochii.) A! ce nenorocit\u0103 sunt…<\/p>\n FIFINA, VICTOR<\/em><\/p>\n VICTOR (intr\u0103 din dreapta \u0219i d\u0103 cu ochii de Fifina, care \u00eentoars\u0103 cu spatele nu-l vede): Ea! (scoate degrab’ bro\u0219ura, \u0219i cite\u0219te la pagina \u00eensemnat\u0103.) \u201eDup\u0103 c\u00e2teva momente… t\u0103cere… cuvinte simple apoi.” (merge la oglind\u0103, \u00een acela\u0219i timp \u00ee\u0219i drege frizura, cravata \u0219i vesta, apoi, ca inspirat, apropiindu-se de d\u00e2nsa \u0219i c\u0103ut\u00e2nd a-\u0219i p\u0103stra deocamdat\u0103 cump\u0103tul.): Ce faci, Fridolino?<\/p>\n FIFINA (care a stat ad\u00e2ncit\u0103 \u00een g\u00e2nduri, \u00eentorc\u00e2nd capul): Ce?<\/p>\n VICTOR (tot st\u0103p\u00e2nindu-se; joc de scen\u0103 de galanterie cu \u0219ervetul): Eu… sunt bine… merci! (Victor joc de scen\u0103.)<\/p>\n FIFINA (ne\u00een\u021beleg\u00e2nd): Ei, \u0219i? (aparte.) Ce are? a nebunit? (tare \u0219i ridic\u00e2ndu-se.) Ai \u00eennebunit ?<\/p>\n VICTOR (izbucnind): Da, am \u00eennebunit! (alearg\u0103 s\u0103 observe u\u0219ile, apoi vine s\u0103 cad\u0103 \u00een genunchi \u00eenaintea ei; cu putere.) Fridolino ! (Fifina se d\u0103 \u00eenapoi, jum\u0103tate speriat\u0103 \u0219i jum\u0103tate sup\u0103rat\u0103.) Fridolino! (cu emo\u021bie crescendo.) Fridolino! A… O… (scoate repede bro\u0219ura \u0219i cite\u0219te iute \u0219i accentuat.) Te iubesc, te ador, te idolatrez… sunt nebun! Tu m\u0103 iube\u0219ti…<\/p>\n FIFINA: Ce?<\/p>\n VICTOR (l\u0103s\u00e2nd cartea, dar \u021bin\u00e2nd-o cu degetul la pagin\u0103): Ginerele t\u0103u mi-a spus-o, mi-a f\u0103g\u0103duit s\u0103 ne cunune.<\/p>\n FIFINA (indignat\u0103): Ce! o fars\u0103?<\/p>\n VICTOR (redeschiz\u00e2nd cartea \u0219i tot \u00een genunchi, repede): Tu m\u0103 iube\u0219ti, e\u0219ti, trebuie s\u0103 fii a mea, te voi disputa cerului \u0219i infernului…<\/p>\n FIFINA (sever\u0103 \u0219i \u00eenaint\u00e2nd spre el amenin\u021b\u0103toare): Nebunule, spune cine te-a \u00eendemnat s\u0103 faci asta?<\/p>\n VICTOR (d\u00e2ndu-se \u00eenapoi \u00een genunchi): Amorul, Fridolino!<\/p>\n FIFINA, VICTOR, LIZA, apoi FURTUNESCU, PERUZEANU \u0219i IULIA<\/em><\/p>\n LIZA (intr\u0103 prin fund, vede pe Victor la genunchii Fifinii, d\u0103 un \u021bip\u0103t, se t\u00e2r\u0103\u0219te d-abia p\u00e2n\u0103 la un scaun \u0219i cade le\u0219inat\u0103): Victor! A nebunit!<\/p>\n FURTUNESCU (intr\u0103 urmat de Peruzeanu din dreapta, vede pe Fifina \u0219i se repede spre ea): Fifino ! (\u00cen calea lui \u00eent\u00e2lnind pe Victor, care s-a sculat din genunchi, \u00eel \u00eembr\u00e2nce\u0219te \u00een fund; Victor \u00eembr\u00e2ncit cade pe un scaun l\u00e2ng\u0103 Liza.)<\/p>\n FIFINA (vede pe Furtunescu, st\u0103 \u00eencremenit\u0103 un moment, vrea s\u0103 zic\u0103 ceva \u0219i cade le\u0219inat\u0103): El… e… (Furtunescu o prinde \u00een bra\u021be.)<\/p>\n PERUZEANU (care a intrat dup\u0103 Furtunescu): Efectul narcoticului combinat cu emo\u021bie. (triumf\u0103tor.) Argus a adormit!… \u00cen sf\u00eer\u0219it. (se-ntoarce repede spre u\u0219a din st\u00e2nga, \u00een care apare Iulia.)<\/p>\n IULIA (ap\u0103r\u00e2nd \u00een u\u0219a din st\u00e2nga): Ce este ?<\/p>\n PERUZEANU: Iulio!<\/p>\n IULIA: Alexandre! (Peruzeanu se repede la Iulia, o ia \u00een bra\u021be \u0219i iese cu d\u00e2nsa \u00een st\u00e2nga.)<\/p>\n (Toat\u0103 ac\u021biunea \u0219i cuvintele din aceast\u0103 scen\u0103 merg repede \u0219i aproape simultaneu.)<\/p>\n LIZA (de\u0219tept\u00e2ndu-se, c\u0103tr\u0103 Victor): Ce-ai f\u0103cut, pr\u0103p\u0103ditule?<\/p>\n VICTOR (aiurit): Ce-am f\u0103cut ?<\/p>\n FIFINA (c\u0103reia Furtunescu i-a s\u0103rutat mereu m\u00e2nile ca s-o de\u0219tepte, venindu-\u0219i \u00een sim\u021bire): Iulio!<\/p>\n FURTUNESCU (dulce \u0219i \u00eencet): Nu-i aci, doamn\u0103.<\/p>\n FIFINA (recunoa\u0219te pe Furtunescu, \u00eel prive\u0219te lung cu dragoste; am\u00e2ndoi d-odat\u0103 se iau \u00een bra\u021be \u0219i \u00eencep s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Joc de scen\u0103. Dup\u0103 o pauz\u0103, ea tresare ca aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte de ceva \u0219i se ridic\u0103 deodat\u0103): Unde-i Iulia?… Alexandru?<\/p>\n (Furtunescu arat\u0103 cu degetul la st\u00e2nga. Fifina se repede s\u0103 ias\u0103 pe u\u0219a din st\u00e2nga, c\u00e2nd apare pe pragul acesteia Peruzeanu. Fifina \u00ee\u0219i pune m\u00e2nile la ochi.)<\/p>\n ACEIA\u0218I – PERUZEANU, apoi IULIA<\/em><\/p>\n PERUZEANU (cu chef): Ei! a trecut emo\u021bia?… Jos teoriile excentrice! doamn\u0103… (cu inten\u021bie) Furtunescu.<\/p>\n FIFINA (dup\u0103 o pauz\u0103, cu chef \u0219i ciud\u0103): Cu toate astea, ele r\u0103m\u00e2n adev\u0103rate…<\/p>\n FURTUNESCU (s\u0103rut\u00e2ndu-i m\u00e2na cu mustrare amoroas\u0103): Dar nu mai pu\u021bin \u0219i primejdioase.<\/p>\n FIFINA (cu bl\u00e2nde\u021be): Crez \u0219i eu… (prive\u0219te \u00eenduio\u0219at\u0103 pe Furtunescu; joc de scen\u0103.)<\/p>\n IULIA(care a intrat prin st\u00e2nga vesel\u0103 \u0219i a cobor\u00e2t l\u00e2ng\u0103 Peruzeanu): Alexandre, cine este domnul ? (arat\u0103 pe Furtunescu.)<\/p>\n PERUZEANU: A! bine zici, tu nu-l cuno\u0219ti. Draga mea, d\u0103-mi voie s\u0103-\u021bi recomand pe un bun prietin al meu din copil\u0103rie \u0219i \u00een cur\u00e2nd socrul meu (mi\u0219care a Iuliei; Fifina \u0219i Furtunescu sur\u00e2d aprobativ) d. Ulis Furtunescu, proprietar rom\u00e2n \u0219i c\u0103pitan englez, aleg\u0103tor \u00een colegiul 1 de Bac\u0103u \u0219i \u00eenving\u0103torul lui Cetiwayo \u0219i al lui Arabi-pa\u0219a. (salut\u0103ri; joc de scen\u0103. Iulia trece l\u00e2ng\u0103 Fifina, \u0219i Furtunescu.)<\/p>\n IULIA:Domnule…<\/p>\n FURTUNESCU: Doamn\u0103…<\/p>\n PERUZEANU: A! a propos… (c\u0103tr\u0103 Fifina.) Te doare capul ? E\u0219ti a\u0219a… obosit\u0103 ?<\/p>\n FIFINA (curioas\u0103): Nu, dar pentru ce ?<\/p>\n PERUZEANU: Pentru… pentru nimic… voiam numai a\u0219a s\u0103 \u0219tiu.<\/p>\n FIFINA:Nu… (se-ntoarce la Furtunescu \u0219i la Iulia \u0219i urmeaz\u0103 jocul de scen\u0103.)<\/p>\n PERUZEANU (coboar\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, se caut\u0103 \u00een buzunarul jiletcii; scoate un praf, pune degetul \u0219i se str\u00e2mb\u0103): A! mizerabil spi\u021ber… mi-a dat sulfat de chinin\u0103… \u00een loc de narcotic. (revenind.) A! nu-i nimic… nici nu-mi mai trebuie. Socru-meu… Furtunescu s\u0103 tr\u0103iasc\u0103!…<\/p>\n LIZA (care a cobor\u00e2t sfioas\u0103 l\u00e2ng\u0103 Peruzeanu): Pe mine nu m\u0103 ui\u021bi, domnule… (Peruzeanu scoate portofoliul, \u0219i-i d\u0103 c\u00e2teva h\u00e2rtii Lizii.) S\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, domnule! S\u0103 tr\u0103iasc\u0103 coconi\u021ba Iulia \u0219i… (se opre\u0219te.)<\/p>\n PERUZEANU: D\u0103-i nainte…<\/p>\n LIZA: \u0218i coconi\u021ba Fifina. (se duce-n fund l\u00e2ng\u0103 Victor care st\u0103 ab\u0103tut l\u00e2ng\u0103 dulap.)<\/p>\n PERUZEANU: \u0218i mai ales socru-meu Furtunescu (aparte) care m-a sc\u0103pat de infamul de spi\u021ber. (tare.) \u0218i acuma, doamnelor, repede preg\u0103ti\u021bi-v\u0103: peste un ceas plec\u0103m.<\/p>\n IULIA (vesel\u0103): La Paris…<\/p>\n FIFINA: \u00cen Italia…<\/p>\n PERUZEANU: Nu. La Furtune\u0219ti, la socru-meu, \u00een \u021binutul Vasluiului, (arat\u0103 pe Furtunescu) care crez c\u0103 este s\u0103tul de c\u0103l\u0103torie \u0219i expedi\u021bii. Trebuie s\u0103 petrecem ca to\u021bi oamenii cu minte luna noastr\u0103 de miere \u00een lini\u0219te. (Fifina \u00eel mustr\u0103 cu un z\u00e2mbet \u0219i cl\u0103tin\u00e2nd din cap.)<\/p>\n FURTUNESCU: Se adopt\u0103?<\/p>\n IULIA \u0219i FIFINA: Adoptat.<\/p>\n PERUZEANU (c\u0103tr\u0103 Victor care st\u0103 aiurit \u00een fund): Gar\u00e7on, degrab’ socoteala noastr\u0103 \u0219i a domnului. (Victor st\u0103 pe loc privind pe Peruzeanu.)<\/p>\n LIZA PERUZEANU<\/p>\n (deodat\u0103)<\/p>\n N-auzi! (\u00eel \u00eenghiolde\u0219te.) Gar\u00e7on… n-auzi?<\/p>\n VICTOR (\u00eempins de Liza pleac\u0103 spre fund machinal): Voila, voila, on y vole! (Joc de scen\u0103 \u00eentre Fifina cu Furtunescu, \u0219i Iulia cu Peruzeanu.)<\/p>\n (Perdeaua cade)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" SCENA I VICTOR,s ingur, \u00een frac, leg\u0103tur\u0103 alb\u0103, cipici de lac, cu un \u0219ervet sub subsuoara st\u00e2ng\u0103, \u0219ade pe un scaun \u00een mijlocul scenii cu fa\u021ba spre st\u00e2nga \u0219i cite\u0219te o bro\u0219ur\u0103 \u201eSimptomele unei pasiuni contrariate sunt: mai \u00eent\u00e2i, pierderea treptat\u0103 a memoriei, \u0219-apoi o indiferen\u021b\u0103 din ce \u00een ce mai mare pentru tot ce […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[16],"tags":[15],"class_list":["post-297","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ion-luca-caragiale-teatru","tag-ion-luca-caragiale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/297","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=297"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/297\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":298,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/297\/revisions\/298"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=297"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=297"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=297"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}SCENA II<\/h2>\n
SCENA III<\/h2>\n
SCENA IV<\/h2>\n
SCENA V<\/h2>\n
\nCrimele… sunt copiii teribili ai exasper\u0103rii… \u0218i dac\u0103 \u0219i g\u00e2ndul ar trebui pedepsit, cine dintre noi n-ar merita m\u0103car o dat\u0103 \u00een via\u021ba lui pedeapsa capital\u0103? (cl\u0103tin\u00e2nd din cap.) A\u0219a… acestea sunt urm\u0103rile lipsei tale de prevedere, Alexandre Peruzene. Nu, zic r\u0103u. Tu nu mai e\u0219ti Alexandru Peruzeanu, aleg\u0103tor onorabil din colegiul 1 de Vaslui, tu e\u0219ti Alexandru Borgia, ilustrul otr\u0103vitor de neagr\u0103 memorie. \u00cen buzunarul jiletcii tale, ast\u0103zi nu mai por\u021bi ca \u00een zilele cele bune ni\u0219te inocente pastile de ment\u0103, ci (scoate ni\u0219te pache\u021bele de spi\u021berie din buzunarul jiletcii) filtruri adormitoare… Iat\u0103 unde ai ajuns. Tu, care nu puteai suferi romanurile \u0219i melodramele oribile, tu vei avea onoarea s\u0103-\u021bi cite\u0219ti numele trecut \u00een faptele diverse ale gazetelor. Un autor popular te va imortaliza printr-o nuvel\u0103 original\u0103 \u00een \u201eCalendarul Progresului” pe anul viitor \u0219i chipul t\u0103u va trece \u00een galeria criminalilor celebri al\u0103turi cu \u201eFrumoasa Giurgiuveanc\u0103” \u0219i cu Marchiza de Brinvilliers de Alex. Dumas-tat\u0103l. (\u00ee\u0219i scoate p\u0103l\u0103ria, o pune pe jardinier\u0103 \u0219i-\u0219i \u0219terge sudoarea. O pauz\u0103.) …Omul care mi-a v\u00e2ndut aceste prafuri, mai \u00eent\u00e2i mi-a refuzat cererea. Nu \u0219tiam ce s\u0103-i zic ca s\u0103-l conving, c\u00e2nd mi-adusei aminte de taxa stabilit\u0103 odat\u0103 pentru con\u0219tiin\u021ba negustorilor de hapuri… Aur ? Na, 40 de galbeni, mizerabile, \u0219i d\u0103-mi ceva s\u0103 pot dormi. Atunci spi\u021berul meu \u00eemi zise tremur\u00e2nd: \u201eDumneata nu vrei s\u0103 m\u0103 pierzi, monseniore! Ai insomnie, iat\u0103 leacul; \u00eens\u0103 ia seama; cu un praf, adormi bine peste un ceas, \u0219i apoi te de\u0219tep\u021bi singur; cu dou\u0103 prafuri adormi \u0219i mai bine peste o jum\u0103tate de ceas, dar trebuie\u0219ti de\u0219teptat de altcineva cu fric\u021biuni \u0219i du\u0219 de ap\u0103 rece; cu trei, adormi \u00een zece minute (sinistru) dar nimini, cu nimic nu te mai poate de\u0219tepta…” Fii binecuv\u00e2ntat, omule, i-am zis… (cu hot\u0103r\u00e2re.) Da! C\u00e2nd fatalitatea ne \u00eempinge, cat\u0103 s\u0103 mergem \u00eenainte. Da! Trebuie s\u0103 sf\u00e2r\u0219esc ast\u0103zi cu soacr\u0103-mea… O soacr\u0103… vitreg\u0103… t\u00e2n\u0103r\u0103… idealist\u0103… care face teorii… care scrie poezii sentimentale de pe lumea cealalt\u0103, care detesteaz\u0103 sexul b\u0103rb\u0103tesc… \u0219i care \u00eemi face din luna de miere cea mai amar\u0103 tortur\u0103… Neprevedere nebun\u0103!… Mi-aduc aminte \u00eenc\u0103 convorbirea mea decisiv\u0103 cu doamna Fifina Fin\u021bescu: \u201eDomnule, iube\u0219ti pe fata mea vitreg\u0103. \u2014 O adorez. \u2014 Ea te iube\u0219te, bine; ea este \u00eenc\u0103 minor\u0103, sub tutela mea. Eu, pentru fericirea ei, nu pot consim\u021bi la c\u0103s\u0103toria aceasta dec\u00e2t cu condi\u021bia ca \u00eent\u00e2iele trei luni de zile \u00een c\u0103snicia d-tale s\u0103 am eu, \u00een locul d-tale, autoritatea absolut\u0103, dar absolut\u0103. Prime\u0219ti? \u2014 Primesc doamn\u0103”, r\u0103spunsei eu fericit, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiesc ce monstruozitate se ascundea \u00een inten\u021biile doamnii Fifina… \u2014 \u201ePe onoarea d-tale de cavaler?… – Pe onoarea mea de cavaler.” Ast\u0103zi au trecut unsprezece zile din luna mea de miere; (cu am\u0103r\u0103ciune) lun\u0103 de miere! De cum s-a s\u0103v\u00e2r\u0219it ceremonia religioas\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 acuma nu am putut avea un singur moment \u00een care s\u0103 spun nevestii mele trei vorbe \u00eentre patru ochi. Necontenit \u00eentre mine \u0219i ea st\u0103 doamna Fifina: \u00eentre cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale c\u0103sniciei Peruzeanu st\u0103, ca o gre\u0219al\u0103 de ortografie inten\u021bionat\u0103 pentru un calambur, o tr\u0103sur\u0103 de dezunire; \u00eentre aceste dou\u0103 p\u0103r\u021bi se interpune o a treia, ascendent\u0103 vitreg\u0103, spre a face imposibil\u0103 o a patra, descendent\u0103 legitim\u0103… \u00een zadar nevast\u0103-mea se roag\u0103, \u00een zadar eu protestez, strig, m\u0103 revolt: monstrul meu nu voie\u0219te s\u0103 se dea \u00een l\u0103turi: st\u0103 mereu \u00een calea mea, \u00een\u021bepenit \u00een excentricele sale teorii idealiste, sentimentale, sociale \u0219i matrimoniale, aduc\u00e2ndu-mi aminte pactul ce l-am f\u0103cut \u0219i jur\u0103m\u00e2ntul meu de onoare. \u201eNu uita, domnule, pactul nostru. Am \u00een c\u0103snicia d-tale autoritate absolut\u0103, afar\u0103 numai dac\u0103 nu \u021bii la leg\u0103mintele d-tale de cavaler… \u0219i chiar a\u0219a nu voi ceda dec\u00e2t brutalit\u0103\u021bii…” (izbucnind.) A! nu vrei s\u0103 cedez de bun\u0103voie… (sco\u021b\u00e2nd pachetele din buzunarele jiletcii.) M-ai rugat s\u0103-\u021bi cump\u0103r chinin\u0103, iat\u0103 chinina pe care \u021bi-o preg\u0103tesc! Nu vrei s\u0103-mi \u00eeng\u0103dui trei cuvinte \u00eentre patru ochi cu nevast\u0103-mea, bine ! (dramatic.) Tu n-ai s\u0103 te dai \u00een l\u0103turi din calea mea, dar ai s\u0103 cazi de-a curmezi\u0219ul ei \u0219i eu voi trece peste tine: pleoapele tale de Argus se vor \u00eenchide f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei, \u0219i pentru a pedepsi cu o amar\u0103 ironie r\u0103utatea ta, tu st\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 noi, eu voi fi cu Iulia mea \u00eentre patru ochi… Vine cineva.. Cump\u0103t (deschide o gazet\u0103 \u0219i \u0219ade la dreapta l\u00e2ng\u0103 jardinier\u0103 pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 cite\u0219te) \u0219i r\u0103bdare p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd doamna Fifina \u00ee\u0219i va ispr\u0103vi toaleta.<\/p>\nSCENA VI<\/h2>\n
SCENA VII<\/h2>\n
SCENA VIII<\/h2>\n
SCENA IX<\/h2>\n
SCENA X<\/h2>\n
\n\u00cenc\u0103 cinci minute, Iulio! (cu chef amestecat cu gravitate.) Da! c\u00e2nd fatalitatea ne \u00eempinge, trebuie s\u0103 ne supunem!… \u00cenc\u0103 cinci minute \u0219i filtrul \u00ee\u0219i va avea efectul… Am observat bine simptomele: Fifina era dus\u0103 pe g\u00e2nduri, ochii-i erau obosi\u021bi, t\u00e2mplele i se b\u0103teau… (schimb\u00e2nd tonul.) Biata Fifina! cu temperamentul ei delicat, cu idealismul ei boln\u0103vicios \u0219i cu aventura ei nenorocit\u0103, merit\u0103 comp\u0103timire; dar asta e un cuv\u00e2nt ca s\u0103 m\u0103 \u00eempiedece pe mine?… C\u00e2nd \u00eemi f\u0103cea mai adineaori confiden\u021ba ei, m\u0103rturisesc c\u0103 eram mi\u0219cat… A! dar asta nu m-a f\u0103cut s\u0103-i admit mofturile ei idealiste \u0219i mai cu seam\u0103 \u00eentruc\u00e2t ne privesc pe mine \u0219i pe Iulia. Auzi d-ta! economia sensibilit\u0103\u021bii… idealizare, subtilizare, non-existen\u021b\u0103… Auzi fleacuri… (hot\u0103r\u00e2t.) Nu! nu-mi pare r\u0103u de loc de ce-am f\u0103cut! (privind la ceas.) \u00cenc\u0103 trei minute \u0219i… Cine vine ?<\/p>\nSCENA XI<\/h2>\n
\nFURTUNESCU: \u0218terge bine, gogomane! (merge s\u0103 se uite-n oglind\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 observe pe Peruzeanu.)<\/p>\nSCENA XII<\/h2>\n
\n(singur\u0103, intr\u0103 din st\u00e2nga, dus\u0103 pe g\u00e2nduri)<\/em><\/p>\nSCENA XIII<\/h2>\n
SCENA XIV<\/h2>\n
SCENA XV<\/h2>\n