…Un pitic \u0219i doi gigan\u021bi!… Cam a\u0219a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, cel pu\u021bin, trebuie s\u0103 fi avut eu \u00eentre Sgribincea de-o parte \u0219i Hu\u021ban de cealalt\u0103, deoarece, cu tot prisosul de \u00een\u0103l\u021bime ce s-ar fi cuvenit s\u0103-mi dea spatele Pisicu\u021bei, capetele noastre, a tustrei, nu se ridicau totu\u0219i \u00een v\u0103zduh mai sus unele dec\u00e2t altele; ba mi se pare chiar c\u0103 fundul p\u0103l\u0103riei mele, cu toate silin\u021bele ce-\u0219i d\u0103dea, nu izbutea nici \u00eentrun chip s\u0103 se \u00eenal\u021be dincolo de curm\u0103tura c\u0103ciulilor vreunuia din ei… \u0218i p\u00e2n\u0103 ce Sgribincea s\u0103-\u0219i deschid\u0103 o dat\u0103 l\u0103rgimea imens\u0103 a pasului s\u0103u greoi \u0219i rar pe \u00eentinderea de mu\u0219chi verde a plaiului rourat, biata Pisicu\u021bei \u00ee\u0219i cheltuia jum\u0103tate din gebeaua \u00eentregii sale vie\u021bi, \u021bes\u00e2ndu-\u0219i iute la sui\u0219 mersu-i harnic \u0219i m\u0103runt; \u0219i, p\u00e2n\u0103 ce Hu\u021ban s\u0103-\u0219i ia suflet, sorbind v\u0103zduhurile dintr-o dat\u0103 \u00een pieptul s\u0103u puternic, o \u00eentreag\u0103 vijelie s-ar fi putut alc\u0103tui din r\u0103sufl\u0103rile la un loc, ce izvorau zgomotoase \u0219i repezi pe n\u0103rile \u00eenfierb\u00e2ntate \u0219i larg deschise ale Pisicu\u021bei, sub truda opintirilor la deal…<\/p>\n
Iar c\u00e2nd, pe muchia verde a opcinii, ne \u00eent\u00e2lnir\u0103m \u00een fa\u021b\u0103 cu soarele ce-\u0219i \u00een\u0103l\u021base deplin, peste spr\u00e2nceana r\u0103s\u0103ritean\u0103 a p\u0103m\u00e2ntului, discul s\u0103u \u00eenfl\u0103c\u0103rat, chipurile noastre de umbr\u0103 se lungir\u0103 \u00een aer trec\u00e2nd pe deasupra st\u00e2nii \u0219i se de\u0219irar\u0103 mistuinduse pe z\u0103rile dep\u0103rtate ale mun\u021bilor din apus… Lumina r\u0103s\u0103ritului sc\u0103lda fe\u021bele noastre \u0219i, sub v\u0103paia curat\u0103 a ei, cei doi uria\u0219i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ar\u0103 transfigura\u021bi privirilor mele! Cu at\u00e2t de ne\u00eenchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui \u00een pletele lor negre, bogate \u0219i lungi, a\u0219a de fraged \u00eenflorite se ar\u0103tau ochilor mei tr\u0103s\u0103turile b\u0103rb\u0103te\u0219ti \u0219i pline de via\u021b\u0103 ale chipului lor puternic \u00een b\u0103taia de fl\u0103c\u0103ri piezi\u0219e a r\u0103s\u0103ritului trandafiriu!…<\/p>\n
\u0218i, fiindc\u0103 Pisicu\u021ba, ori de c\u00e2te ori o lua prea repede din loc, obosea numaidec\u00e2t, apoi o oprii un minut pe zare spre a-\u0219i mai lua suflet. Hu\u021ban \u0219i Sgribincea se oprir\u0103 \u0219i ei.<\/p>\n
\u2014 M\u0103i fl\u0103c\u0103i, le zisei eu c\u00e2nd fu s\u0103 plec\u0103m din nou, m\u0103i fl\u0103c\u0103i, ia c\u0103uta\u021bi de mai r\u0103ri\u021bi cel pas, c\u0103 cu mersul vostru ave\u021bi s\u0103-mi oftigi\u021bi iapa p\u00e2n\u0103-n Tazl\u0103u; \u0219-apoi socot c\u0103 turcii nu ne-or fi alung\u00e2nd de la spate.<\/p>\n
\u2014 A\u0219a-i, cucoane, da vezi ‘neata c\u0103, de-om merge a\u0219a pe- ndelete, apoi ne-apuc\u0103 noaptea-n p\u0103dure \u0219i n-om putea trece Tazl\u0103ul cu lumin\u0103, c\u0103-i departe \u0219i locurile-s tari.<\/p>\n
\u2014 Noapte, nenoapte, tari, netari, voi s\u0103 merge\u021bi a\u0219a ca s\u0103 nu-mi oftigi\u021bi iapa; \u0219i vede\u021bi, bre, de alege\u021bi \u0219i voi un drum mai tr\u0103g\u0103nat, c\u0103 \u2014 dup\u0103 ce v\u0103d eu \u00eenaintea mea \u2014 apoi avem de str\u0103b\u0103tut p\u00e2n\u0103-n sat un tartar \u00eentreg de mun\u021bi \u0219i m\u0103 tem s\u0103 nu m\u0103 lase iapa-n drum cu \u0219aua-n spate.<\/p>\n
\u2014 Apoi d\u0103, cucoane, r\u0103spunse tot Hu\u021ban, p\u00e2n-om da din sus de Preluce, \u00een dreptul Rot\u0103riei, om tot urca \u0219-om tot scobor\u00ee, c\u0103, p\u00e2n\u0103-n sus de Preluce, n-om putea merge pe vale \u2014 c\u0103-i valea str\u00e2mt\u0103 \u0219i plin\u0103 de st\u00e2nci; da de-acolo-nainte, dac-a da Dumnezeu \u0219-om trece cu lumin\u0103 peste Tazl\u0103u, apoi mergem p\u00e2n\u0103-n sat tot pe drum de hodin\u0103.<\/p>\n
\u2014 \u0218-o s\u0103 suim multe dealuri, m\u0103i Hu\u021bane?
\n\u2014 Apoi urc\u0103m numai pe Go\u0219man \u0219i pe Negru; \u0219-apoi suim pe Geam\u0103n\u0103, de-acolo apuc\u0103m plaiu \u0219i d\u0103m devale-n Preluce.<\/p>\n
\u2014 Da ce m\u00e2ncare-s Prelucele tale, bre?
\n\u2014 Ia ni\u0219te poiene-ntre dealuri, mai jos de Dur\u0103u.
\n\u2014 Da de ce Dur\u0103u spui tu, m\u0103 Hu\u021bane? Eu \u0219tiu c\u0103 Dur\u0103u-i la poalele Ceahl\u0103ului; ori poate-i fi umflat tu Ceahl\u0103ul \u00een spate, cu Dur\u0103u cu tot, \u0219i l-\u0103i fi str\u0103mutat pe meleagurile tale.<\/p>\n
\u2014 Apoi a hi Dur\u0103u, \u0219i pe-acolo, cucoane; da la noi se cheam\u0103 Dur\u0103u, unde curge apa-n jos de pe st\u00e2nc\u0103, pre\u021b, a\u0219a, ca la dou\u0103 staturi de om \u00een\u0103l\u021bime.<\/p>\n
\u2014 Da ce ne-om face noi, m\u0103 Hu\u021bane, bag\u0103 de seam\u0103 Sgribincea, dac-or hi rev\u0103rsate Prelucele?<\/p>\n
\u2014 Ei, ce ne-om face?… ia ce ne-am mai f\u0103cut, m\u0103 Sgribincea; ne-om v\u00e2r\u00ee \u0219i noi \u00een ap\u0103 p\u00e2n’ la br\u00e2u \u0219-om ie\u0219i devale-n sat.<\/p>\n
\u2014 Noi… da’nealui?
\n\u2014 Ei!… ‘nealui \u00eei c\u0103lare, \u0219i doar \u0219tiu c\u0103 nu s-a-neca de c\u0103lare tocma-n Preluce; greu a hi p\u00e2n-om trece Tazl\u0103ul, c\u0103, vorba lui mo\u0219 C\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103, a hi vinind cu schinare ca un balaur.<\/p>\n
\u2014 Bre, zisei eu dup\u0103 un minut de g\u00e2ndire, da n-am putea noi s\u0103 \u021binem cumva coama dealurilor p\u00e2n’la Prelucele voastre, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai tot urc\u0103m \u0219i s\u0103 tot scobor\u00e2m la tih\u0103r\u0103i?<\/p>\n
\u2014 Ba cum nu, cucoane, s-ar putea; numai, vezi ‘neata, c\u0103 lucru-i cu dep\u0103rtare mare; din plaiu Gitioanei ie\u0219im \u00een poienile Gu\u0219manului, dup\u0103 aceea d\u0103m pe la fundul Negrului \u00een poienile Gemenii, apoi apuc\u0103m plaiu \u0219i scobor\u00e2m devale-n Preluce; numai, vezi ‘neata, c\u0103 asta-i treab\u0103 m\u0103car de dou\u0103 zile \u0219i noi n-om putea, c\u0103 m\u00e2ini trebuie s\u0103 him \u00eenapoi la st\u00e2n\u0103, r\u0103spunse Hu\u021ban, care citea ca pe carte geografia muntelui.<\/p>\n
\u2014 Apoi, dac\u0103-i a\u0219a, apuca\u021bi \u0219i voi, m\u0103i fl\u0103c\u0103i, pe unde \u0219ti\u021bi; numai c\u00e2t vede\u021bi de m\u0103 scoate\u021bi \u0219i pe mine \u0219i pe iap\u0103 teferi p\u00e2n’la Tazl\u0103u.<\/p>\n
\u2014 Apoi, d\u0103, cucoane, a\u0219a chitim \u0219i noi, dac-a da D-zeu. \u0218i fiindc\u0103 ei am\u00e2ndoi chiteau tocmai a\u0219a cum era s\u0103 dea D-zeu, apoi, dup\u0103 un minut de odihn\u0103 pe zarea dealului, desc\u0103lecai \u0219i \u00eencepur\u0103m a scobor\u00ee la vale.<\/p>\n
Cur\u00e2nd desimea codrilor ne sorbi \u00een ad\u00e2ncurile sale nestr\u0103b\u0103tute \u0219i, rareori numai, c\u00e2te un strop de cer albastru sau c\u00e2te un fulg de lumin\u0103 mai picurau r\u0103zle\u021be, din \u00een\u0103l\u021bimile \u00eenc\u00e2lcite ale bol\u021bilor de crengi, peste umerii \u0219i peste capetele noastre. Ploaia m\u0103turase de pe coastele muntelui orice urm\u0103 de potec\u0103 \u0219i numai hoga\u0219urile s\u0103pate de puhoaie se mai \u021beseau iute \u00eentre ele, ca ni\u0219te t\u0103ieturi ad\u00e2nci \u00een prundi\u0219ul galben al pov\u00e2rni\u0219ului repede. Pe alocurea, arbori uria\u0219i, a c\u0103ror b\u0103tr\u00e2ne\u021be \u0219ubred\u0103 nu se putuse \u00eempotrivi vijeliei de-acum c\u00e2teva nop\u021bi, z\u0103ceau r\u0103sturna\u021bi la p\u0103m\u00e2nt \u00een toat\u0103 nem\u0103surata lor lungime \u0219i, cu trunchiuri pentru ve\u0219nicie adormite \u0219i cu crengi hrentuite \u00een pr\u0103p\u0103stioasa lor c\u0103dere, iezeau scobor\u00e2\u0219urile \u00eenc\u0103 umede \u0219i lunecoase ale muntelui… Om \u0219i cal trebuia deci s\u0103 ne \u00eendeletnicim cu sprintene mi\u0219c\u0103ri de capre s\u0103lbatice, spre a s\u0103ri sau pe deasupra, sau spre a ne furi\u0219a pe dedesubtul ne\u00eendurat al stavilelor ce ne t\u0103iau mersul… \u0218i de unde Sgribincea \u0219i Hu\u021ban treceau dintr-un singur pas gigantic peste rotunjimea \u00eenalt\u0103 a brazilor r\u0103sturna\u021bi, eu, dimpotriv\u0103, \u00eentrebuin\u021bam toate me\u0219te\u0219ugurile celei mai chibzuite cump\u0103neli, spre a trece teaf\u0103r \u0219i nev\u0103t\u0103mat peste greut\u0103\u021bile de tot soiul, \u00eengr\u0103m\u0103dite de vijelie \u00een calea mea; c\u00e2t despre Pisicu\u021ba, care se deprinsese a se \u021binea de mine ca un c\u00e2ine credincios, o l\u0103sasem slobod\u0103, \u0219i ea, pentru a-mi dovedi c\u0103 \u00eencrederea mea \u00eentr-\u00eensa nu fusese zadarnic\u0103, apoi cu at\u00e2ta pricepere \u00ee\u0219i alegea linia de scobor\u00e2t, cu at\u00e2ta iscusin\u021b\u0103 \u00ee\u0219i \u00een\u021bepenea copita fin\u0103 a piciorului s\u0103u sub\u021bire \u00een lunecu\u0219ul viclean \u0219i repede al pov\u00e2rni\u0219ului, cu at\u00e2ta agerime \u0219i u\u0219urin\u021b\u0103 trecea ca \u00een zbor peste stavilele \u00eenalte ale copacilor din calea sa, \u00eenc\u00e2t chiar Sgribincea, care, dintr-un singur pas, ar fi str\u0103b\u0103tut pr\u0103p\u0103stiile dintre doi mun\u021bi, nu-\u0219i putu p\u0103stra obi\u0219nuita nep\u0103sare, \u00eenn\u0103scut\u0103 munteanului \u00eendeob\u0219te \u0219i lui \u00eendeosebi, \u0219i, minun\u00e2ndu-se de o m\u0103iastr\u0103 s\u0103ritur\u0103 a Pisicu\u021bei peste un arbore r\u0103sturnat:<\/p>\n
\u2014 C-amarnic\u0103 iap\u0103 mai ai, cucoane, drept \u021bi-oi spune, zise el sub \u00eemboldirea unei nepref\u0103cute admira\u021biuni; ia uite, m\u0103 Hu\u021bane, urm\u0103 el, cum sare iapa naibii peste copaci, parc\u0103 are pe Sarsail\u0103-n p\u00e2ntece…<\/p>\n
\u2014 M\u0103i a\u0219a, m\u0103!… Parc\u0103-i de cele de la comedii; da de unde naiba d\u0103du\u0219i ‘neata, cucoane, peste vita as’ de cal? C-amarnic\u0103 dihanie de iap\u0103-i, drept \u021bi-oi spune… Cu asta n-ai habar, c\u0103 te scoate de la greu \u0219i de la nevoie…<\/p>\n
\u2014 Apoi, m\u0103i fl\u0103c\u0103i, asta-i iap\u0103 din soiul lui popa Gheorghe din C\u0103lug\u0103reni, r\u0103spunsei eu cu m\u00e2ndria cuvenit\u0103. Auzit-a\u021bi voi de popa Gheorghe din C\u0103lug\u0103reni ce soi de cai are?<\/p>\n
\u2014 Din soiul lui popa Gheorghe!… Ehei!… apoi am auzit \u0219i noi, cucoane, c\u0103 popa acela are un soi amarnic de cai; amu pricep eu de ce zboar\u0103 ca o ciut\u0103 peste copaci… \u00cei din soiul lui popa Gheorghe!… halal vit\u0103 de cal!…<\/p>\n
\u2014 Amu, adaug\u0103 Sgribincea, om vedea noi, m\u0103 Hu\u021bane, dac- are s\u0103 zboare \u0219i peste Tazl\u0103u cum zboar\u0103 peste copaci…<\/p>\n
\u2014 Da asta zboar\u0103, m\u0103 Sgribincea, \u0219i peste puhoiul Bistri\u021bei, cu ‘nealui cu tot, c\u0103 doar asta-i curat pajur\u0103, bre, nu-i iap\u0103 ca toate iepele. Dac\u0103-i de-a lui popa Gheorghe, ce-\u021bi mai ba\u021bi capu!…<\/p>\n
De la sine se \u00een\u021belege c\u0103 eu, prin \u00eemputernicire din partea Pisicu\u021bei, primeam \u00een numele ei \u0219i m\u0103 \u00eeng\u00e2mfam de toate laudele ce, cu drept cuv\u00e2nt, se aduceau at\u00e2t neamului str\u0103lucit din care se tr\u0103gea, c\u00e2t \u0219i marilor ei \u00eensu\u0219iri de pricepere, iscusin\u021b\u0103 \u0219i agerime.<\/p>\n
T\u00e2r\u00e2\u0219, gr\u0103pi\u0219, scobor\u00e2r\u0103m Gitioana \u0219i ne trezir\u0103m \u00een fundul str\u00e2mt al unei v\u0103i, prin care curgea cracul de miaz\u0103zi al Tazl\u0103ului; cu alte cuvinte, de pe \u00eentinderile senine, largi \u0219i pline de lumin\u0103 ale plaiului \u00eenalt, ne g\u0103sir\u0103m deodat\u0103 pr\u0103p\u0103stui\u021bi \u00een tainele pline de umbr\u0103 \u0219i \u00eentuneric ale fundului p\u0103m\u00e2nturilor!… \u00eenc\u0103 un pas, \u0219i am fi sosit poate la l\u0103ca\u0219urile tihnite \u0219i de veci ale celor ce nu mai sunt… At\u00e2t de netulburat\u0103 t\u0103cere ne \u00eempresura de pretutindeni, a\u0219a de asem\u0103n\u0103toare cu zborul umbrelor din alt\u0103 lume fluturau prin aer \u00eenchipuiri u\u0219oare de \u00eentuneric \u0219i de lumin\u0103 mut\u0103, a\u0219a de \u00eencruntat luneca \u00eenspre ad\u00e2ncuri, cu ape posomor\u00e2te, cracul negru al Tazl\u0103ului, printre maluri putrede de frunzi\u0219 \u00eenalt, z\u0103stit de veacuri \u00een acea ne\u021b\u0103rmurit\u0103 \u0219i pa\u0219nic\u0103 domnie a mor\u021bii!!…<\/p>\n
Sgribincea \u0219i Hu\u021ban p\u0103\u0219ir\u0103; eu, f\u0103c\u00e2ndu-mi v\u00e2nt, s\u0103rii, iar Pisicu\u021ba zbur\u0103 peste l\u0103rgimea \u00eengust\u0103 a apelor lui, care-\u0219i curgeau neoprit \u0219i repede drumul lor \u00eenspre ad\u00e2nc… Dup\u0103 un minut de odihn\u0103, \u00eencepur\u0103m a urca spre plaiul Go\u0219manului, cu acelea\u0219i stavile ca \u0219i la scobor\u00e2tul Gitioanei, dar m\u0103rite prin \u00eensa\u0219i \u00eemprejurarea sui\u0219ului prea piepti\u0219 \u0219i lunecos; \u0219i, cu toate acestea, Hu\u021ban \u0219i Sgribincea, \u00een loc s\u0103 urce, p\u0103reau c\u0103 scoboar\u0103; eu chemam \u00een ajutor toate tufele ce-mi c\u0103deau la \u00eendem\u00e2n\u0103, spre a putea urca coastele fr\u0103m\u00e2ntate ale muntelui; iar Pisicu\u021ba zbura pe deasupra stavilelor dealului ca un grifon \u00eenaripat… Doar nu degeaba se tr\u0103gea ea din soiul vestit al lui popa Gheorghe din C\u0103lug\u0103reni!… C\u00e2nd fu soarele la pr\u00e2nz, sosir\u0103m \u0219i noi \u00een lumina larg\u0103 a coamelor Go\u0219manului, \u0219i foamea ne \u0219i c\u0103lc\u0103 din urm\u0103. Sgribincea \u00ee\u0219i lu\u0103 gluga din g\u00e2t, scoase din ea c\u00e2teva d\u0103r\u0103buri zdravene de m\u0103m\u0103lig\u0103 rece, un co\u0219cogea bo\u021b de urd\u0103 \u00eenvelit \u00een ni\u0219te foi mari de brustur lat \u0219i ceva sare din nodul murdar al unei petici; usturoiul, nelipsitul usturoi se ar\u0103t\u0103 la iveal\u0103 \u0219i el cu c\u0103p\u0103\u021b\u00e2nile lui zdren\u021b\u0103roase, pline de noduri \u0219i mustecioase; apoi Sgribincea a\u0219ternu iarba plaiului verde drept fa\u021b\u0103 de mas\u0103, ne f\u0103cur\u0103m roat\u0103-mprejur \u0219i, dup\u0103 c\u00e2teva minute, eu, cel pu\u021bin, alene \u0219i s\u0103tul, m\u0103 g\u0103seam r\u0103sturnat \u00eentr-un cot pe mu\u0219chiul moale ca o saltea \u0219i, cu \u021bigara-n gur\u0103, priveam cu mul\u021bumire de artist la pitorescul cu care surp\u0103turile de m\u0103m\u0103lig\u0103 oache\u0219\u0103, speriate cu c\u00e2te un strop de urd\u0103 alb\u0103, se rostogoleau la r\u0103stimpuri deopotriv\u0103 de rari, ca \u0219i spre fundul unor pr\u0103p\u0103stii, \u00eenspre ad\u00e2ncul g\u00e2tlejurilor \u00eenc\u0103 fl\u0103m\u00e2nde ale lui Sgribincea \u0219i Hu\u021ban!…<\/p>\n
\u2014 Amu, zise Hu\u021ban, scul\u00e2ndu-se de jos, frec\u00e2ndu-\u0219i cu mul\u021bumire palm\u0103 de palm\u0103 \u0219i f\u0103c\u00e2nd s\u0103 curg\u0103 o ploaie de ciuciule\u021bi negri \u00een iarba verde a plaiului, amu om putea merge, cucoane; doar om apuca s\u0103 trecem cu lumin\u0103 peste Tazl\u0103u, c\u0103, de unde nu, apoi m\u00e2nem \u00een p\u0103dure \u0219i noi n-om putea, c-avem grab\u0103 mare s\u0103 ne \u00eentoarcem diminea\u021b\u0103 la st\u00e2n\u0103.<\/p>\n
\u2014 Da sf\u00e2r\u0219e\u0219te-odat\u0103, m\u0103i Hu\u021bane, cu cea grab\u0103 a ta, zisei eu, pref\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 cam sup\u0103rat; ce tot grab\u0103, grab\u0103?… C\u00e2nd t-ei \u00eentoarce, pune \u0219i tu din Tazl\u0103u un pas pe Geam\u0103n\u0103, unul pe Go\u0219man \u0219i altul pe Gitioana \u0219i, din trei pa\u0219i, iat\u0103-te la st\u00e2n\u0103… Ce tot grab\u0103… grab\u0103?… Ia, m\u0103 rog sl\u0103be\u0219te-m\u0103 cu graba ta; c\u00e2nd om ajunge, om ajunge \u0219i pace bun\u0103… doar \u0219tiu c\u0103 n-am s\u0103-mi oftigesc eu iapa pentru gustul t\u0103u; doar asta-i iap\u0103 de soi, bre…<\/p>\n
\u2014 D\u0103… \u2014 r\u0103spunse Hu\u021ban, \u00een\u021beleg\u00e2nd gluma \u2014 chiteam \u0219i noi… da om face \u0219i cum zici ‘neata.<\/p>\n
Sgribincea str\u00e2nse \u00een glug\u0103 r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele pr\u00e2nzului, \u00ee\u0219i anin\u0103 gluga \u00een g\u00e2t \u0219i \u00eencepur\u0103m a scobor\u00ee cu to\u021bii spre P\u00e2r\u0103ul Negru, un fir sub\u021bire de ap\u0103 ce iese de sub cele din urm\u0103 poale ale R\u0103chiti\u0219ului \u0219i-\u0219i face loc printre Go\u0219man \u0219i Dealul Negru, p\u00e2n\u0103 la v\u0103rsarea lui \u00een Tazl\u0103u, mai sus de Duruitoare, la piciorul de miaz\u0103noapte al Go\u0219manului. T\u0103iar\u0103m repede peste Dealul Negru \u0219i, dup\u0103 un scurt popas dincolo de pov\u00e2rni\u0219urile lui st\u00e2ncoase \u0219i repezi, \u00eencepur\u0103m a urca spre plaiul Gemenei. C\u00e2nd \u00eencepu soarele a cump\u0103ni dincolo de-amiaz\u0103, ie\u0219ir\u0103m \u00een largul plaiurilor acestui munte mai m\u0103runt dec\u00e2t Go\u0219manul din st\u00e2nga \u0219i mai r\u0103s\u0103rit dec\u00e2t \u0218oimul de pe dreapta sa.<\/p>\n
\u2014 Uite, m\u0103 Hu\u021bane, auzii deodat\u0103 pe Sgribincea strig\u00e2nd, uite, m\u0103, ori aceea nu-i C\u0103lina lui Dr\u0103gan din Rot\u0103rie?<\/p>\n
C\u00e2nd \u00eentorsei capul spre unde ar\u0103ta Sgribincea, z\u0103rii \u00een dep\u0103rtare o femeie venind repede \u0219i sprinten de-a lungul plaiului, spre noi.<\/p>\n
\u2014 Ba chiar ea, r\u0103spunse Hu\u021ban, dup\u0103 un minut de cercetare cu privirea; da ori ce-a hi c\u0103ut\u00e2nd pe-aici, co\u021bofana naibii?<\/p>\n
\u2014 D\u0103, m\u0103, \u0219tiu eu?… Da ne-a spune ea amu, c\u00e2nd om lua-o la cercetare.<\/p>\n
Femeia sosi l\u00e2ng\u0103 noi. \u0218i C\u0103lina lui Dr\u0103gan din Rot\u0103rie nu era tocmai o co\u021bofan\u0103… Sub\u021biric\u0103 \u0219i n\u0103ltu\u021b\u0103, cu obrajii rumeni, rotunjori \u0219i gr\u0103sulii; cu s\u00e2nuri ce te \u00eempungeau \u00een ochi de sub c\u0103ma\u0219a-i alb\u0103, curat\u0103 \u0219i deschis\u0103 la piept, dar \u00eennodat\u0103 sub b\u0103rbie cu un \u0219iret de arnici ro\u0219, ale c\u0103rui capete cu canafuri at\u00e2rnau slobode \u00een jos, cu o ademenitoare neregul\u0103; cu p\u0103rul ei negru r\u0103scolit pe t\u00e2mple \u0219i pe fruntea-i neted\u0103, cu o ispititoare neor\u00e2nduial\u0103; cu c\u00e2rpa-i ro\u0219ie de pe cap, \u00eentocmit\u0103 cu m\u0103iestrie de m\u00e2na iscusit\u0103 a \u00eent\u00e2mpl\u0103rii; cu ochii ei c\u0103prii \u0219i mari, \u00eensufle\u021bi\u021bi de v\u0103paia unui s\u00e2nge p\u0103tima\u0219; cu gura ei mic\u0103 \u0219i \u00eenflorit\u0103; cu din\u021bii ei albi \u0219i cu nasul ei fin, drept \u0219i cu n\u0103ri neast\u00e2mp\u0103rate… C\u0103lina lui Dr\u0103gan din Rot\u0103rie nu era tocmai o co\u021bofan\u0103…<\/p>\n
\u2014 Cale bun\u0103, fa C\u0103lino, zise Sgribincea, t\u0103indu-i drumul; da unde naiba o pleca\u0219i tu, fa, a\u0219a cu sloboda, de r\u0103sai tu din Rot\u0103rie tocmai pe Geam\u0103na, parc\u0103 te-ai str\u0103muta de pe vatr\u0103 pe cuptor? Cum ai trecut tu peste Tazl\u0103u, fa C\u0103lino?<\/p>\n
\u2014 D-apoi c\u0103 l-am trecut eu Tazl\u0103ul de-amu vreo trei zile, dup\u0103 bure\u021bi; da m-o prins unda dincoace \u0219i n-am mai putut trece-napoi.<\/p>\n
\u2014 \u0218i unde-ai stat tu, fa zv\u00e2rlug\u0103, a\u0219a singuric\u0103, trei zile \u0219i trei nop\u021bi de-a r\u00e2ndul? De-am hi \u0219tiut noi, am hi venit s\u0103-\u021bi \u021binem de ur\u00e2t, zise Hu\u021ban, turtindu-i u\u0219or cu palma-i lat\u0103 de uria\u0219 c\u00e2rpa ro\u0219ie de pe cap.<\/p>\n
\u2014 Ei, unde… r\u0103spunse ea, d\u00e2ndu-i cu o lovitur\u0103 m\u00e2na jos \u0219i f\u0103r\u0103 a-l privi; unde?… ia m-am aciuat \u0219i eu pe Bratu, la Ilinca lui Florea, \u0219-amu plecasem la voi, la st\u00e2n\u0103, dup\u0103 o \u021b\u00ee’ de urd\u0103 \u0219i de ca\u0219.<\/p>\n
\u2014 D-apoi c-ai nimerit-o \u0219i tu miercurea, fa C\u0103lino, zise Sgribincea scurt.<\/p>\n
\u0218i am\u00e2ndoi mi se p\u0103ru c\u0103 se privesc \u00een ochi cu \u00een\u021beles.
\n\u2014 Da du-te, urm\u0103 el dup\u0103 o pauz\u0103, c\u0103 mo\u0219 C\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103 i-acolo, \u0219i \u021bi-a da.<\/p>\n
\u2014 Da voi un’ v\u0103 duce\u021bi amu?
\n\u2014 Ia cu ‘nealui s\u0103-l scoatem p\u00e2n’ devale-n sat. \u0218i numai atunci C\u0103lina \u00ee\u0219i arunc\u0103 repede privirea spre mine. C\u0103lina lui Dr\u0103gan din Rot\u0103rie nu era deloc co\u021bofan\u0103.
\n\u2014 Da cum o s\u0103 trece\u021bi voi peste Tazl\u0103u, c\u0103 vine din deal, m\u00e2nia lui D-zeu; ai s\u0103 te \u00eeneci ca un \u0219oarece, m\u0103 Sgribincea.<\/p>\n
\u2014 Da nu te teme, fa C\u0103lino, c\u0103 doar am mai trecut eu peste puhoiu Tazl\u0103ului \u0219i nu m-am mai \u00eenecat.<\/p>\n
\u2014 Vezi, m\u0103car, ad\u0103ug\u0103 ea cu oarecare \u00eengrijire, de-l trece\u021bi \u0219i voi pe la cap\u0103tul de la deal al Prelucelor, din jos de Rot\u0103rie, c-acolo-i apa mai a\u0219ezat\u0103 \u0219i n-a hi viind \u0219uvoiu cu creast\u0103.<\/p>\n
\u2014 Ei, zisei eu, amestec\u00e2ndu-m\u0103 \u00een vorb\u0103, \u0219i adic\u0103 ce-i por\u021bi tu at\u00e2ta grij\u0103 lui Sgribincea, fa C\u0103lino?… S-a-neca, s-a-neca… nu s-a-neca, nu s-a-neca, \u0219i pace bun\u0103; cine ce are cu gustul omului?… Cum i-a hi scris… Nu cumva ai s\u0103 te apuci tu cu D-zeu la har\u021b\u0103 de dragul lui Sgribincea?<\/p>\n
\u2014 Da ‘neata ce ai? zise ea \u00een\u021bepat, cu un fel de m\u00e2nie dr\u0103g\u0103la\u0219\u0103 \u00een ochi \u0219i cu o ro\u0219ea\u021b\u0103 \u0219i mai dr\u0103g\u0103la\u0219\u0103 de vinov\u0103\u021bie \u00een obraji.<\/p>\n
\u2014 Eu ce am?… Eu n-am nimica… Numai c\u00e2t tu, fa C\u0103lino, fiindc\u0103, dr\u0103g\u0103li\u021b\u0103-doamne, e\u0219ti nevasta lui Dr\u0103gan, apoi ai prea multe dr\u0103g\u0103nele, \u00eenc\u00e2t ai de unde irosi \u0219i pe dealuri; ce p\u0103cat c\u0103 nu cresc dr\u0103g\u0103nelele tale, fat\u0103 h\u0103i, prin cea iarb\u0103 verde, cum cresc fragii \u0219i c\u0103p\u0219unele… Ce mai de lume s-ar str\u00e2nge la cules de dr\u0103g\u0103nele pe urma ta!…<\/p>\n
\u2014 \u0218i-i hi av\u00e2nd poate poft\u0103 \u0219i ‘neata?… zise ea, plec\u00e2nd capul cam \u00eentr-o parte \u0219i privindu-m\u0103 piezi\u0219 drept \u00een ochi.<\/p>\n
\u2014 D\u0103, C\u0103lino, fat\u0103 h\u0103i, mai \u0219tii p\u0103catele?…
\n\u2014 Ci, ia cat\u0103-\u021bi de drum, fa C\u0103lino, se auzi deodat\u0103 strig\u00e2nd Hu\u021ban cu glas posomor\u00e2t; du-te-n treab\u0103-\u021bi, fa, \u0219i nu ne mai z\u0103bovi-n drum, c\u0103 doar noi avem de mers, nu de plimbat, ca tine.<\/p>\n
\u0218i arunc\u0103 spre Sgribincea o c\u0103ut\u0103tur\u0103 \u00eencruntat\u0103 de m\u00e2nie.
\n\u2014 Apoi mergi s\u0103n\u0103toas\u0103, fa C\u0103lino, \u0219i vezi de mai d\u0103 pe la noi, \u00eei zise Sgribincea cu glas domol \u0219i c\u0103ut\u00e2ndu-i gale\u0219 \u00een ochi.<\/p>\n
\u2014 Apoi s\u0103 merge\u021bi s\u0103n\u0103to\u0219i, \u0219i cu bine, r\u0103spunse ea, plec\u00e2nd. \u0218i sub\u021biric\u0103, \u0219i n\u0103ltu\u021b\u0103, \u0219i sprinteoar\u0103 cum era, se a\u0219ternu drumului pe plai… zbura, nu mergea.<\/p>\n
“Hm!… m\u0103 g\u00e2ndeam eu, scobor\u00e2nd valea tr\u0103g\u0103nat\u0103 cu Pisicu\u021ba de d\u00e2rlogi, lui bietul Dr\u0103gan i-a c\u00e2ntat cucu-n spate c\u00e2nd s-a-nsurat.”<\/p>\n
\u2014 Da ce naiba \u021bi s-o l\u0103sat negurile pe fa\u021b\u0103, m\u0103i Hu\u021bane, \u00eei zisei eu acestuia, cum mergea pe l\u00e2ng\u0103 mine t\u0103cut \u0219i posomor\u00e2t.<\/p>\n
\u2014 D\u0103, ia muierea asta… nu-i zi lasat\u0103 de Dumnezeu s-o-nt\u00e2lnesc \u0219i s\u0103 nu pat c\u00e2te-o boroboa\u021b\u0103; parc\u0103 m-a\u0219 \u00eent\u00e2lni c-un pop\u0103 ori c-un iepure.<\/p>\n
\u2014 Azv\u00e2rle \u0219i tu c-o m\u00e2n\u0103 de paie ori \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 dup\u0103 d\u00e2nsa \u0219i m\u00e2ntuie vorba.<\/p>\n
\u2014 Da bat-o \u00eentunericu de muiere, c\u0103 doar nu scapi de pocino- cu ei cu una, cu dou\u0103… parc\u0103-i un f\u0103cut cu muierea asta.<\/p>\n
\u2014 Da Sgribincea tot a\u0219a zice, m\u0103i Hu\u021bane?
\n\u2014 D-apoi c\u0103 ce am eu cu Sgribincea?… Cine-\u0219i cu treaba lui. Sgribincea r\u0103m\u0103sese pu\u021bin \u00eend\u0103r\u0103t \u0219i nu ne auzea ce vorbim.
\n\u2014 A\u0219a-i… da parc\u0103, de c\u00e2nd cu C\u0103lina, te ui\u021bi cam chior\u00e2\u0219 la el.
\n\u2014 Da uite-se cine \u0219tie, c\u0103 eu doar nu-i port socotelile lui.
\n\u2014 Socotelile nu i l-ei hi purt\u00e2nd, Hu\u021bane, da mi se pare c\u0103-i por\u021bi s\u00e2mbetele.<\/p>\n
C\u00e2nd ne uitar\u0103m, din \u00eent\u00e2mplare, \u00eend\u0103r\u0103t, Sgribincea, ca la o zv\u00e2rlitur\u0103 de b\u0103\u021b, se pusese jos \u0219i-\u0219i lega t\u00e2rs\u00e2nele de la opinci… Cum se f\u0103cuse, cum se dresese, c\u0103 tocmai atunci i se dezlegase t\u00e2rs\u00e2nele \u0219i trebuia s\u0103 z\u0103boveasc\u0103, ca s\u0103 \u0219i le lege; noi ne c\u0103utar\u0103m de drum \u00eenainte, \u0219i, de la o vreme, nici nu-l mai z\u0103rir\u0103m.<\/p>\n
\u2014 Da ia s-a\u0219tept\u0103m \u0219i pe Sgribincea, m\u0103i Hu\u021bane, zisei eu peste pu\u021bin, voind a m\u0103 opri din mers.<\/p>\n
\u2014 Da las\u0103-l, cucoane, c\u0103 dac\u0103 \u0219i-a lega t\u00e2rs\u00e2nele, ne-ajunge el din urm\u0103; s\u0103 ne c\u0103ut\u0103m noi de-a noastre \u0219i el de-a lui, c\u0103 doar n-a hi av\u00e2nd numai t\u00e2rs\u00e2ne de legat.<\/p>\n
\u2014 Bine zici tu, m\u0103i Hu\u021bane; ia s\u0103 l\u0103s\u0103m pe Sgribincea s\u0103-\u0219i lege t\u00e2rs\u00e2nele-n r\u0103gaz.<\/p>\n
\u0218i ne urmar\u0103m drumul la vale. \u00centr-un t\u00e2rziu, ne c\u0103lc\u0103 \u0219i Sgribincea din urm\u0103… era cam obosit… venise, se vede, prea repede…<\/p>\n
\u2014 Bine, m\u0103 Sgribincea, \u00eei zisei eu c\u00e2nd fu l\u00e2ng\u0103 noi; bine, bre, ce p\u00e2rdalnica nu-\u021bi legi \u0219i tu mai bine cele a\u021be?… Ai s-ajungi de r\u00e2sul lui mo\u0219 C\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103, ca bietul C\u00e2r\u021b\u0103. P\u0103storul Corydon se topea de dorul frumosului Alexis (Virgiliu,\u00a0Buc. II<\/i>).<\/p>\n
\u2014 A\u021bele ca a\u021bele, cucoane, da i s-a hi rupt \u0219i br\u0103cinariu, de-o- nt\u00e2rziet at\u00e2ta, ad\u0103ug\u0103 Hu\u021ban cu \u00een\u021beles.<\/p>\n
Sgribincea \u00eei arunc\u0103 o privire \u00eencruntat\u0103. Hot\u0103r\u00e2t c\u0103 \u00eentre Sgribincea \u0219i Hu\u021ban era vreo pricin\u0103 mai din vechi… \u0219i nu cred s\u0103 nu fi fost amesteca\u021bi la mijloc \u0219i ochii c\u0103prii ai C\u0103linei lui Dr\u0103gan din Rot\u0103rie.<\/p>\n
\u2014 Da a mai hi mult p\u00e2n’ devale, m\u0103i fl\u0103c\u0103i? \u00eentrebai eu pentru a schimba vorba.<\/p>\n
\u2014 D-apoi c\u0103 n-a mai hi a\u0219a mult, r\u0103spunse Hu\u021ban, c\u0103 \u2014 ia — s-aude cum vine Tazl\u0103u-n vale.<\/p>\n
De prin v\u0103i ajungea, \u00een adev\u0103r, p\u00e2n\u0103 la noi un vuiet surd, nedeslu\u0219it \u0219i dep\u0103rtat, asemenea vuietului plin de fiori ce preveste\u0219te apropierea unui cutremur de p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
Soarele c\u0103ta cam dintr-o parte, c\u00e2nd intrar\u0103m, din lumini\u0219urile largi ale plaiului, \u00een umbra deas\u0103 a codrilor ce \u00eembrac\u0103 v\u0103ile de jos ale Gemenei; vuietul surd \u0219i nedeslu\u0219it al Tazl\u0103ului se schimbase \u00een urlet clocotitor de ape vijelioase, ce m\u00e2nau dind\u0103r\u0103t cu iu\u021beal\u0103 de vifor surp\u0103turile de st\u00e2nci smulse din scobor\u00e2\u0219urile \u00eenalte ale drumului lor la vale \u0219i fr\u0103m\u00e2ntau cu zgomot \u00een\u0103du\u0219it bolovanii grei \u0219i nestatornici de pe fundul str\u00e2mt al albiei lor. De la o vreme, sclipiri fug\u0103toare \u0219i iu\u021bi \u00eencepur\u0103 a sc\u00e2nteia \u0219i a str\u0103bate p\u00e2n\u0103 la noi prin sp\u0103rturile de lumin\u0103 \u00eengust\u0103 ale re\u021belei de crengi umbroase, ce ne \u00eemprejmuia mersul… Era Tazl\u0103ul care, sc\u0103ldat \u00een raze de soare, \u00ee\u0219i fr\u00e2ngea str\u0103lucirea g\u0103lbie a undelor sale \u00een curmezi\u0219ul negru \u0219i \u00eenc\u00e2lcit al rari\u0219tii de brazi. Peste pu\u021bin, sosir\u0103m \u00een valea lui str\u00e2mt\u0103 \u0219i plin\u0103 de lumin\u0103, dar r\u0103maser\u0103m tustrei, \u021bintui\u021bi pe loc… Pisicu\u021ba doar, singur\u0103, de mai \u00eendr\u0103zni s\u0103 \u00eenfrunte cu suflet netulburat priveli\u0219tea \u00eenfior\u0103toare a vijeliei apelor, s\u0103 se apropie cu o nep\u0103s\u0103toare obi\u0219nuin\u021b\u0103 de marginea neast\u00e2mp\u0103rat\u0103 a undelor \u0219i s\u0103-\u0219i ostoiasc\u0103 setea, muindu-\u0219i botu-i negru \u0219i fin \u00een apa lini\u0219tit\u0103 dintre doi bolovani m\u0103rgina\u0219i…<\/p>\n
Hu\u021ban se sc\u0103rpina cu nedumerire \u0219i pe sub c\u0103ciul\u0103, \u00een cre\u0219tetul capului; Sgribincea, rezemat pe ghioag\u0103 \u0219i t\u0103cut, se uita \u00een sus \u0219i \u00een jos pe cursul p\u00e2r\u00e2ului, chibzuind cu ochiul un loc de trecut; eu, cu m\u00e2inile la spate, f\u0103ceam acela\u0219i lucru; dar nici Hu\u021ban nu se dumerea, \u0219i nici eu, \u0219i nici Sgribincea nu puteam hot\u0103r\u00ee un vad de trecere, nu pentru picior, dar nici m\u0103car pentru ochi! Cu a\u0219a ame\u021bitoare repejune, cu at\u00e2ta iu\u021beal\u0103 de vifor se scobora din pr\u0103p\u0103stiile dep\u0103rtate ale mun\u021bilor \u0219i luneca la vale, pe pov\u00e2rni\u0219ul \u00eenalt al albiei sale, Tazl\u0103ul \u00eencruntat!… \u00cen zadar te-ai fi silit s\u0103-\u021bi rezemi ochiul pe lunecarea sclipitoare a undelor… \u00cen fuga lor nebun\u0103, \u00ee\u021bi smulgea privirea \u0219i, neoprit, \u021bi-o t\u00e2ra f\u0103r\u0103 de voie pe cursul lor vijelios… Iar noianul viforos, izbindu-\u0219i apele pe am\u00e2ndou\u0103 malurile \u00eenalte ale albiei, prea \u00eenguste pentru el, se r\u0103sfr\u00e2ngea spre mijloc spumeg\u00e2nd \u0219i alc\u0103tuia o creast\u0103 semea\u021b\u0103, ce luneca gr\u0103bit\u0103 spre largul v\u0103ilor cu sclipiri iu\u021bi de raze de soare. Venea Tazl\u0103ul de printre dealuri, m\u00e2nia lui Dumnezeu; venea Tazl\u0103ul cu schinare, ca un balaur, vorba lui mo\u0219 C\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103…<\/p>\n
\u2014 Cucoane, zise Hu\u021ban, sc\u0103rpin\u00e2ndu-se \u00een cre\u0219tetul capului \u0219i pe sub c\u0103ciul\u0103, eu chitesc c\u0103 n-om putea trece dincolo, c\u0103 ne m\u0103tur\u0103 Tazl\u0103ul ca pe-o a\u0219chie \u0219i t-ei \u00eeneca, p\u0103catele noastre, cu cal cu tot.<\/p>\n
\u2014 Da tu, m\u0103 Sgribincea, tot a\u0219a chite\u0219ti? \u00eel \u00eentrebai eu pe acesta.
\n\u2014 D\u0103, cucoane, de noi ca de noi, c\u0103 ne l\u0103s\u0103m pe ap\u0103 la vale \u0219i ie\u0219im la mal, c\u0103 doar \u00eei \u0219tim noi moarea Tazl\u0103ului; da ‘neata n-ai s\u0103 po\u021bi trece, c\u0103 te pr\u0103p\u0103de\u0219ti.<\/p>\n
\u2014 Ei, \u0219i ce-i de f\u0103cut atuncea, m\u0103i fl\u0103c\u0103i?
\n\u2014 Apoi d\u0103, cucoane, noi chitim, zise Hu\u021ban, c-a hi mai ghine s\u0103 te-ntorci ‘neata \u00eenapoi la st\u00e2n\u0103 \u0219i s\u0103 mai z\u0103bove\u0219ti acolo p\u0103n’ s-a mai ostoi m\u00e2nia apei.<\/p>\n
\u2014 Apoi asta nu se poate, m\u0103i Hu\u021bane, c\u0103 doar eu nu-s suveic\u0103 s-o dau h\u00e2\u021b \u00eencolo, h\u00e2\u021b \u00eencolo… S\u0103 trecem cum a da Dumnezeu \u0219i pace bun\u0103.<\/p>\n
\u2014 Da te-neci, cucoane, r\u0103spunser\u0103 am\u00e2ndoi \u00eentr-un glas.
\n\u2014 M\u0103i fl\u0103c\u0103i, zice\u021bi mai degrab\u0103 c\u0103 v\u0103 str\u00e2nge frica-n spate c\u00e2nd v\u0103 uita\u021bi la schinarea Tazl\u0103ului \u0219i c\u0103 degeaba v\u0103 mai l\u0103uda\u021bi c\u0103-i cunoa\u0219te\u021bi moarea; iaca, dac\u0103 voi v\u0103 teme\u021bi, c\u0103uta\u021bi-v\u0103 de drum \u00eenapoi la st\u00e2n\u0103, c\u0103 eu am s\u0103 trec singur c\u0103lare.<\/p>\n
Aceasta, bine\u00een\u021beles, era din partea mea laud\u0103 goal\u0103; c\u0103ci, mai la urm\u0103, uit\u00e2ndu-m\u0103 numai la iu\u021beala de fulger cu care Tazl\u0103ul se p\u0103rea c\u0103 spintec\u0103 lumea \u00een dou\u0103, m\u0103 cuprindeau fiori de groaz\u0103; dec\u00e2t st\u0103 \u00een firea omului s\u0103-\u0219i \u00eembrace c\u00e2teodat\u0103 frica \u00een vitejie \u0219i curaj, dup\u0103 cum odinioar\u0103 un… bicisnic erou de fabul\u0103 s-a \u00eembr\u0103cat \u00een piele de leu, ca s\u0103-ngrozeasc\u0103 lumea.<\/p>\n
Sgribincea z\u00e2mbi cu ne\u00eencredere; Hu\u021ban \u00ee\u0219i sc\u0103rpin\u0103 cu \u00een\u021beles obi\u0219nuitul cre\u0219tet al capului pe sub c\u0103ciul\u0103 \u0219i \u00eencepur\u0103 am\u00e2ndoi a se uita lung, c\u00e2nd la mine, c\u00e2nd unul la altul, f\u0103r\u0103 s\u0103 zic\u0103 nimic.<\/p>\n
\u2014 Ei, \u0219i adic\u0103 ce v\u0103 uita\u021bi voi a\u0219a, m\u0103i fl\u0103c\u0103i, \u0219i nu zice\u021bi nimic? Nu cumva crede\u021bi c-am s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00eenapoi la st\u00e2n\u0103, dup\u0103 vorba voastr\u0103, \u0219i s\u0103 horh\u0103iesc coclaurile? Asta s\u0103 v\u0103 ias\u0103 din g\u00e2nd, bre; hai, ori trece\u021bi cu mine, ori c\u0103ta\u021bi-v\u0103 de drum \u00eenapoi; m\u0103, voi sunte\u021bi mai frico\u0219i dec\u00e2t ni\u0219te iepuri.<\/p>\n
Vorb\u0103 s\u0103 fie!… dec\u00e2t apucasem eu, a\u0219a, vitejia de coad\u0103 \u0219i m\u0103 \u021bineam grap\u0103 de ea, cu toate c\u0103 spatele-mi \u021b\u00e2\u021b\u00e2iau de fric\u0103; \u00eend\u0103r\u0103tnicia \u00eens\u0103 e lucru mare la om: vezi c\u0103 te duci la pr\u0103pastie \u0219i totu\u0219i soco\u021bi drept umilin\u021b\u0103 de a te \u00eentoarce din drum \u00eenapoi. De altfel, \u00eend\u0103r\u0103tnicia a fost poate singura boal\u0103 de care mi-amintesc s\u0103 fi z\u0103cut \u00een zilele mele.<\/p>\n
\u2014 Ei, m\u0103i, \u0219i ce sta\u021bi voi a\u0219a ca ni\u0219te mom\u00e2i? Hai, ori trecem, ori nu trecem, zisei eu ca \u00eencheiere.<\/p>\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 zic\u0103 nimic, Sgribincea \u00ee\u0219i scoase gluga din g\u00e2t \u0219i se duse \u00een p\u0103dure de-o mistui undeva; apoi se \u00eentoarse, \u00ee\u0219i desf\u0103cu \u0219i el \u0219i Hu\u021ban a\u021bele de la opinci \u0219i, de unde p\u00e2n\u0103 acum erau aduse \u00een jurul pulpei, de ast\u0103 dat\u0103 \u00ee\u0219i \u00eenf\u0103\u0219urar\u0103 cu ele, str\u00e2ns \u0219i peste opinc\u0103, toat\u0103 c\u0103puta piciorului, \u00eennod\u00e2ndu-le cu \u00eengrijire la glezne.<\/p>\n
\u2014 Da ce face\u021bi voi acolo, m\u0103i Hu\u021bane?
\n\u2014 Apoi \u00eenf\u0103\u0219ur\u0103m talpa cu t\u00e2rs\u00e2nele, ca s\u0103 nu lunec\u0103m a\u0219a tare pe bolovani.<\/p>\n
\u2014 Vas\u0103zic\u0103 tot trecem.<\/p>\n
\u2014 Apoi d\u0103, s\u0103 trecem dac-om putea. Pe c\u00e2t mi-aduc aminte, tremuram de-a binelea; dec\u00e2t nu mai era chip de dat \u00eenapoi.<\/p>\n
“Cum mi-a fi scris”, cugetai eu. C\u00e2teodat\u0103 e \u0219i fatalismul bun la ceva; c\u0103ci, dac\u0103 nu tocmai curajul, dar cel pu\u021bin un soi de nep\u0103sare vecin\u0103 cu el se de\u0219tept\u0103 \u00een sufletul meu, pe socoteala credin\u021bei c\u0103 nu se poate \u00eenl\u0103tura ceea ce este s\u0103 fie \u0219i c\u0103, vorba rom\u00e2nului: ce e scris omului \u00een frunte-i e pus.<\/p>\n
Str\u00e2nsei v\u0103l\u0103tuc mantaua \u0219i surtucul, legai v\u0103l\u0103tucul cu noji\u021bele dind\u0103r\u0103t la \u0219a \u0219i m\u0103 f\u0103cui sprinten pentru orice \u00eemprejurare; str\u00e2nsei zdrav\u0103n tafturul pe p\u00e2ntecele Pisicu\u021bei \u0219i \u00eenc\u0103lecai. Hu\u021ban \u0219i Sgribincea \u00ee\u0219i puseser\u0103 c\u0103ciulile la ad\u0103post \u00een p\u0103dure, \u00ee\u0219i suflecar\u0103 m\u00e2necile \u0219i \u00ee\u0219i f\u0103cur\u0103 cruce, spre a chema parc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i pe Dumnezeu \u00een ajutorul lor; Sgribincea apuc\u0103 pe Pisicu\u021ba de d\u00e2rlogi, Hu\u021ban se \u021binea de la vale spre a o sprijini, de cumva s-ar fi cump\u0103nit \u00een partea aceea; eu o lovii u\u0219or cu varga peste g\u00e2t, spre a o hot\u0103r\u00ee s\u0103 intre \u00een ap\u0103. Deocamdat\u0103 \u00eens\u0103 fur\u0103 zadarnice toate str\u0103duin\u021bele noastre, c\u0103ci, \u00een loc s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 \u00eenainte, Pisicu\u021ba sfor\u0103ia \u0219i se smuncea \u00eenapoi.<\/p>\n
\u2014 M\u0103i Sgribincea, zisei eu, ia las-o de d\u00e2rlogi, s\u0103 vedem, n-a merge de bun\u0103voie? Treci mai bine l\u00e2ng\u0103 Hu\u021ban, s-o sprijini\u021bi am\u00e2ndoi de la vale.<\/p>\n
De \u00eendat\u0103 ce se sim\u021bi slobod\u0103, ridic\u0103 capul \u00een sus, privi drept \u00eenainte, sfor\u0103i puternic \u0219i \u00eencepu s\u0103 scurme cu copita \u00een ap\u0103; p\u0103rea c\u0103-\u0219i croie\u0219te un plan sau c\u0103 se preg\u0103te\u0219te s\u0103 \u00eentrupeze o hot\u0103r\u00e2re mai dinainte luat\u0103. F\u0103cu apoi \u00een ap\u0103 \u0219i pe pip\u0103ite c\u00e2\u021biva pa\u0219i m\u0103run\u021bi \u00een\u021bepenindu-\u0219i cu chibzuial\u0103 copita-i fin\u0103 pe lunecu\u0219ul bolovanilor nestatornici; Sgribincea \u0219i Hu\u021ban se \u021bineau pe l\u00e2ng\u0103 mine de la vale, gata s\u0103 pre\u00eent\u00e2mpine vreo cump\u0103neal\u0103 din partea Pisicu\u021bei. Intrar\u0103m \u00een cele dint\u00e2i ape ale \u0219uvoiului… Sim\u021beam cum repejunea fulger\u0103toare a undelor surpa sub mine picioarele Pisicu\u021bei, \u0219i totu\u0219i ea nu se d\u0103dea biruit\u0103 de zbuciumul apelor ce n\u0103zuiau s-o r\u0103stoarne. Pentru orice \u00eemprejurare, scosei picioarele din sc\u0103ri… Hu\u021ban \u0219i Sgribincea luptau din r\u0103sputeri \u00eempotriva repejunii cu care \u0219uvoiul c\u0103uta s\u0103-i m\u0103ture; \u0219i de sprijinit pe Pisicu\u021ba nici nu mai putea fi vorb\u0103… \u00eenc\u0103 un pas, \u0219i intram \u00een creasta viforoas\u0103 \u0219i spumeg\u0103toare a apelor ce zburau cu iu\u021beal\u0103 de fulger \u00een b\u0103taia sclipitoare a razelor de soare.<\/p>\n
Aceast\u0103 nem\u0103rginit\u0103 rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, \u00eemi smulgea privirea din ochi \u0219i, cu iu\u021beal\u0103 de vijelie, o t\u00e2ra la vale pe cursu-i neoprit… V\u00e2rtejul ame\u021belii m\u0103 cuprinse… \u00cenchisei ochii… dar, prin \u00eentuneric, r\u0103mase \u00eenc\u0103 viu \u0219i \u00eengrozitor urletul clocotitor al apelor noianului… Trecu poate o clip\u0103… Trecu poate un veac… cine \u0219tie?… Deodat\u0103 un strig\u0103t de groaz\u0103 se ridic\u0103 peste urletul clocotitor de pretutindeni:<\/p>\n
\u2014 \u00cenapoi, cucoane!… Zguduit, m\u0103 trezii parc\u0103 din somn… deschisei ochii… c\u00e2nd privii spre dreapta, pe luciul apelor, un amestec de capete, de plete negre \u0219i lungi, de picioare \u0219i de m\u00e2ini \u00eenc\u0103 \u0219i mai lungi, care se ridicau \u0219i b\u0103teau apa dezn\u0103d\u0103jduit, luneca cu iu\u021beal\u0103 de s\u0103geat\u0103 pe creasta sclipitoare a undelor… Erau Sgribincea \u0219i Hu\u021ban, pe care \u0219uvoiul \u00eei m\u0103turase ca pe dou\u0103 a\u0219chii.<\/p>\n
R\u0103m\u0103sesem st\u00e2lp \u00een mijlocul potopului; primejdia \u00eens\u0103 are mintea ei… F\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama, arsei puternic pe Pisicu\u021ba cu varga peste g\u00e2t, cu furia ce \u021bi-o d\u0103 dezn\u0103dejdea \u0219i groaza… M\u0103 sim\u021bii deodat\u0103 umflat pe sus, ceva p\u0103ru c\u0103-mi v\u00e2j\u00e2ie pe la urechi, \u0219uvoiul \u00eencremeni pentru o clip\u0103, un zgomot surd de ape puternic fr\u0103m\u00e2ntate \u00eemi izbi auzul, muntele din fa\u021b\u0103 p\u0103ru c\u0103 se n\u0103ruie peste mine \u0219i, din cer, c\u0103zui f\u0103r\u0103 de veste n\u0103prasnic pe p\u0103m\u00e2nt… C\u00e2nd m\u0103 dezmeticii, b\u0103gai de seam\u0103 c\u0103 m\u0103 aflu pe malul cel\u0103lalt al Tazl\u0103ului… Pisicu\u021ba, murat\u0103 ca un \u0219oarece, tremura cum \u00eei varga \u0219i c\u0103ta din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cu groaz\u0103 \u00eenapoi… Desc\u0103lecai, o frecai pe ochi, o tr\u0103sei de urechi, iar ea, venindu-\u0219i \u00een fire, \u00ee\u0219i scutur\u0103 cu putere de cutremur apa de pe d\u00e2nsa, \u00eempro\u0219c\u00e2nd cu o ploaie m\u0103runt\u0103 p\u0103durile p\u00e2n-\u00een dep\u0103rtare…<\/p>\n
“C-apoi asta-i curat pajur\u0103, bre, nu-i iap\u0103 ca toate iepele…” … \u0218i Hu\u021ban avuse dreptate: Pisicu\u021ba zburase pe deasupra, nu trecuse prin Tazl\u0103u…<\/p>\n
M\u0103 uitai \u00een toate p\u0103r\u021bile… Singur\u0103tate \u0219i pustiu! Pusei la gur\u0103 dou\u0103 degete \u0219i \u0219uierai de amu\u021bi urletul clocotitor al apelor… Ascultai… Nici un r\u0103spuns de nic\u0103ieri; pornii la vale cu Pisicu\u021ba de d\u00e2rlogi… apoi \u0219uierai din nou… Din dep\u0103rt\u0103rile v\u0103ii \u00eemi r\u0103spunse un alt \u0219uierat puternic \u0219i lung; plecai \u00eentr-acolo \u0219i, peste pu\u021bin, d\u0103dui peste Sgribincea \u0219i Hu\u021ban, cu apa ciuruind de pe d\u00e2n\u0219ii, st\u00e2nd jos, la umbr\u0103, pe marginea potecii \u0219i leg\u00e2ndu-\u0219i opincile desf\u0103cute.<\/p>\n
\u2014 Bun-ajunsa, m\u0103i fl\u0103c\u0103i; ei, putut-a\u021bi trece apa?
\n\u2014 Noi ca noi, da’ neata cum naiba o trecu\u0219i, cucoane? \u00eentrebar\u0103 mira\u021bi am\u00e2ndoi.<\/p>\n
\u2014 Cum s-o trec?… ia c\u0103lare, cum vede\u021bi.
\n\u2014 Doar de-i hi zburat pe deasupra, zise Hu\u021ban, \u00eenf\u0103\u0219ur\u00e2ndu-\u0219i pulpa cu t\u00e2rs\u00e2nele; c\u0103 \u0219uvoiul, cum vine el, r\u0103stoarn\u0103 c\u00e2t\u0103 mi \u021bi-i st\u00e2nca, da’ decum o g\u00e2zulie de iap\u0103?<\/p>\n
\u2014 A\u0219a-i, m\u0103i Hu\u021bane; da, vezi tu, bre, c\u0103 iapa mea nu-i st\u00e2nc\u0103, ci-i pajur\u0103 de-a lui popa Gheorghe \u0219i zboar\u0103 pe deasupra, nu merge prin ap\u0103 ca to\u021bi caii.<\/p>\n
\u2014 Mai a\u0219a… z\u0103u!… Nu-\u021bi face, c-a hi s\u0103rit iapa naibii pe deasupra, c\u0103 altfel nu-i de chip; amarnic\u0103 vit\u0103 de cal, drept \u021b-oi spune.<\/p>\n
\u2014 Zi-i pajur\u0103 de-a lui popa Gheorghe, m\u0103i Hu\u021bane, \u0219i taci, \u00eencheie Sgribincea, sf\u00e2r\u0219indu-\u0219i de legat opincile.<\/p>\n
Plecar\u0103m cu to\u021bii pe potec\u0103, la vale; iar Pisicu\u021ba, slobod\u0103, se \u021binea de noi c\u00e2t colea. Treptat, valea se l\u0103rgea \u0219i, c\u00e2nd soarele fu la trei p\u0103r\u021bi din drumul s\u0103u pe ceruri, sosir\u0103m la marginea Prelucelor sau, mai bine zis, la marginea unei m\u0103ri \u00eencremenite \u0219i netede ca fa\u021ba unei oglinzi, ce se \u00eentindea str\u0103lucitoare sub b\u0103taia razelor soarelui, p\u00e2n\u0103 dincolo de hotarele ochiului… Erau Prelucele rev\u0103rsate.<\/p>\n
\u0218i \u00een luciul acesta nem\u0103rginit, pe care nici o adiere de v\u00e2nt nu-l \u00eensufle\u021bea, mun\u021bii r\u0103sturna\u021bi, cu codrii lor cu tot, \u00ee\u0219i oglindeau neclintite chipurile lor, p\u00e2n\u0103 spre fundurile cele mai de jos ale ad\u00e2ncului… Mai jos, spre fund, mai spre ad\u00e2ncuri, ca \u0219i pe o stavil\u0103 a nesf\u00e2r\u0219itului, ochiul se rezema pe albastrul r\u0103sturnat al bol\u021bilor cere\u0219ti… Aceia\u0219i nori r\u0103zle\u021bi \u0219i albi, acela\u0219i soare str\u0103lucitor \u00eensufle\u021bea lumea nem\u0103rginirilor de jos, ca \u0219i lumea nem\u0103rginirilor de sus… “Cine \u0219tie?”… cugetam eu… dar Hu\u021ban nu-mi d\u0103du r\u0103gaz pentru nici un soi de filozofie asupra aievei celor dou\u0103 lumi din fa\u021ba mea, de\u0219i a\u0219 fi \u00eenclinat s-o iau drept aievea mai degrab\u0103 pe cea de jos, dec\u00e2t pe cea de sus, dup\u0103 cum de regul\u0103 cam pe dos am luat eu lucrurile mai totdeauna.<\/p>\n
\u2014 Amu, cucoane, zise el, ‘neata s\u0103-ncaleci \u0219i noi om merge- nainte, \u0219i ‘neata s\u0103 te \u021bii de noi, c\u0103 nu cuno\u0219ti locul \u0219i pe une locuri se fac \u0219teoalne ad\u00e2nci; nu c\u0103 doar ai s\u0103 te-neci, da se duce iapa p\u00e2n-\u00een urechi.<\/p>\n
\u00cenc\u0103lecai. Mun\u021bii din ad\u00e2ncuri \u00ee\u0219i cl\u0103tinar\u0103 piscurile lor cu codri cu tot, albastrul neted al cerului se fr\u00e2nse \u00een mii de buc\u0103\u021bi, nourii r\u0103zle\u021bi \u0219i albi se izbir\u0103 unul \u00een altul, soarele se sf\u0103r\u00e2m\u0103, luciul apelor se \u00eencre\u021bi \u0219i cercuri largi cu cre\u0219tete str\u0103lucitoare se m\u00e2nau spre maluri, unele pe altele… Hu\u021ban \u0219i Sgribincea intraser\u0103 \u00een ap\u0103… A\u0219a-mi \u00eenchipui c\u0103 uria\u0219ii vor fi str\u0103b\u0103tut m\u0103rile cu ap\u0103 p\u00e2n\u0103 la glezne… Pisicu\u021ba, care zburase prin aer peste \u0219uvoaiele vijelioase ale Tazl\u0103ului, acum se sim\u021bea umilit\u0103 oarecum, str\u0103b\u0103t\u00e2nd \u00eentinderile moarte ale acestei m\u0103ri f\u0103r’ de via\u021b\u0103… \u0218i numai c\u00e2nd apa \u00eei venea p\u00e2n\u0103 la g\u00e2t, c\u00e2nd adic\u0103 avea de luptat cu ad\u00e2ncul am\u0103gitor de sub picioarele ei, numai atunci \u00ee\u0219i \u00eencorda trupu-i ml\u0103dios \u0219i, potrivit pornirilor ei r\u0103zboinice, v\u00e2nzolea cu picioarele-i fine de o\u021bel \u0219i spinteca cu pieptul s\u0103u puternic undele, care \u2014 spumeg\u00e2nd de m\u00e2nie \u0219i neputin\u021b\u0103 \u2014 se ab\u0103teau umilite din calea ei, \u00een l\u0103turi… Cam tot dup\u0103 at\u00e2ta timp de mers pe sub umbra p\u0103durilor, sosir\u0103m la Tazl\u0103u.<\/p>\n
Tr\u0103sei la Ieremia Honcu, primarul locului pe vremuri, pe care \u00eel cuno\u0219team de mult. Sunt nume sugestive, care, \u00een cinci litere, \u00ee\u021bi sintetizeaz\u0103 un portret \u00eentreg… Astfel e destul s\u0103 zici “Ieremia Honcu”, dar mai ales “Honcu”, pentru a \u021bi se de\u0219tepta \u00een minte chipul unui fel de uria\u0219 lung, dar nem\u0103surat de lung, cu \u00eencheieturile trupului puternic legate, cu ni\u0219te m\u00e2ini ce-ar fi fost \u00een stare s\u0103 umfle \u00een bra\u021be un munte \u0219i s\u0103-l a\u0219eze bini\u0219or peste altul, cu un piept c\u00e2t o fa\u021b\u0103 de arie, \u00eembr\u0103cat \u2014 pe c\u00e2t se ar\u0103ta de sub c\u0103ma\u0219a \u00eentredeschis\u0103 \u2014 cu un codru s\u0103lbatic de p\u0103r negru \u0219i stufos, cu o barb\u0103 cum \u00eei catranul, rar sem\u0103nat\u0103 printre ciupiturile rari de v\u0103rsat, cu ni\u0219te ochi de taur, ce \u00eencremeneau pe om sub c\u0103ut\u0103tura lor, \u0219i cu un glas!…<\/p>\n
\u2014 Da bine, de unde c\u0103zu\u0219i la vremea asta, domnule? m\u0103 \u00eentreb\u0103 el, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 intr\u00e2nd pe poart\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 a a\u0219tepta m\u0103car vreun “bine-am g\u0103sit” de la mine.<\/p>\n
\u0218i sub r\u0103getul lui de leu se zguduir\u0103 \u00eemprejurimile.
\n\u2014 Ia, de pe dealuri, Honcule, \u0219i uite-m\u0103-s murat ca un \u0219oarece… da-n sf\u00e2r\u0219it, bine-am g\u0103sit!<\/p>\n
\u2014 Bine-ai venit… cu bine \u0219i cu s\u0103n\u0103tate! M\u0103 Gavrile, ia vezi de cel cal! strig\u0103 el c\u0103tre un argat.<\/p>\n
Intrar\u0103m \u00een cas\u0103.
\n\u2014 Da-n sf\u00e2r\u0219it, ce cau\u021bi pe dealuri, \u0219i de unde vii azi?
\n\u2014 Ce caut pe dealuri!… Pe dracu; azi vin de pe Gitioana.
\n\u2014 Tocmai de pe Gitioana!… \u0218i cum trecu\u0219i Tazl\u0103ul?
\n\u2014 Prin nouri, Honcule; am o iap\u0103 care zboar\u0103 pe sus.
\n\u2014 Se vede c\u0103 glume\u0219ti.
\n\u2014 Ba nici deloc; uite, \u00eentreab\u0103 pe fl\u0103c\u0103uanii i\u0219tia.
\n\u2014 A\u0219a-i, domnule Irimia, a\u0219a-i, z\u0103u!… \u00eent\u0103rir\u0103 deodat\u0103 Sgribincea \u0219i Hu\u021ban; are o iap\u0103 cu Sarsail\u0103-n p\u00e2ntece… pe noi ne-o furat apa la vale \u0219i ‘nealui o zburat cu iapa pe deasupra \u0219iuvoiului.<\/p>\n
\u2014 Mare \u021bi-i minunea ta, Doamne! \u00eencheie Honcu, cl\u0103tin\u00e2ndu-\u0219i rar \u0219i cu mirare capu-i plin de plete; da dac\u0103 te-necai, omu lui Dumnezeu?…<\/p>\n
\u2014 Ei, dac\u0103 m\u0103-necam!… Dac\u0103 m\u0103-necam, nu era s\u0103 porunce\u0219ti azi, Honcule, nim\u0103nui s\u0103-mi frig\u0103 vreun pui \u0219i nici nu era s\u0103-mi dai ceva s\u0103 m\u0103 schimb, p\u00e2n\u0103 s-or mai usca iste bulendre de pe mine.<\/p>\n
\u2014 Femeie h\u0103i, strig\u0103 Honcu, de se cutremurar\u0103 pere\u021bii casei; femeie h\u0103i! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea mas\u0103, c\u0103, uite, neau c\u0103zut la gazd\u0103 musafiri fl\u0103m\u00e2nzi; \u0219i ia vezi ni\u0219te schimburi curate de primenit pentru dumnealui.<\/p>\n
\u0218i m\u0103car c\u0103 nevasta lui Honcu nu era \u00een cas\u0103, totu\u0219i el vorbea cu d\u00e2nsa ca \u0219i cum ar fi fost de fa\u021b\u0103: doar Honcu, c\u00e2nd vorbea de la el de-acas\u0103, glasul lui r\u0103spundea tocmai pe M\u0103gura Mare \u0219i c\u00e2nd ar fi avut nevoie de chemat vreun v\u0103t\u0103jel de la comun\u0103, care era de la d\u00e2nsul cale de jum\u0103tate de ceas, tot din cerdacul caselor lui l-ar fi strigat; astfel, se zice c\u0103 el da porunci satului \u00eentreg, strig\u00e2nd de la el de-acas\u0103, \u0219i c\u0103 tot satul rev\u0103rsat pe vale \u00eel auzea \u0219i-l asculta. Din mijlocul norodului str\u00e2ns \u00eemprejurul lui, Honcu se ridica de la piept \u00een sus, peste marea de capete a tuturor… Pe un astfel de om nu putea s\u0103-l cheme dec\u00e2t “Honcu”…<\/p>\n
Iar c\u00e2nd \u00eencepui a \u00eencerca primenelile lui Honcu, b\u0103gai de seam\u0103 c\u0103, \u00een pantalonii lui albi, ar fi putut intra de-a binelea doi brazi gemeni, iar \u00een c\u0103ma\u0219a lui cu bibiluri, o moar\u0103 de v\u00e2nt!… Totu\u0219i trebui s\u0103 m\u0103 pierd \u00een imensitatea acestor haine \u0219i, c\u00e2nd fu s\u0103 m\u0103 cheme la mas\u0103, cu greu m\u0103 putur\u0103 descoperi cei de cas\u0103.<\/p>\n
St\u0103tur\u0103m la mas\u0103 sub un nuc din gr\u0103din\u0103.
\n\u2014 Da ori domnu Arsene de ce n-a fi dat azi pe la noi? zise el c\u0103tre nevasta lui, dup\u0103 ce ne a\u0219ezar\u0103m la mas\u0103.<\/p>\n
\u2014 Ei, d-apoi lui domnu Arsene cine-i mai poate \u021binea socotelile? C\u00e2nd \u00eel cau\u021bi, nu-l g\u0103se\u0219ti, \u0219i-l g\u0103se\u0219ti tocmai c\u00e2nd nu-l cau\u021bi… nu-i \u0219tii obiceiul?<\/p>\n
\u2014 Ai dreptate, nevast\u0103… Amu trebuie s\u0103 fi st\u00e2nd dumnealui r\u0103sturnat cu fa\u021ba-n sus pe patul dumisale din p\u0103dure, c-un picior descul\u021b \u0219i cu unul \u00eenc\u0103l\u021bat, \u0219i s-a hi uit\u00e2nd prin rari\u0219te la stele ziua miaza-mare.<\/p>\n
\u0218i r\u00e2sul omeric al lui Honcu zgudui casa.
\n\u2014 Da cine-i domnul Arsene, Honcule? \u00eel \u00eentrebai eu.
\n\u2014 Ei… ai s\u0103-l vezi dumneata, c\u0103 doar trebuie s\u0103 cad\u0103 el amu de undeva; domnu Arsene \u00eei de la Ie\u0219i \u0219i vine la noi regulat \u00een fiecare var\u0103; trebuie s\u0103 hi av\u00e2nd el \u0219i alt nume, da noi \u00eel cunoa\u0219tem numai pe numele de botez; pentru cine nu-l \u0219tie, domnu Arsene \u00eei o f\u0103ptur\u0103 de om pe dos; da nu-i a\u0219a, c\u0103 doar are dox\u0103 la cap \u0219i-i cu t\u00e2lc la vorb\u0103; numai c\u00e2t are el, a\u0219a, \u021b\u00e2cnelile lui; altmintrelea-i om de toat\u0103 isprava.<\/p>\n
\u0218i nevasta lui Honcu, izbucnind \u00eentr-un hohot n\u0103prasnic de r\u00e2s, era c\u00e2t pe ce s\u0103 ne stropeasc\u0103 pe to\u021bi cu bor\u0219ul pe care era s\u0103-l soarb\u0103 din lingura aproape de gur\u0103.<\/p>\n
\u2014 Da ce te-apuc\u0103, m\u0103i femeie, zise Honcu jum\u0103tate o\u021b\u0103r\u00e2t, jum\u0103tate de-abia st\u0103p\u00e2nindu-\u0219i r\u00e2sul; ci cat\u0103-\u021bi de m\u00e2ncare \u0219i ias\u0103\u021bi din g\u00e2nd domnul Arsene… Iaca, domnule \u2014 zise el, adres\u00e2nduse mie, \u2014 de c\u00e2nd cu domnu Arsene, nu mai este de chip cu muierea asta a mea; o n\u0103p\u0103de\u0219te r\u00e2sul \u0219i noaptea prin somn; tare m\u0103 tem s\u0103 nu-i fi c\u0103zut domnu Arsene tronc la inim\u0103, c\u0103 doar are chip frumos, bat\u0103-l pustia, m\u0103car c\u0103-i numai o chi\u0219c\u0103tur\u0103 de om… Dare-ar dracu, fa nevast\u0103, s\u0103 te z\u0103psesc, c-apoi sf\u00e2ntu Neculai \u00ee\u021bi \u0219tie de \u0219tire, \u00eencheie Honcu, \u00eencrunt\u00e2ndu-se glume\u021b la femeia lui.<\/p>\n
\u2014 Apoi bine, Honcule, zisei eu, frumos, cu dox\u0103 la cap, cu t\u00e2lc la vorb\u0103, apoi atunci ce fel de f\u0103ptur\u0103 de om pe dos \u00eei domnul Arsene al t\u0103u?<\/p>\n
\u2014 Apoi nu-\u021bi spusei c\u0103 are el \u021b\u00e2cnelile lui \u0219i, c\u00e2nd te ui\u021bi la el, a\u0219a, pe deasupra, parc\u0103-i ca neal\u021bi oameni… De altfel, \u00eei om \u00een toat\u0103 firea \u0219i cu mare socoteal\u0103… Fa muiere, s\u0103 nu te-mping\u0103 p\u0103catele, c\u0103-\u021bi sucesc g\u00e2tu ca la un pui de g\u0103in\u0103; ia mai vezi de cea garaf\u0103, c\u0103, uite, \u0219i-o dat sufletu.<\/p>\n
\u2014 Doamne, m\u0103 Irimia, zise femeia lui, scul\u00e2ndu-se \u0219i lu\u00e2nd garafa ca s-o umple din nou, ai tu, a\u0219a, ni\u0219te glume de-ale tale, c\u0103, z\u0103u, faci pe lume s\u0103 cread\u0103 c\u0103-i chiar a\u0219a cum spui tu.<\/p>\n
\u2014 Ei, d\u0103, nu te mai bosumfla \u0219i tu, fa nevast\u0103; ce dracu, nu m\u0103 cuno\u0219ti? Ia vezi de umple cea garaf\u0103.<\/p>\n
Sf\u00e2r\u0219ir\u0103m repede de m\u00e2ncat, iar dup\u0103-mas\u0103 eu m\u0103 retr\u0103sei \u00een odaia anume hot\u0103r\u00e2t\u0103 pentru mine; noaptea sosi repede \u0219i, de\u0219i c\u0103deam de somn, g\u00e2ndul meu totu\u0219i nu se putea desp\u0103r\u021bi de dl Arsene al lui Honcu.<\/p>\n
Dormii zdrav\u0103n \u00een noaptea aceea \u0219i aproape f\u0103r\u0103 de visuri; cel mult dac\u0103 dl Arsene mi se ar\u0103t\u0103 prin somn de dou\u0103 ori mai lung dec\u00e2t Goliat \u0219i primbl\u00e2ndu-se m\u0103re\u021b, c-un picior descul\u021b \u0219i altul \u00eenc\u0103l\u021bat, pe creasta viforoas\u0103 a undelor Tazl\u0103ului…<\/p>\n
A doua zi diminea\u021b\u0103, \u00eenainte de r\u0103s\u0103ritul soarelui, m\u0103 dusei la p\u00e2r\u00e2u, care curgea pe-aproape, cu g\u00e2ndul s\u0103 m\u0103 scald, dac-ar fi fost cu putin\u021b\u0103; dar c\u00e2t pe ce s\u0103 nu mai cunosc Tazl\u0103ul; \u00eentr-o noapte a\u0219a sc\u0103zuse, c\u0103 i se vedeau pietrele, \u0219i se limpezise a\u0219a, \u00eenc\u00e2t te prevedeai printr-\u00eensul.<\/p>\n
N-apucasem \u00eenc\u0103 bine s\u0103 m\u0103 v\u00e2r \u00een ap\u0103, c\u00e2nd iat\u0103 c\u0103, tot dincotro venisem eu, z\u0103resc, din dep\u0103rtare, c\u0103 vine \u0219i se \u00eendreapt\u0103 spre locul unde m\u0103 sc\u0103ldam cineva necunoscut, dar un soi de cineva care, dup\u0103 vorba cu \u021b\u00e2cneli a lui Honcu, nu putea fi dec\u00e2t dl Arsene… Astfel, de dup\u0103 spate \u0219i prin dosul urechii st\u00e2ngi \u00eei ie\u0219ea, se prelungea \u0219i se pierdea sus \u00een v\u0103zduhuri ceva sub\u021bire \u0219i lung, dar ceva nesf\u00e2r\u0219it de lung \u0219i de sub\u021bire… Era o pu\u0219c\u0103… De unde g\u0103sise dl Arsene o pu\u0219c\u0103 a\u0219a de lung\u0103, ca s\u0103 \u0219i-o anine \u00een g\u00e2t cu o curea adus\u0103 cruci\u0219 peste piept, n-a\u0219 putea spune; \u0219tiu at\u00e2ta: c\u0103 \u0219i ast\u0103zi m\u0103 \u00eempunge \u00een creier lungimea pu\u0219tii d-sale; sau poate mi se p\u0103ru mie a\u0219a de lung\u0103, numai din pricina nepotrivirii cu omul de o \u0219chioap\u0103 ce o purta, sau, mai bine zis, a chi\u0219c\u0103turii de om, vorba lui Honcu… se poate!… Ceva se t\u00e2ra dup\u0103 d\u00e2nsul pe p\u0103m\u00e2nt… Era pardesiul s\u0103u lung, \u00eembr\u0103cat numai pe-o m\u00e2nec\u0103, iar partea dreapt\u0103 a hainei r\u0103m\u0103sese \u00een voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, slobod\u0103 s\u0103 m\u0103ture prundi\u0219ul, dac\u0103 ar fi avut gust, sau s\u0103 fluture \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului, dac\u0103 numaidec\u00e2t ar fi avut aceast\u0103 fantezie… Sosi pe mal \u0219i, \u00een chipul cel mai obi\u0219nuit din lume, se puse jos, chiar l\u00e2ng\u0103 straiele mele, se desc\u0103l\u021b\u0103 de botine \u0219i de col\u021buni, v\u00e2r\u00ee c\u00e2te un col\u021bun \u00een fiecare botin\u0103, \u00eenghesui c\u00e2te o botin\u0103 \u00een fiecare buzunar al pardesiului \u0219i, suflec\u00e2ndu-\u0219i pantalonii numai p\u00e2n\u0103 la glezne, intr\u0103 \u00een ap\u0103, cu g\u00e2ndul, pe c\u00e2t \u00een\u021belesei, de a o trece dincolo… Dup\u0103 cum se t\u00e2r\u00e2se pe p\u0103m\u00e2nt, a\u0219a poala dreapt\u0103 a pardesiului se t\u00e2ra acum prin ap\u0103, \u0219i apa-i ajunsese p\u00e2n\u0103 la genunchi, peste pantalonii sufleca\u021bi p\u00e2n\u0103 la glezne; iar dup\u0103 linia ce apucase pentru a trece curmezi\u0219ul Tazl\u0103ului, prubuluiam c\u0103 o s\u0103 se \u00eempiedice de picioarele mele, lungite pe sub ap\u0103; \u0219i cu toate acestea, existen\u021ba mea \u00een mijlocul p\u00e2r\u00e2ului trecea pentru dl Arsene tot a\u0219a de neb\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103 ca \u0219i acea a unui netrebnic mormoloc… Ceva se r\u0103zvr\u0103ti \u00een mine; dar iute iar\u0103\u0219i m\u0103 potolii… Am \u0219i eu, ca toat\u0103 lumea, sl\u0103b\u0103ciunile mele, iar pentru oamenii care, sub forme neobi\u0219nuite, ascund alc\u0103tuiri temeinice suflete\u0219ti, am avut \u00eentotdeauna o deosebit\u0103 sl\u0103b\u0103ciune; \u0219i poate c\u0103, mai la urm\u0103, s\u0103 am \u0219i dreptate… Pentru ce, adic\u0103, mi-a\u0219 g\u00e2tui eu \u00eemboldirile propriei mele firi, turn\u00e2ndu-le \u00een tiparul sucit \u0219i \u00eengust al “convenien\u021belor” me\u0219te\u0219ugite, \u0219i a\u0219 trece \u00een ochii… celor pro\u0219ti drept ceea ce nu sunt?… Pe c\u00e2t mi se p\u0103ru mie, deocamdat\u0103, domnul Arsene era un original; iat\u0103 pentru ce prinsei numaidec\u00e2t dragoste pentru el \u0219i-i \u00eeng\u0103duii, pentru moment, s\u0103 m\u0103 a\u0219eze \u00een mintea lui pe treapta netrebnic\u0103 a celor mai de pe urm\u0103 mormoloci… Am \u00eens\u0103 \u0219i toanele mele de r\u0103utate; astfel, c\u00e2nd fu numai la c\u00e2\u021biva pa\u0219i dep\u0103rtare de mine, m\u0103 lungii pe spate, scosei picioarele afar\u0103 \u0219i \u00eencepui a bate apa cu at\u00e2ta furie, \u00eenc\u00e2t ridicai \u00een calea domnului Arsene o stavil\u0103 nestr\u0103b\u0103tut\u0103 de stropi de ap\u0103… \u021ai-ai g\u0103sit!… Ca \u0219i cum nimic neobi\u0219nuit nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, domnul Arsene \u00ee\u0219i urma drumul netulburat, p\u0103\u0219ind metodic prin apa repede ce-i trecuse peste genunchi; str\u0103b\u0103tu ploaia n\u0103prasnic\u0103 scornit\u0103 de mine, ie\u0219i pe malul cel\u0103lalt \u0219i se \u00eenfund\u0103 \u00een p\u0103dure…<\/p>\n
M\u0103 hot\u0103r\u00e2i s\u0103-l urm\u0103resc. Ie\u0219ii \u00eendat\u0103 din ap\u0103, \u00eemi umflai \u00een bra\u021be straiele de pe mal, trecui Tazl\u0103ul de partea cealalt\u0103, m\u0103 \u00eembr\u0103cai iute \u0219i m\u0103 \u00eenfundai \u00een p\u0103dure pe urmele domnului Arsene…<\/p>\n
\u00cent\u00e2mplarea m\u0103 duse repede \u0219i f\u0103r\u0103 gre\u0219 drept la… vestitul pat al dumisale.<\/p>\n
\u00centr-un desi\u0219 de brazi, \u00eenadins parc\u0103 \u00eentocmit pentru aceasta, domnul Arsene, cu degetele am\u00e2nduror m\u00e2inilor \u00eencle\u0219tate dup\u0103 ceaf\u0103 drept c\u0103p\u0103t\u00e2i, st\u0103tea lungit cu fa\u021ba-n sus pe o saltea groas\u0103 de cetin\u0103, str\u0103juit\u0103 pe margini de ni\u0219te pari gro\u0219i, b\u0103tu\u021bi \u021bap\u0103n \u00een p\u0103m\u00e2nt, \u0219i poate c\u0103, vorba lui Honcu, se uita la stele ziua miazamare, prin bolta rar\u0103 de frunzi\u0219… \u00centr-o creang\u0103 \u00ee\u0219i aninase pu\u0219ca, iar \u00een alta pardesiul cu buzun\u0103rile doldur\u0103 de botinele \u00eenghesuite \u00een ele. Nu \u0219tiu ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat cu linia orizontalei contempla\u021biuni a domnului Arsene, dac\u0103 vreun urs s-ar fi apropiat de domnia-sa; \u0219tiu at\u00e2ta c\u0103 aceast\u0103 linie nu se tulbur\u0103 deloc la apropierea mea, de\u0219i c\u0103lcam pe vreascuri destul de \u00eendesat \u0219i de\u0219i vreascurile trosneau sub pa\u0219ii mei \u00eendeajuns ca s\u0103 trezeasc\u0103 din autosugestie \u0219i pe un fachir indian…<\/p>\n
M\u0103 oprii la c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u0219i privirile noastre se \u00eencruci\u0219ar\u0103… Iar \u00een clipa c\u00e2nd ne privir\u0103m, m\u0103 \u00eencredin\u021bai c\u0103 Honcu avea dreptate s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 pu\u021bin la sf\u00e2ntul Neculai sau m\u0103car la g\u00e2tul femeii lui… ca s\u0103-l suceasc\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t ca la un pui de g\u0103in\u0103… Un p\u0103r negru \u0219i plin, de la sine ondulat \u0219i aruncat peste cap cu o ademenitoare ne\u00eengrijire, l\u0103sa la iveal\u0103 o frunte larg\u0103 \u0219i de o sculptural\u0103 regularitate; ovalul fe\u021bei, palid \u0219i blajin, str\u0103juit \u00eemprejur de o barb\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103 \u0219i fantastic\u0103, nasul drept \u0219i statornic, mustea\u021ba mic\u0103 \u0219i \u00een bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103, gura croit\u0103 pe un ve\u0219nic z\u00e2mbet de fin\u0103 ironie, privirea-i, acum melancolic\u0103 \u0219i vis\u0103toare, acum vie \u0219i t\u0103ioas\u0103 ca ascu\u021bi\u0219ul unui brici, ar fi alc\u0103tuit un model viu pentru o p\u00e2nz\u0103 unde clasicismul s\u0103-\u0219i dea m\u00e2na cu decaden\u021ba, Michelangelo cu Botticelli!…<\/p>\n
Nu g\u0103sii \u00eens\u0103 cu cale s\u0103 fr\u00e2ng linia orizontalei contempla\u021biuni a domnului Arsene, precum n-am g\u0103sit niciodat\u0103 cu cale s\u0103 tulbur eu \u00eensumi unele viziuni scumpe mie…<\/p>\n
\u0218i domnul Arsene se ridicase \u00een ochii mei la treapta \u00eenalt\u0103 a unei viziuni!…<\/p>\n
\u00cemi c\u0103utai \u00eenainte de drum \u0219i m\u0103 mistuii \u00een p\u0103dure… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<\/p>\n
\u0218i cum s-au mai zguduit pere\u021bii casei!… \u0218i cum s-a mai cutremurat p\u0103m\u00e2ntul sub r\u0103getul de leu al r\u00e2sului lui Honcu, c\u00e2nd a aflat de ispr\u0103vile mele cu domnul Arsene!…<\/p>\n
A doua zi, \u00eenainte de rev\u0103rsatul zorilor, c\u0103lare pe Pisicu\u021ba, \u021bineam la gebea drumul spre Piatra.<\/p>\n
Seara, pe \u00eennoptate, sosii acas\u0103. Aici alt p\u0103cat. D\u0103dui peste o slujnic\u0103 nou\u0103, tocmit\u0103 \u00een lipsa mea, \u0219i care, prin urmare, nu m\u0103 cuno\u0219tea.<\/p>\n
\u2014 Da cine e\u0219ti dumneata? m\u0103 \u00eentreb\u0103 ea r\u0103stit, c\u00e2nd d\u0103dui s\u0103 descalec.<\/p>\n
M\u0103 uitai de-aproape la d\u00e2nsa prin \u00eentuneric \u0219i numaidec\u00e2t \u00een\u021belesei cum st\u0103 treaba.<\/p>\n
\u2014 Acas\u0103-i boierul, duduca? o \u00eentrebai.
\n\u2014 Da ce pofte\u0219ti dumneata cu boieru \u0219i cu duduca la vremea asta? Boieru-i dus \u0219i duduca nu-i acas\u0103.<\/p>\n
\u2014 Apoi am s-a\u0219tept p\u00e2n-a veni ori boieru, ori duduca.
\n\u2014 Nu-\u021bi spun c\u0103 boieru-i dus \u0219i duduca nu-i acas\u0103?… Hai, car\u0103- te, c\u0103 chem sergentu; ce cau\u021bi dumneata c\u0103lare noaptea pe la casele oamenilor?<\/p>\n
\u2014 Da cum te cheam\u0103, nevast\u0103?
\n\u2014 Ei, cum m\u0103 cheam\u0103!… Sanda… \u0219i ce pofte\u0219ti?
\n\u2014 Uite, Sando, s\u0103 m\u0103 la\u0219i s\u0103 stau ascuns colea-n cerdac, p\u00e2n- a veni duduca.<\/p>\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 zic\u0103 nimic, se repezi pe poart\u0103 ca un v\u00e2rtej.
\n\u2014 Sergent!… Sergent! Sergentul ie\u0219i ca din p\u0103m\u00e2nt \u0219i intr\u0103 cu Sanda iute \u00een ograd\u0103.
\n\u2014 Ce-\u021bi este, fa? Ce r\u0103cne\u0219ti a\u0219a?
\n\u2014 Uite, dumnealui, \u0219i ar\u0103t\u0103 spre mine prin \u00eentuneric, vrea s\u0103 s-ascund\u0103-n cerdac \u0219i s\u0103 p\u00e2ndeasc\u0103 pe duduca c\u00e2nd a veni.<\/p>\n
Sergentul se apropie cu sfial\u0103 de mine \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 a\u0219tept, aprinse un chibrit, de era c\u00e2t pe ce s\u0103-mi p\u00e2rleasc\u0103 muste\u021bile.<\/p>\n
\u2014 Bab\u0103 nebun\u0103 ce e\u0219ti!… da doar aista-i st\u0103p\u00e2nu-to; ce dracu, nu-l cuno\u0219ti?<\/p>\n
Sanda r\u0103mase ca tr\u0103snit\u0103.
\n\u2014 \u0102\u0103\u0103ra, cucoane, d-apoi ce, p\u0103catele, nu-mi spuse\u0219i c\u0103 e\u0219ti dumneata, de m\u0103 faci s\u0103 scol mahalaua?<\/p>\n
\u2014 Ei bine, nu-i nimica, Sando; unde-i duduca?
\n\u2014 Peste drum, la domnu c\u0103pitan; s\u0103 m\u0103 duc s-o chem?
\n\u2014 Cat\u0103-\u021bi treaba. Deschide \u0219-a\u0219terne, c\u0103 mi-i somn. Sanda deschise, \u00eemi a\u0219ternu \u0219i, sf\u0103r\u00e2mat de oboseal\u0103, m\u0103 culcai. Dormii dus, iar a doua zi c\u00e2nd m\u0103 trezii… eram acas\u0103 la mine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
…Un pitic \u0219i doi gigan\u021bi!… Cam a\u0219a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, cel pu\u021bin, trebuie s\u0103 fi avut eu \u00eentre Sgribincea de-o parte \u0219i Hu\u021ban de cealalt\u0103, deoarece, cu tot prisosul de \u00een\u0103l\u021bime ce s-ar fi cuvenit s\u0103-mi dea spatele Pisicu\u021bei, capetele noastre, a tustrei, nu se ridicau totu\u0219i \u00een v\u0103zduh mai sus unele dec\u00e2t altele; ba mi se […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[14],"class_list":["post-264","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-calistrat-hogas-pe-drumuri-de-munte-1912","tag-calistrat-hogas"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/264","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=264"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/264\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":270,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/264\/revisions\/270"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=264"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=264"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=264"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}