C\u0103tre patru ceasuri dup\u0103-amiaz\u0103, p\u0103r\u0103sir\u0103m S\u0103cul \u0219i ne \u00eendreptar\u0103m spre Agapia. De ast\u0103 dat\u0103, de\u0219i pe un alt drum, trebui totu\u0219i s\u0103 ne \u00eentoarcem pu\u021bin \u00eend\u0103r\u0103t. \u00cen adev\u0103r, V\u0103raticul, Sihla, S\u0103h\u0103stria, S\u0103cul \u0219i Agapia alc\u0103tuiesc un mare arc de cerc \u00eentors cu deschiz\u0103tura spre r\u0103s\u0103rit \u0219i miaz\u0103zi. Poteca de picior, ce \u021bineam noi acum, t\u0103ia, de-a curmezi\u0219ul, cele mai vesele \u0219i mai r\u00e2z\u0103toare priveli\u0219ti de munte. Ceea ce numesc oamenii de loc “Ar\u0219i\u021bi” nu este altceva dec\u00e2t un ne\u00eentrerupt lan\u021b de coline verzi \u0219i \u00eenflorite, a\u0219ezate f\u0103r\u0103 ap\u0103rare \u00een b\u0103taia soarelui, av\u00e2nd, \u00een acela\u0219i timp, o tr\u0103g\u0103nat\u0103 \u0219i ad\u00e2nc\u0103 \u00eenclinare spre r\u0103s\u0103rit. V\u00e2nturile de miaz\u0103noapte mor departe de locul acesta \u00een ad\u00e2ncimea nestr\u0103b\u0103tut\u0103 a p\u0103durilor ce \u00eembrac\u0103 mun\u021bii uria\u0219i din acea parte. Numai miaz\u0103zi \u0219i r\u0103s\u0103ritul sunt mai deschise \u0219i las\u0103 slobod\u0103 trecerea v\u00e2nturilor seci \u0219i fierbin\u021bi, care, \u00een iulie mai cu seam\u0103, p\u0103r\u0103sesc stepele \u0219i de\u0219erturile lor \u0219i vin de-\u0219i r\u0103coresc arz\u0103toarea lor suflare \u00een v\u0103ile ad\u00e2nci \u0219i r\u0103coroase ale mun\u021bilor no\u0219tri.<\/p>\n
“V\u00e2ntul cel r\u0103u”, care, c\u00e2teodat\u0103, arde fa\u021ba \u00eembel\u0219ugatelor c\u00e2mpii ale \u021a\u0103rii-de-Jos, nu e cunoscut nici \u00een mun\u021bi, nici \u00een largile noastre v\u0103i, din miaz\u0103noapte; \u0219i chiar dac\u0103 va fi c\u0103lc\u00e2nd c\u00e2teodat\u0103 peste hotarele Criv\u0103\u021bului, apoi, desigur, c\u0103 va fi lep\u0103d\u00e2nd hlamida ar\u0103mie a pustiului \u0219i va fi \u00eembr\u0103c\u00e2nd pe acea de culoarea cerului senin a Zefirului \u0219i, tot ca \u0219i acesta, \u00ee\u0219i va fi \u00eencunun\u00e2nd fruntea cu flori \u0219i va fi \u00eenh\u0103m\u00e2nd fluturi la carul s\u0103u. \u00cen adev\u0103r, o suflare dulce \u0219i lin\u0103, ce vine din p\u0103r\u021bile deschise ale locului, curge ve\u0219nic, ca un r\u00e2u nev\u0103zut, ce mi\u0219c\u0103 aerul cald \u0219i \u00eemb\u0103ls\u0103mat. Florile se pleac\u0103 la suflarea v\u00e2ntului, ca \u0219i cum s-ar teme de s\u0103rutarea lui; \u0219i, din acest joc nebunatic al v\u00e2ntului cu florile, valuri ad\u00e2nci \u0219i str\u0103lucitoare de culori \u0219i de lumin\u0103 se sap\u0103 \u00een f\u00e2ne\u021bele \u00eenalte p\u00e2n\u0103 dincolo de hotarele vederii; iar fluturii mici \u0219i alba\u0219tri, ca ni\u0219te fulgi de azur, speria\u021bi de pa\u0219ii drume\u021bilor, se ridic\u0103 \u00een stoluri zbur\u0103toare \u0219i, be\u021bi de miresme \u0219i de lumin\u0103, se r\u0103sp\u00e2ndesc \u00een aerul cald. Astfel, simpatica natur\u0103 deschide \u0219i r\u0103sfa\u021b\u0103, \u00een aceste locuri, cu at\u00e2ta nevinov\u0103\u021bie s\u00e2nul s\u0103u \u0219i cu at\u00e2ta putere vars\u0103 un farmec ne\u00een\u021beles \u00een sufletul c\u0103l\u0103torului, \u00eenc\u00e2t ochiul cel mai nestatornic devine vis\u0103tor \u0219i g\u00e2ndul cel mai zburdalnic \u00ee\u0219i pleac\u0103 \u00eenaripatul s\u0103u genunchi \u00eenaintea atotputernicei \u0219i sublimei naturi. De altmintrelea, drumul Agapiei, pe poteca Ar\u0219i\u021belor, se deosebe\u0219te cu totul de drumul posomor\u00e2t \u0219i s\u0103lbatic al Sihlei \u0219i al S\u0103h\u0103striei. Numai pe alocurea, \u0219i mai cu seam\u0103 deasupra Agapiei Vechi, poteca se \u00eencre\u021be\u0219te \u00een sui\u0219uri \u0219i scobor\u00e2\u0219uri grele de \u00eenvins.<\/p>\n
Tot pe aicea, din coastele r\u00e2poase ale mun\u021bilor, se nasc nenum\u0103rate izvoare mici, care, ajung\u00e2nd \u00een cursul lor pe a\u0219ez\u0103turi, formeaz\u0103 \u00eenguste, dar totu\u0219i destul de ad\u00e2nci sm\u00e2rcuri. Sub umbra p\u0103durilor \u00eenalte, devin aceste sm\u00e2rcuri \u0219i mai posomor\u00e2te \u00eenc\u0103; cu toate acestea ele \u00ee\u0219i ascund fa\u021ba lor livid\u0103 sub tufe mari de brusturi cu foi late \u0219i broticii.<\/p>\n
Dup\u0103 dou\u0103 ceasuri de un mers aproape ne\u00eentrerupt, ie\u0219ir\u0103m deasupra Agapiei Vechi. De pe \u00een\u0103l\u021bimea pe care ne oprisem, schitul acesta de maici se z\u0103rea albind \u00een fundul jgheabului de verdea\u021b\u0103, ce se deschidea sub picioarele noastre. Cu o treapt\u0103 mai jos sta retras\u0103, t\u0103cut\u0103 \u0219i vis\u0103toare, Agapia Nou\u0103 cu albele sale chilii \u0219i cu \u00eenaltele turnuri str\u0103lucitoare ale bisericilor sale. Era at\u00e2t de r\u0103pitoare aceast\u0103 priveli\u0219te, \u00eenc\u00e2t ai fi zis c\u0103 natura \u00ee\u021bi pune sub ochi o salb\u0103 de m\u0103rg\u0103ritare pe o tav\u0103 de smarald. Dup\u0103 c\u00e2teva minute de odihn\u0103, cump\u0103nir\u0103m \u00een Agapia Veche, unde nu st\u0103tur\u0103m dec\u00e2t alte c\u00e2teva minute; \u0219i acest timp fu mai mult dec\u00e2t \u00eendestul\u0103tor pentru a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a, cu o singur\u0103 privire, m\u00e2na de chilii vechi locuite de c\u00e2teva c\u0103lug\u0103ri\u021be, tot a\u0219a de vechi poate.<\/p>\n
Biserica pustie din mijloc, \u00eenchis\u0103 cu un br\u00e2u de fier, spre a nu se desface, e o zidire proast\u0103 \u0219i lucrat\u0103, pe c\u00e2t se pare, de un pietrar \u0219i mai prost \u00eenc\u0103. Schitul acesta e \u00eentemeiat de Petru \u0218chiopul la 1585; a\u0219a gl\u0103suiesc, cel pu\u021bin, inscrip\u021biunile g\u0103site la Agapia Nou\u0103.<\/p>\n
Ca \u0219i V\u0103raticul, Agapia Veche \u00ee\u0219i avea, \u00een acel timp al anului, oaspe\u021bii s\u0103i, c\u0103ci nu putur\u0103m socoti \u00eentr-alt fel pe cele c\u00e2teva cucoane \u0219i duduci, care \u2014 tocmai \u00een momentul sosirii noastre \u2014 \u00ee\u0219i petreceau vremea culeg\u00e2nd flori \u00een micile \u0219i cochetele gr\u0103dini ale schitului.<\/p>\n
Peste pu\u021bin p\u0103r\u0103sir\u0103m Agapia Veche \u0219i \u00eencepur\u0103m a scobor\u00ee spre Agapia Nou\u0103.<\/p>\n
La jum\u0103tatea drumului ne oprir\u0103m, nu at\u00e2ta de nevoie pe c\u00e2t din obicei. \u00cen adev\u0103r, aici se afla cunoscuta Piatr\u0103 a lui Aron. Aceast\u0103 piatr\u0103 rotund\u0103 \u0219i a\u0219ezat\u0103 pe un picior tot de piatr\u0103 sluje\u0219te de mas\u0103 c\u0103l\u0103torilor \u2014 cuv\u00e2nt pentru care a devenit lucie \u0219i nici o urm\u0103 de inscrip\u021bie nu se vede pe ea, dac\u0103 vreo inscrip\u021bie va fi fost c\u00e2ndva. Oricum \u00eens\u0103, piatra aceasta \u00ee\u0219i are tradi\u021bia ei. A\u0219a, se zice c\u0103 vod\u0103 Aron \u0219i-ar fi petrecut anii copil\u0103riei \u00een Agapia Veche, care pe atunci era schit de c\u0103lug\u0103ri, \u0219i anume pe l\u00e2ng\u0103 un mo\u0219 al s\u0103u, egumen al schitului pe acele vremuri. \u0218i iar\u0103\u0219i se zice c\u0103 copilul Aron, ne\u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu asprimea vie\u021bii c\u0103lug\u0103re\u0219ti, ar fi cercat s\u0103 fug\u0103 \u00een lume \u0219i c\u0103 chiar ar fi izbutit s\u0103 scape de sub privegherea celor o sut\u0103 de ochi ai b\u0103tr\u00e2nului; c\u0103 ar fi plecat-o spre a ie\u0219i la largul \u021b\u0103rii, dar c\u0103 tocmai pe c\u00e2nd se credea mai slobod \u0219i la ad\u0103post, tocmai atunci mo\u0219ul s\u0103u \u00eel \u0219i c\u0103lc\u0103 din urm\u0103, \u00eel prinse \u0219i, cu c\u00e2rja pe care-\u0219i sprijinea b\u0103tr\u00e2ne\u021bile \u0219i \u00een chiar locul unde puse m\u00e2na pe el, \u00eei dete una din acele sfinte \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi, pe care numai c\u0103lug\u0103rii se pricep s\u0103 le deie. Ajuns \u00een scaunul domniei, Aron voi s\u0103 ridice \u0219i el un monument nepieritor \u00een amintirea celei mai de seam\u0103 fapte sau \u00eemprejur\u0103ri din via\u021ba sa… Scurm\u0103 \u00een trecut, dar nu g\u0103si nimic mai de seam\u0103 dec\u00e2t b\u0103taia m\u00e2ncat\u0103 de la sf\u00e2ntul s\u0103u mo\u0219; \u0219i \u00een amintirea b\u0103t\u0103ii aceleia a\u0219ez\u0103, \u00een chiar locul cu pricina, piatra care \u0219i ast\u0103zi poart\u0103 numele lui. A\u0219a sau altmintrelea, tradi\u021bia e c\u00e2teodat\u0103 mai dreapt\u0103 dec\u00e2t istoria.<\/p>\n
P\u0103r\u0103sir\u0103m Piatra lui Aron \u0219i \u00eencepur\u0103m a scobor\u00ee c\u0103tre Agapia Nou\u0103 care, ascuns\u0103 deocamdat\u0103 \u00een dosul p\u0103durilor ce ne \u00eemprejmuiau mersul, \u00eencepu iar\u0103\u0219i a se ivi la o mic\u0103 dep\u0103rtare sub picioarele noastre.<\/p>\n
Agapia Nou\u0103 se deosebe\u0219te \u00een multe privin\u021be de V\u0103ratic. Astfel, pe c\u00e2nd aceasta din urm\u0103 \u00ee\u0219i revars\u0103 valurile sale de case albe pe poalele colinelor, cu care se ispr\u0103vesc mun\u021bii s\u0103i, cea \u00eent\u00e2i pare a se furi\u0219a \u0219i a se ascunde \u00een str\u00e2mta, ad\u00e2nca \u0219i umbroasa vale sc\u0103ldat\u0103 de limpedele p\u00e2r\u0103u al Agapiei.<\/p>\n
Spre deosebire de V\u0103ratic, m\u00e2n\u0103stirea aceasta ad\u0103poste\u0219te, sub mohor\u00e2ta hain\u0103 a c\u0103lug\u0103riei, pe cele mai multe din scobor\u00e2toarele vechilor noastre familii boiere\u0219ti; \u0219i de unde vorbele de “boier” \u0219i “boieroaic\u0103” sunt de mult \u0219i de pretutindeni desfiin\u021bate, \u00een Agapia aceste numiri sunt \u021binute \u00eenc\u0103 la mare cinste.<\/p>\n
De altfel, cu toat\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area noastr\u0103 de marchidani, fur\u0103m destul de bine, ba chiar cu dragoste primi\u021bi \u00een vechiul \u0219i sf\u00e2ntul l\u0103ca\u0219 al hatmanului Gavril, fratele lui Vasile Lupu \u0219i al doamnei Liliana, so\u021bia sa.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 \u00een sala de sus a arhondaricului, nu \u00eent\u00e2lnir\u0103m pe nimenea. Cel mult, dac\u0103 vreo maic\u0103 r\u0103zlea\u021b\u0103 se uita din dep\u0103rtare mirat\u0103 la noi. Intr\u00e2nd \u00eens\u0103 \u00een sala cea mare din al doilea r\u00e2nd, o b\u0103tr\u00e2n\u0103 c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103 ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu un mare m\u0103turoi \u00een m\u00e2n\u0103. Se \u00een\u021belege de la sine c\u0103, cu pu\u021bin mai \u00eenainte, scuturase colbul sau p\u0103ianjenii ad\u0103posti\u021bi prin ungherele \u00eenalte \u0219i retrase ale pere\u021bilor, \u0219i, prin urmare, \u00eentre noi \u0219i m\u0103turoi nu putea fi nici o leg\u0103tur\u0103.<\/p>\n
\u2014 Blagoslove\u0219te, m\u0103icu\u021b\u0103, \u0219i bine-am g\u0103sit, ziser\u0103m noi, intr\u00e2nd \u0219i \u00eenchin\u00e2ndu-ne cu boccele cu tot.<\/p>\n
\u2014 Bine-a\u021bi venit, ne r\u0103spunse ea, suindu-se pe un scaun \u0219i ridic\u00e2nd m\u0103turoiul spre bagdadie; \u0219i, ca \u0219i cum n-am fi fost noi de fa\u021b\u0103, \u00eencepu a st\u00e2rni colbul peste capetele noastre.<\/p>\n
“O p\u0103tur\u0103 de colb mai mult, cugetai eu, nu e mare treab\u0103.” \u0218i l\u0103s\u00e2nd bocceaua jos, pusei m\u00e2inile la spate \u0219i \u00eencepui a urm\u0103ri cu ochii leg\u0103n\u0103rile largi \u0219i \u00eendem\u00e2natice ale colosalului m\u0103turoi. Pentru mine aceasta era un soi de pl\u0103cere, pe care eu \u00eensumi mi-o \u00eeng\u0103duiam. C\u00e2nd v\u0103zui \u00eens\u0103 c\u0103-\u0219i mut\u0103 scaunul \u00een alt\u0103 parte \u0219i c\u0103 e gata s\u0103 \u00eenceap\u0103 din nou aceea\u0219i treab\u0103, f\u0103r\u0103 a se g\u00e2ndi s\u0103 ne deschid\u0103 vreo odaie sau s\u0103 cheme pe altcineva pentru aceasta, m\u0103 hot\u0103r\u00e2i s\u0103 deschid vorb\u0103 cu ea. Astfel, tot cu m\u00e2inile la spate, \u0219i apropiindu-m\u0103 pu\u021bin:<\/p>\n
\u2014 Ave\u021bi mul\u021bi p\u0103ianjeni \u00een arhondaric? o \u00eentrebai eu foarte serios.<\/p>\n
\u2014 N-avem nici unul, \u00eemi r\u0103spunse ea cam mirat\u0103 de astfel de \u00eentrebare. La noi nu se \u021bin p\u0103ianjeni; ia c\u00e2te-oleac\u0103 de colb, dac\u0103 se str\u00e2nge, \u00eel mai st\u00e2rnim \u0219i noi cu m\u0103tura, din vreme \u00een vreme.<\/p>\n
\u2014 Tare r\u0103u, m\u0103icu\u021b\u0103, tare r\u0103u, zisei eu; unde nu sunt p\u0103ianjeni sunt p\u0103cate; cel pu\u021bin a\u0219a o l\u0103sat Maica Domnului; sf.-ta trebuie s\u0103 \u0219tii c\u0103 numai cui ucide p\u0103ianjeni i se iart\u0103 p\u0103catele; ba chiar c\u00e2te \u0219apte de fiecare p\u0103ianjen.<\/p>\n
\u2014 A fi \u0219i cum zici d-ta, \u00eemi r\u0103spunse ea cam \u00een\u021bepat, dar noi n-avem nici p\u0103ianjeni, nici p\u0103cate.<\/p>\n
\u2014 A fi \u0219i cum zici d-ta, m\u0103icu\u021b\u0103 drag\u0103, o \u00eentrerupsei eu, dar nu vezi c\u0103, chiar acum, p\u0103c\u0103tuie\u0219ti, \u021bin\u00e2ndu-ne osteni\u021bi de drum \u00een picioare? A\u0219adar, p\u00e2n\u0103 una-alta, deschide-ne o odaie; iar pentru lumea cealalt\u0103, ne vom da fiecare socoteal\u0103 cum vom putea.<\/p>\n
Maica noastr\u0103 \u00een\u021belese numaidec\u00e2t c\u0103 se ab\u0103tuse pu\u021bin de la datoriile ospitalit\u0103\u021bii, p\u0103zite de altmintrelea cu mare sfin\u021benie \u00een aceast\u0103 m\u00e2n\u0103stire. Astfel, l\u0103s\u00e2nd m\u0103turoiul la o parte, ne deschise, deocamdat\u0103, o odaie cu un singur pat; atr\u0103g\u00e2ndu-i \u00eens\u0103 luareaaminte c\u0103 noi suntem doi, ne deschise salonul cel mare al arhondaricului. Peste pu\u021bin sosi \u0219i maica arhond\u0103reasa.<\/p>\n
Am p\u0103c\u0103tui, credem, \u00eempotriva amintirilor noastre de c\u0103l\u0103torie, dac\u0103 am trece a\u0219a de u\u0219or peste aceast\u0103 figur\u0103 bl\u00e2nd\u0103 \u0219i binevoitoare.<\/p>\n
Maica Evghenia, arhond\u0103reasa, e una din acele figuri care-\u021bi insufl\u0103 respectul \u0219i iubirea \u00een acela\u0219i timp. Albea\u021ba \u0219i fr\u0103gezimea regulatului oval al fe\u021bei sale se \u00eencadra a\u0219a de pl\u0103cut \u0219i de armonios \u00een negrul posomor\u00e2t, cu care darul \u00eembr\u0103case corpul s\u0103u, \u00eenc\u00e2t cu greu ai fi putut g\u0103si un termen de asem\u0103nare. \u00cen adev\u0103r, firear cineva \u00een stare s\u0103 ne spun\u0103 cu ce ochi prive\u0219te luna nop\u021bilor senine, virginal \u00eempodobit\u0103 cu negrul v\u0103l al umbrelor ad\u00e2nci? Cine \u0219tie dac\u0103 nu pentru aceasta e \u0219i a\u0219a de departe! \u0218i maica Evghenia era a\u0219a de aproape \u0219i totu\u0219i a\u0219a de departe de noi!…<\/p>\n
\u00ce\u0219i poate deci \u00eenchipui oricine cu ce anumit\u0103 evlavie \u0219i cu ce ad\u00e2nc\u0103 \u0219i religioas\u0103 sfial\u0103 \u0219i plec\u0103ciune s\u0103rutai m\u00e2na alb\u0103 \u0219i catifelat\u0103, ce mi se \u00eentinse. \u0218i dac\u0103 \u00een sufletul meu a r\u0103s\u0103rit atunci vreo lumeasc\u0103 \u0219i p\u0103c\u0103toas\u0103 g\u00e2ndire, \u00eendelung milostivul D-zeu m\u0103 va ierta…<\/p>\n
De altfel, c\u0103utai numaidec\u00e2t s\u0103 \u00eencredin\u021bez pe maica arhond\u0103reasa c\u0103 noi nu eram deloc marchidani \u0219i c\u0103, prin urmare, nu venisem la m\u00e2n\u0103stire spre a vinde m\u0103rgele \u0219i cercei tristelor mirese ale lui Hristos; de aceea, cu oarecare m\u00e2ndrie, ce nu se potrivea deloc cu bocceaua mea din spate \u0219i cu opincile din picioare, \u00eei \u00een\u0219ir\u0103i, cu o limbu\u021bie curat spaniol\u0103, numele \u0219i prenumele, locul na\u0219terii, locuin\u021ba mea actual\u0103, starea civil\u0103, profesiunea, \u021binta ce urm\u0103ream \u0219i un potop de alte nimicuri, care aduse pe fa\u021ba ei o cereasc\u0103 \u00eenseninare \u0219i un trandafiriu sur\u00e2s… Cu at\u00e2ta mai r\u0103u pentru cine n-a v\u0103zut un cer de dou\u0103 ori senin \u0219i un trandafir de dou\u0103 ori \u00eenflorit!<\/p>\n
Fur\u0103m deci foarte bine primi\u021bi, g\u0103zdui\u021bi \u0219i osp\u0103ta\u021bi. Seara fu m\u0103rea\u021b\u0103. De\u0219i obosit de cale, somnul totu\u0219i nu m\u0103 prinse a\u0219a de cur\u00e2nd. Mai bine de un ceas st\u0103tui singur \u00een cerdacul din fa\u021b\u0103 al arhondaricului, de unde putui \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a cu privirea \u00eentinsa \u0219i fermec\u0103toarea priveli\u0219te ce \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 Agapia ochilor \u00een timpul nop\u021bilor cu lun\u0103.<\/p>\n
C\u00e2t de frumoas\u0103 era luna \u0219i c\u00e2t de senin\u0103 fu noaptea aceea! T\u0103cerea \u0219i misterul m\u0103 \u00eenconjurau din toate p\u0103r\u021bile. Noaptea, retras\u0103 \u00een v\u0103i \u0219i \u00een desimea posomor\u00e2t\u0103 a brazilor, cernea mun\u021bii adormi\u021bi \u0219i vis\u0103tori, ale c\u0103ror piscuri neguroase p\u0103reau c\u0103 formeaz\u0103 hotarele \u00eenalte dintre p\u0103m\u00e2nt \u0219i cer. O linie de umbr\u0103, gra\u021bios ondulat\u0103, \u00eensemna, p\u00e2n\u0103 dincolo de marginile vederii, aceste hotare; \u0219i aceast\u0103 linie se p\u0103rea tras\u0103 pe fundul de umbr\u0103 \u0219i lumin\u0103 al spa\u021biului ad\u00e2nc de o m\u00e2n\u0103 tainic\u0103, colosal\u0103 \u0219i nev\u0103zut\u0103.<\/p>\n
Nici o mi\u0219care pe p\u0103m\u00e2nt, \u0219i \u00een aer nici o mi\u0219care! \u00centreaga fire dormea \u0219i visa. Eu nu f\u0103ceam nici una, nici alta, sau le f\u0103ceam, poate, pe am\u00e2ndou\u0103. M\u0103 pref\u0103cusem \u00een o st\u00e2nc\u0103 vie \u0219i, \u00een \u00eencremenirea ce m\u0103 st\u0103p\u00e2nea, \u00eemi era cu neputin\u021b\u0103 s\u0103-mi leg la un loc g\u00e2ndirile \u0219i sim\u021birile mele… \u0218i pentru ce? Sublimul ucide, \u0219i omul e prea mic pentru sublim. Femeia lui Lot a fost, desigur, victima sublimului.<\/p>\n
Nou\u0103, pigmeilor de ast\u0103zi, nu ne-a r\u0103mas dec\u00e2t un singur lucru sublim, \u0219i acest lucru st\u0103 \u00een limba noastr\u0103, ca \u0219i \u00een limba nearticulat\u0103 a tuturor vie\u021buitoarelor: strig\u0103tul de durere, de ur\u0103, de bucurie, de dispre\u021b, de admira\u021bie… Interjec\u021bia e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, singurul t\u0103lmaci al sublimului \u00een limba omeneasc\u0103… \u0218i nem\u0103rginitei feerii, ce se desf\u0103\u0219ura \u00eenainte-mi, nu-i r\u0103spundea \u00een sufletul meu dec\u00e2t o ne\u00eensemnat\u0103… particul\u0103 gramatical\u0103! Iat\u0103 deci la ce se m\u0103rginea s\u0103rmana mea fiin\u021b\u0103 \u00een m\u0103rea\u021ba noapte de 12 iulie, anul 18… A repeta \u00een g\u00e2nd un \u00eentreg capitol de gramatic\u0103 \u00eenaintea lunii pline, care plutea vis\u0103toare \u00een ad\u00e2ncimile albastre ale spa\u021biului; a at\u00e2rna c\u00e2te un punct de exclama\u021bie de fiecare stea tremur\u0103toare, a-\u021bi l\u0103rgi, ca o pas\u0103re de noapte, pupilele, spre a v\u00e2r\u00ee prin ele \u00eentregul univers \u00een suflet \u0219i a nu te alege, mai la urm\u0103, dec\u00e2t cu ce se alege o bufni\u021b\u0103 \u2014 iat\u0103, desigur, starea cea mai de pl\u00e2ns, \u00een care se poate afla cineva.<\/p>\n
Cu mine \u00eens\u0103 nu trebuia \u0219i nici nu putea s\u0103 moar\u0103 poezia \u0219i inspira\u021bia omeneasc\u0103; eu nu puteam fi vl\u0103starul cel din urm\u0103 al muzelor pe p\u0103m\u00e2nt…<\/p>\n
Era s\u0103 m\u0103 culc, c\u00e2nd ceva nea\u0219teptat m\u0103 pironi pe loc: din cer sau de pe p\u0103m\u00e2nt, din v\u0103i sau din c\u00e2mpie, din mun\u021bi sau de pe ape, din noapte, din aer, din lun\u0103, din stele \u2014 nu \u0219tiu \u2014 dar de undeva, desigur, ajunse p\u00e2n\u0103 la mine un glas dumnezeiesc… \u0218i acel glas de femeie sau de \u00eenger c\u00e2nta, lunec\u00e2nd, ca o und\u0103 din alt\u0103 lume, pe una din acele melodii pe care numai durerea \u0219i amorul le poate smulge dintr-un suflet omenesc… Femeia sau \u00eengerul venise s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 s\u0103rb\u0103toarea feeric\u0103 ce \u0219i-o d\u0103deau, \u00een ad\u00e2ncul nop\u021bii, umbrele \u0219i lumina, luna \u0219i stelele, mun\u021bii, v\u0103ile, apele, cerul \u0219i p\u0103m\u00e2ntul… \u0218i nu \u0219tiu pentru ce chipul maicii Evghenia \u00eemi r\u0103s\u0103ri \u00een minte…<\/p>\n
C\u00e2ntarea se sf\u00e2r\u0219i \u0219i nu mai re\u00eencepu; revenii \u00een sinemi cu farmecul \u00een suflet; m\u0103 retr\u0103sei.<\/p>\n
A doua zi, dup\u0103 pr\u00e2nz, sosi unul din amicii mei din Ia\u0219i, care vizita m\u00e2n\u0103stirile, \u00eenso\u021bind pe ni\u0219te doamne \u0219i domni\u0219oare.<\/p>\n
E obicei ca to\u021bi trec\u0103torii s\u0103-\u0219i lase numele lor s\u0103pat \u00een vreun col\u021b al sf. l\u0103ca\u0219; de aici urmeaz\u0103 c\u0103 toate sc\u00e2ndurile balcoanelor sunt \u00eencrestate cu nume din toat\u0103 lumea; \u0219i dac\u0103 lumea toat\u0103 f\u0103cea lucrul acesta, de ce adic\u0103 nu l-am fi f\u0103cut \u0219i noi? Dintre to\u021bi eu aveam cu\u021bit mai s\u0103n\u0103tos; \u0219i, cu toate acestea, nu m-a\u0219 fi g\u00e2ndit niciodat\u0103 ca aceast\u0103 prevedere de drume\u021b s\u0103-mi aduc\u0103 vreun soi de nenorocire; dar, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00eemi era scris s-o p\u0103\u021besc \u0219i o p\u0103\u021bii. Astfel, una dintre domni\u0219oare, foarte dr\u0103g\u0103la\u0219\u0103 \u0219i zburdalnic\u0103, se adreseaz\u0103 la mine cu cel mai dulce glas din lume \u0219i m\u0103 roag\u0103 s\u0103 o fac nemuritoare, eterniz\u00e2ndu-i numele pe vreuna din sc\u00e2ndurile vechi ale balconului dinl\u0103untrul m\u00e2n\u0103stirii. M\u0103 apucai de lucru. Cu\u021bitul meu s\u0103pase \u00eentregul nume, dar prenumele numai pe jum\u0103tate; \u00eencepusem litera a patra, c\u00e2nd deodat\u0103 auzii spre st\u00e2nga sc\u00e2r\u021b\u00e2ind o u\u0219\u0103; \u00eencetai lucrul \u0219i \u00eentorsei capul… N-am v\u0103zut \u00een zilele mele fa\u021b\u0103 mai ur\u00e2t\u0103 de c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103… Din tot chipul \u00eens\u0103 de stafie al acelei c\u0103lug\u0103ri\u021be \u0219i ast\u0103zi mi-au r\u0103mas parc\u0103 \u00eenfip\u021bi \u00een inim\u0103 cei doi ochi ai ei, negri, mici \u0219i sc\u00e2nteietori; \u0219i ast\u0103zi parc\u0103 m\u0103 biciuiesc peste suflet \u0219uvi\u021bele ei sure de p\u0103r, care-i at\u00e2rnau de toate p\u0103r\u021bile capului ca ni\u0219te \u0219erpi \u00eempletici\u021bi \u00een o mie de forme fantastice; \u0219i ast\u0103zi r\u00e2nje\u0219te parc\u0103 \u00eenchipuirii mele \u00eengrozite acea raghil\u0103 de din\u021bi galbeni, rari \u0219i rugini\u021bi, prin ale c\u0103ror strungi ar fi putut intra \u0219i ie\u0219i, \u00een goan\u0103, o turm\u0103 de berbeci… \u0218i potopul lui Noe n-a avut at\u00e2ta ap\u0103 ca s\u0103 \u00eenece s\u0103rmana omenire, c\u00e2t venin s-a rev\u0103rsat din vorbele-i hodorogite asupra nenorocitului meu cap… \u0218i c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 tot pe acela\u0219i drum mersese poate un ceas mai \u00eenainte sublimii psalmi ai regelui profet!… Dar, pe drumul b\u0103tut, cine ar mai fi \u00een stare s\u0103 deosebeasc\u0103 urma cui a trecut?…<\/p>\n
“Ce \u021bi-i \u0219i cu boieroaicele aistea”, m\u0103 g\u00e2ndii eu, pun\u00e2nd cu\u021bitul \u00een buzunar.<\/p>\n
Vizitar\u0103m dup\u0103 pr\u00e2nz interiorul bisericii. Am atins altundeva istoricul ei pe scurt. Privit\u0103 din punctul de vedere al artei, at\u00e2t exteriorul, c\u00e2t \u0219i interiorul, nu prezint\u0103 mai nici unul din caracterele unui stil arhitectonic definit. Se pare totu\u0219i c\u0103 stilul amestecat, dar uniform al bisericilor lui \u0218tefan, \u00eendulcit pe ici, pe colea, cu rotundurile armano-bizantine, a c\u0103l\u0103uzit pe ziditorul acestei biserici. Ceea ce \u00eens\u0103 ar alc\u0103tui pentru cunosc\u0103tori un punct de adev\u0103rat\u0103 admira\u021biune e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, pictura.<\/p>\n
Se pare c\u0103 cunoscutul nostru pictor, Grigorescu, ab\u0103t\u00e2ndu-se cu totul de la \u0219coala oriental\u0103, care condusese penelul rusesc al zugravului de la V\u0103ratic, a c\u0103utat s\u0103 localizeze \u00een biserica R\u0103s\u0103ritului pictura str\u0103lucit\u0103 a \u0219coalelor Apusului. Numai geniul lui a putut pune asprele, dar totu\u0219i destul de m\u0103re\u021bele figuri biblice sub regimul bl\u00e2nd al artei moderne. Sub penelul acestui genial pictor, dispar ca prin minune toate formele ascu\u021bite \u0219i osoase ale chipurilor ruse\u0219ti, care \u00eempodobesc zidurile tuturor celorlalte m\u00e2n\u0103stiri. Coloritul viu \u0219i discordant, umbritul gros \u0219i posomor\u00e2t al sectatorilor lui Metodiu nu se \u00eent\u00e2lnesc \u00een pictura de la Agapia; formele rotunde \u0219i dulci ale \u0219coalei profane \u0219tiu aicea s\u0103 \u00eembrace a\u0219a de bine austerele oseminte ale ortodoxiei!…<\/p>\n
Rareori a fost dat penelului s\u0103 \u00eentrupeze \u00een culori, cu mai mult\u0103 iscusin\u021b\u0103, ideea religioas\u0103 sub toate formele ei. Astfel, Iuda din Keriot al Agapiei e at\u00e2t de Iud\u0103, \u00eenc\u00e2t, f\u0103r\u0103 voie, \u00ee\u021bi vine s\u0103 jele\u0219ti pe M\u00e2ntuitorul c\u0103 a n\u0103imit, \u00eentre propov\u0103duitorii cuv\u00e2ntului dumnezeiesc, o figur\u0103 at\u00e2t de lung\u0103, o barb\u0103 a\u0219a de ro\u0219ie, un nas a\u0219a de ascu\u021bit \u0219i ni\u0219te buze a\u0219a de sub\u021biri. Dintre to\u021bi pictorii no\u0219tri, lui Grigorescu poate i-a fost dat s\u0103 dezlege cu penelul una din cele mai grele probleme ale artei sale; c\u0103ci, mai la urm\u0103, cam drept a\u0219a ceva trebuie s\u0103 socotim noi me\u0219te\u0219ugul de a \u0219ti s\u0103 \u00eentrune\u0219ti, pe aceea\u0219i figur\u0103, \u0219i f\u0103r\u0103 a se exclude una pe alta, maternitatea \u0219i virginitatea. S\u0103 izbute\u0219ti a \u00eentip\u0103ri prin linii \u0219i culori duio\u0219ia unei mame pe fa\u021ba unei fecioare, a face pe cea dint\u00e2i s\u0103 priveasc\u0103, cu pudoarea \u0219i nevinov\u0103\u021bia celei din urm\u0103, fructul propriului s\u0103u s\u00e2n, a \u00eenchide plenitudinea fizic\u0103 a formelor materne \u00een rama ideal\u0103 a virginit\u0103\u021bii, a \u0219ti, \u00een fine, s\u0103 stabile\u0219ti cu penelul o bun\u0103 \u00een\u021belegere \u00eentre un complex de antiteze e, desigur, partea unui maestru genial.<\/p>\n
Ie\u0219ii \u0219i m\u0103 preg\u0103tii de drum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u0103tre patru ceasuri dup\u0103-amiaz\u0103, p\u0103r\u0103sir\u0103m S\u0103cul \u0219i ne \u00eendreptar\u0103m spre Agapia. De ast\u0103 dat\u0103, de\u0219i pe un alt drum, trebui totu\u0219i s\u0103 ne \u00eentoarcem pu\u021bin \u00eend\u0103r\u0103t. \u00cen adev\u0103r, V\u0103raticul, Sihla, S\u0103h\u0103stria, S\u0103cul \u0219i Agapia alc\u0103tuiesc un mare arc de cerc \u00eentors cu deschiz\u0103tura spre r\u0103s\u0103rit \u0219i miaz\u0103zi. Poteca de picior, ce \u021bineam noi acum, t\u0103ia, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[14],"class_list":["post-247","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-calistrat-hogas-pe-drumuri-de-munte-1912","tag-calistrat-hogas"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/247","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=247"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/247\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":248,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/247\/revisions\/248"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=247"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=247"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=247"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}