Cine nu cunoa\u0219te aceast\u0103 m\u00e2n\u0103stire de c\u0103lug\u0103ri\u021be \u0219i care c\u0103l\u0103tor nu are de spus un cuv\u00e2nt pentru ea?<\/p>\n
Era pe timpul b\u0103ilor, \u0219i \u00een tot anul o mul\u021bime de oaspe\u021bi, din toate p\u0103r\u021bile Moldovei mai cu seam\u0103, \u00ee\u0219i petrec aici lunile de var\u0103; prin urmare, nu ne mirar\u0103m deloc c\u00e2nd v\u0103zur\u0103m, pe drumul m\u00e2n\u0103stirii, \u00eencruci\u0219\u00e2ndu-se moda lumeasc\u0103 cu uniforma bisericeasc\u0103: rochia cu rasa, com\u0103nacul cu p\u0103l\u0103ria, m\u00e2na goal\u0103 cu m\u0103nu\u0219a, m\u0103t\u0103niile cu evantaliul, umilitul papuc pe talp\u0103 cu \u00eendr\u0103zne\u021bul c\u0103lc\u00e2i Louis Quinze, negrul posomor\u00e2t cu toate culorile din lume, g\u0103itanul cu dantelele, smerenia cu \u00eendr\u0103zneala \u0219i, \u00een urma tuturor, ipocrizia cu sufletul f\u0103r\u0103 ascunsuri!!… \u0218i multe \u00eenc\u0103 a\u0219 mai fi v\u0103zut, dac\u0103 foamea nu mi-ar fi dat pinteni \u0219i nu m-ar fi silit s\u0103 sui sc\u0103rile lustruite ale arhondaricului. O veche mironosi\u021b\u0103 a lui Hristos st\u0103tea jos la cap\u0103tul de sus al sc\u0103rilor \u0219i \u00ee\u0219i odihnea, dormit\u00e2nd, imensitatea greoaie a trupului s\u0103u…<\/p>\n
C\u00e2nd fur\u0103m aproape de ea, \u00ee\u0219i ridic\u0103 spre noi, cu o lene aristocratic\u0103, privirile-i sp\u0103l\u0103cite \u0219i verzii…<\/p>\n
\u2014 Blagoslove\u0219te, m\u0103icu\u021b\u0103, zisei eu, \u00eenchin\u00e2ndu-m\u0103 dup\u0103 cuviin\u021b\u0103.
\n\u2014 Domnul! r\u0103spunse ea alene \u0219i tr\u0103g\u0103nat, \u00eentinz\u00e2ndu-mi spre s\u0103rutare dosul alb \u0219i gr\u0103suliu al dreptei sale, cu m\u0103t\u0103nii cu tot.<\/p>\n
S\u0103rutai cu o pref\u0103cut\u0103 evlavie aceast\u0103 dreapt\u0103 care, dac\u0103 nu mirosea tocmai a smirn\u0103 \u0219i a t\u0103m\u00e2ie, apoi mirosea cel pu\u021bin a un parfum obi\u0219nuit pe vremuri, care-mi p\u0103trunse p\u00e2n\u0103-n creieri; totu\u0219i actul acesta de smerenie ne sluji drept pa\u0219aport pentru arhondaric, unde ni se d\u0103du cas\u0103 \u0219i mas\u0103.<\/p>\n
St\u0103tur\u0103m dou\u0103 zile \u00een V\u0103ratic. Cu aceast\u0103 \u00eemprejurare m\u0103 putui \u00eencredin\u021ba c\u0103 oaspe\u021bii obi\u0219nui\u021bi ai m\u00e2n\u0103stirii aveau cuv\u00e2nt s\u0103 petreac\u0103 aicea c\u00e2te o lun\u0103 sau dou\u0103. \u00cen adev\u0103r, aerul, apa, preumbl\u0103rile, societatea chiar sunt at\u00e2tea lucruri care \u00eendeamn\u0103 pe mul\u021bi a ie\u0219i din v\u00e2rtejul ora\u0219elor mari \u0219i a c\u0103uta odihna sufleteasc\u0103 \u00een aceste locuri \u00eensufle\u021bite de o via\u021b\u0103 mai dulce \u0219i mai tihnit\u0103.<\/p>\n
Toaca, cu glasul s\u0103u cic\u0103litor \u0219i sub\u021bire, clopotul, cu vocea sa grav\u0103, rar\u0103 \u0219i sonor\u0103, sunt capii de familie ai acestui furnicar de fiin\u021be negre, care foiesc repede \u00een toate p\u0103r\u021bile, f\u0103r\u0103 zgomot, cu papucii lor de talp\u0103 \u0219i cu m\u0103t\u0103niile \u00een m\u00e2ini. Dup\u0103 glasul lor se reguleaz\u0103 toate \u00eendeletnicirile v\u0103zute \u0219i nev\u0103zute ale comunit\u0103\u021bii. E totu\u0219i foarte greu pentru un str\u0103in s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een toate am\u0103nun\u021bimile vie\u021bii c\u0103lug\u0103re\u0219ti. Un c\u0103l\u0103tor nu poate vedea, mai \u00eentotdeauna, dec\u00e2t numai coaja monahismului. Astfel, dac\u0103 ie\u0219i diminea\u021ba \u00een medeanul din fa\u021ba m\u00e2n\u0103stirii, unde se vinde \u0219i se cump\u0103r\u0103, dac\u0103 str\u0103ba\u021bi ziua c\u0103r\u0103rile \u0219i drumurile ce se \u00eencruci\u0219eaz\u0103 \u0219i se taie \u00een toate p\u0103r\u021bile, dac\u0103 mergi \u00een biserica cea mare la vecernie, utrenie sau liturghie, dac\u0103 te duci pe la cuno\u0219tin\u021be ziua sau seara, nu vei putea \u00eent\u00e2lni dec\u00e2t figuri paragrafisite, gheburi, zb\u00e2rcituri, ochelari, cataruri cronice, reumatismuri, gingini goale, din\u021bi fal\u0219i, guri \u00eenfundate, b\u0103rbi ascu\u021bite, peri albi \u0219i… f\u0103\u021barnic\u0103 smerenie. Cu toate acestea, dac\u0103 te \u00eent\u00e2mpli \u00eenl\u0103untrul m\u00e2n\u0103stirii, c\u00e2nd se face slujba \u00een paraclisul de l\u00e2ng\u0103 arhondaric, \u0219i dac\u0103 \u00ee\u021bi arunci ochii \u00een sus spre negrea\u021ba ce umple cerdacul din fa\u021b\u0103, \u00een tihn\u0103 \u0219i \u00een r\u0103gaz po\u021bi revedui cu privirea toate acele chipuri femeie\u0219ti, care \u00een zadar se par c\u0103 cearc\u0103 a se ascunde sub negrele lor camilafce.<\/p>\n
Un fel de mil\u0103 \u0219i de durere te cuprinde f\u0103r\u0103 voie c\u00e2nd vezi at\u00e2ta tinere\u021be, at\u00e2ta vigoare \u0219i at\u00e2ta frumuse\u021be chiar \u00eenmorm\u00e2ntate sub mohor\u00e2ta \u00eembr\u0103c\u0103minte sacramental\u0103; \u0219i tot atunci \u0219i tot f\u0103r\u0103 voie, \u00ee\u021bi pui singur o mul\u021bime de \u00eentreb\u0103ri, la care ortodoxia monahal\u0103 n-ar putea r\u0103spunde dec\u00e2t str\u00e2ng\u00e2nd din umere.<\/p>\n
E oare cu putin\u021b\u0103, m\u0103 \u00eentrebam eu, ca noaptea, care \u00eenf\u0103\u0219ur\u0103 trupul acestor fiin\u021be, s\u0103 \u00eenf\u0103\u0219ure \u0219i inima lor? Acei ochi, porunci\u021bi a privi totdeauna cerul, nu privesc ei oare, c\u00e2teodat\u0103, \u0219i p\u0103m\u00e2ntul? Cuv\u00e2ntul scris \u00een carte e oare destul de puternic, ca s\u0103 \u0219tearg\u0103 cuv\u00e2ntul scris de natur\u0103 \u00een inima lor? E cu putin\u021b\u0103 ca rabinii bisericii noastre s\u0103 fi putut porunci s\u00e2ngelui s\u0103 circule mai \u00eencet, inimii s\u0103 bat\u0103 mai rar, \u0219i naturii s\u0103 cear\u0103 mai pu\u021bin? De c\u00e2nd oare s-a ridicat la puterea de dogm\u0103 grosolana eroare c\u0103 carnea poate s\u0103 mu\u0219te gura ce o sf\u00e2\u0219ie?… \u0218-apoi, mun\u021bii V\u0103raticului sunt a\u0219a de \u00eenal\u021bi, p\u0103durile at\u00e2t de umbroase, v\u0103ile at\u00e2t de t\u0103inuite \u0219i de ad\u00e2nci, r\u00e2urile at\u00e2t de limpezi, f\u00e2ne\u021bele at\u00e2t de dese, de \u00eenalte \u0219i de \u00eenflorite, aerul at\u00e2t de \u00eemb\u0103ls\u0103mat, \u00eenc\u00e2t sufletul cel mai zglobiu se simte \u00eenmuiet de o dulce melancolie \u0219i ochiul c\u0103l\u0103torului se opre\u0219te vis\u0103tor c\u00e2nd pe o frunz\u0103 de mesteac\u0103n tremur\u0103toare, c\u00e2nd pe potirul rumen al unei flori ce se leag\u0103n\u0103 molatic sub m\u00e2ng\u00e2ierea dulce a v\u00e2ntului, c\u00e2nd pe unda care, vesel\u0103 c\u0103 a izbutit s\u0103 se suie pe spatele unui bolovan greoi, trece de ceea parte, \u00eei spune o glum\u0103 \u0219i-\u0219i urmeaz\u0103 drumul \u00eenainte, sc\u0103ld\u00e2ndu-se \u00een raze de soare. \u0218i, \u00een s\u00e2nul acestei naturi at\u00e2t de prietenoase, care-\u021bi vars\u0103 \u00een suflet melancolia \u0219i visurile, \u0219i \u00een inim\u0103 be\u021bia unui nesf\u00e2r\u0219it amor, ce vroi\u021bi s\u0103 fac\u0103 omul \u0219i mai cu seam\u0103 femeia? A cere acestei din urm\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 logodnica ve\u0219nic credincioas\u0103 a unui mire, care de dou\u0103 mii de ani s-a \u00een\u0103l\u021bat la cer, e, desigur, o erezie vrednic\u0103 de cel mai \u00eendrept\u0103\u021bit autodafe .<\/p>\n
De altmintrelea, V\u0103raticul nu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 nici o \u00eensemn\u0103tate istoric\u0103 \u0219i mai nici o tradi\u021bie nu se leag\u0103 de d\u00e2nsul. R\u0103posata maic\u0103 Evghenia Negri a dat la lumin\u0103 istoricul acestei m\u00e2n\u0103stiri, cuv\u00e2nt pentru care nu sim\u021bim de nevoie s\u0103-l mai facem \u0219i noi.<\/p>\n
\u00cen diminea\u021ba zilei a treia, ne \u00eendrumar\u0103m c\u0103tre Sihla, pe poteca Ciungilor, care e cea mai scurt\u0103 \u0219i cea mai \u00eendem\u00e2noas\u0103.<\/p>\n
Dasc\u0103lul Alecu din V\u0103ratic era c\u0103l\u0103uzul nostru. Fiindc\u0103 trecem peste Ciungi, nu e r\u0103u s\u0103 amintim c\u0103 micul podi\u0219, ce se deschide pe v\u00e2rful lor, pune la \u00eendem\u00e2n\u0103 locuitorilor din vale una din cele mai obi\u0219nuite \u0219i mai desf\u0103t\u0103toare plimb\u0103ri. S-ar zice c\u0103 natura a \u00eentip\u0103rit aicea o dulce \u0219i prim\u0103v\u0103ratic\u0103 s\u0103rutare pe s\u00e2nul mun\u021bilor iernatici \u0219i c\u0103, sub aceast\u0103 s\u0103rutare de nesf\u00e2r\u0219it amor, au r\u0103s\u0103rit, ca prin farmec, milioanele de flori str\u0103lucitoare, ce acop\u0103r \u00eentinderile ondulate \u0219i dulci; c\u0103 sub ea s-a n\u0103scut acea lin\u0103 \u0219i r\u0103coroas\u0103 adiere, ce ve\u0219nic suspin\u0103 \u00een acest loc, \u0219i c\u0103 p\u00e2lcurile de mesteac\u0103ni, cu ramuri despletite \u0219i cu trunchiuri de argint, nu sunt sem\u0103nate ici \u0219i colea dec\u00e2t spre a chema pe drume\u021bul obosit s\u0103 guste, pe un a\u0219ternut de flori, o clip\u0103 de visuri \u0219i de negr\u0103it\u0103 fericire. \u0218-apoi, cine n-a auzit \u00een acest loc pe greierul \u0219uier\u0103tor \u0219i pe cosa\u0219ul r\u0103gu\u0219it, locuitori nev\u0103zu\u021bi ai miri\u0219tii uscate, c\u00e2nt\u00e2ndu-\u0219i eternul lor c\u00e2ntec sub miezul zilei \u00eenfl\u0103c\u0103rat, cine n-a ascultat aicea pe gai\u021ba g\u00e2lcevitoare cert\u00e2ndu-se cu alta pe creanga vreunui fag, acela, desigur, n-a avut prilejul s\u0103 se \u00eembete de cel mai dulce \u0219i mai dumnezeiesc concert, pe care c\u00e2nt\u0103re\u021bii naturii \u00eel execut\u0103 pe ni\u0219te note necunoscute \u00eenc\u0103 din scara muzicii omene\u0219ti. Aici e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, paradisul p\u0103m\u00e2ntesc al vremurilor noastre \u0219i… nici un \u00eenger cu sabie de foc nu str\u0103juie\u0219te la por\u021bile lui… Adam \u0219i Eva pot intra \u0219i, dup\u0103 voie, pot ie\u0219i f\u0103r\u0103 team\u0103 de str\u0103\u0219nicia poruncilor dumnezeie\u0219ti…<\/p>\n
Cu c\u00e2t \u00eenaintam pe drumul Sihlei, cu at\u00e2t natura devenea mai aspr\u0103; ai fi zis c\u0103 ea-\u0219i \u00eencrunt\u0103 privirea \u0219i c\u0103 mustr\u0103 pe drume\u021bul prea cutez\u0103tor care \u00eendr\u0103zne\u0219te s\u0103 calce peste hotarele pustiului \u0219i s\u0103 tulbure, cu zgomotul pa\u0219ilor sau al respir\u0103rii sale, ad\u00e2nca lini\u0219te a singur\u0103t\u0103\u021bii. Pe nesim\u021bite, paji\u0219tea \u00eenflorit\u0103 f\u0103cu loc unui a\u0219ternut de foi uscate, care trosneau sub pa\u0219ii no\u0219tri; mesteac\u0103nul ne p\u0103r\u0103sise \u0219i bradul sau fagul, cu frun\u021bi despoiete de b\u0103tr\u00e2ne\u021be sau de v\u00e2nturile care ve\u0219nic sufl\u0103 \u00een p\u0103r\u021bile de sus ale aerului, spintecau v\u0103zduhul \u0219i se zugr\u0103veau fantastic \u0219i trist pe albastrul ad\u00e2nc al cerului. Pe alocurea, poteca se str\u00e2mta a\u0219a de tare, \u00eenc\u00e2t de-abia puteai str\u0103bate cu sufletul prin desi\u0219ul \u00eentunecos al unei sihle de carpeni tineri, care alc\u0103tuia, de o parte \u0219i de alta, doi pere\u021bi nestr\u0103b\u0103tu\u021bi. “Aici, \u00eemi ziceam eu, trebuie s\u0103 fi aruncat feciorul de \u00eemp\u0103rat peria sfintei Vineri, din care, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, a r\u0103s\u0103rit aceast\u0103 p\u0103dure, spre a t\u0103ia calea zmeoaicei care-l urm\u0103rea.” Noi \u00een\u0219ine, molipsindu-ne de asprimea locurilor ce str\u0103b\u0103team, devenisem t\u0103cu\u021bi \u0219i g\u00e2nditori. C\u00e2t despre mine unul, g\u00e2ndul meu plecase pe un pov\u00e2rni\u0219 fantastic: poate c\u0103 Aeneas, merg\u00e2nd pe calea iadului, tot astfel de locuri str\u0103b\u0103tuse. C\u00e2teodat\u0103, chiar m\u0103 a\u0219teptam s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc \u00een cale-mi vreo mare poart\u0103 neagr\u0103, pe care s\u0103 citesc cu \u00een\u0219i\u0219i ochii mei celebrul:<\/p>\n
Cu c\u00e2t\u0103 p\u0103rere de r\u0103u \u00eens\u0103 nu m\u0103 trezii eu din aceast\u0103 fantezie clasic\u0103, apropiindu-m\u0103 de Sihla!… \u0218i totu\u0219i cu c\u00e2t\u0103 mul\u021bumire nu salutar\u0103m noi \u00eent\u00e2ia raz\u0103 de lumin\u0103, pe care o \u00eent\u00e2lnir\u0103m \u00een str\u00e2mta ei poian\u0103!<\/p>\n
Niciodat\u0103 n-am gustat cu mai mare deliciu \u0219i niciodat\u0103 n-am c\u0103utat s\u0103 sorb cu mai mult\u0103 l\u0103comie, prin to\u021bi porii fiin\u021bei mele, lumina \u0219i c\u0103ldura binef\u0103c\u0103toare a cerului.<\/p>\n
Sosisem, prin urmare, la Sihla, adic\u0103 la acel loc pierdut \u00een creierii mun\u021bilor, \u00een care numai vulturul cu zbor \u00eendr\u0103zne\u021b mai str\u0103bate, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pe c\u0103ile f\u0103r\u0103 de urm\u0103 ale aerului. P\u00e2n\u0103 atunci, Sihla era pentru mine o \u00eenchipuire, ce \u021binea mai mult de domeniul pove\u0219tilor. Cuno\u0219team locul acesta numai din spusele unora \u0219i ale altora; \u0219i acele spuse at\u00e2ta se \u00eencruci\u0219au \u0219i m\u00e2nau lucrul peste marginile fire\u0219ti, \u00eenc\u00e2t totdeauna, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndeam Pe-aici e drumul spre locul durerilor (D a n t e ,\u00a0Infernul<\/i>) (trad. autorului,\u00a0ital.<\/i>).<\/p>\n
la Sihla, mi-o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219am sub forme \u0219i propor\u021bii fantastice. Astfel, nu-mi ie\u0219ea din minte acel schivnic b\u0103tr\u00e2n ca brazii p\u0103durilor neprih\u0103nite, care, autohton al acestor locuri, fusese, poate, z\u0103mislit de vreo ursoaic\u0103 \u00een unire cu suflarea binecuv\u00e2ntat\u0103 a vreunui v\u00e2nt de prim\u0103var\u0103; \u00eel vedeam merg\u00e2nd \u0219i \u00eencurc\u00e2ndu-se \u00een alba \u0219i lunga lui barb\u0103 neatins\u0103 \u00eenc\u0103 de vreun pieptene; \u00eel vedeam iar\u0103\u0219i \u00eemp\u0103r\u021bindu-\u0219i, cu bun\u0103 \u00eenvoial\u0103, acela\u0219i rug de zmeur\u0103 cu ur\u0219ii, sau d\u00e2nd \u021bapilor s\u0103lbatici, care-l luau poate drept str\u0103mo\u0219 al lor, cu \u00eens\u0103\u0219i m\u00e2na sa, cei \u00eent\u00e2i muguri care plesneau sub calda suflare a prim\u0103verii. Frumoasa sf. Teodora, legendara anahoret\u0103 a locurilor acestora, se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a \u00eenchipuirii mele ca o a doua Marie din Egipet, cu via\u021ba b\u00e2ntuit\u0103 de acelea\u0219i nenorociri; tot ca \u0219i aceea, sf. Teodora se lep\u0103dase, poate, de pl\u0103cerile \u00eemb\u0103t\u0103toare ale lumii acesteia, mul\u021bumindu-se, \u00een cele din urm\u0103, cu cr\u0103p\u0103tura umed\u0103 a unei st\u00e2nci \u00een locul palatelor aurite unde luxul \u0219i desfr\u00e2ul domneau cu r\u0103sf\u0103\u021bare; ca \u0219i ea, sf. Teodora \u00ee\u0219i scrisese, poate, pe nisip tainele trecutei sale vie\u021bi \u0219i, tot ca \u0219i d\u00e2nsa, l\u0103sase celui dint\u00e2i v\u00e2nt grija de a spulbera \u0219i a duce departe amintirea unui trai zv\u00e2nturat. Apoi floarea etern nevestejit\u0103 \u0219i albastr\u0103 ca seninul cerului, la r\u0103d\u0103cina c\u0103reia domnea ve\u0219nic\u0103 prim\u0103var\u0103, \u00een timp ce mun\u021bii dimprejur cri\u0219cau sub iernatica suflare a criv\u0103\u021bului, era darul ceresc, darul de m\u00e2ng\u00e2iere al sf. Teodora: femeia de lume, devenind sf\u00e2nt\u0103, \u00eenchinase cerului sufletul s\u0103u \u0219i nu-i ceruse \u00een schimb dec\u00e2t o floare… P\u00e2n\u0103 \u00een cele din urm\u0103, sf\u00e2nta r\u0103m\u0103sese tot femeie! Cerul o ascultase \u0219i f\u0103cuse s\u0103 r\u0103sar\u0103 pe o a\u0219chie de st\u00e2nc\u0103, \u00eentr-un strop de \u021b\u0103r\u00e2n\u0103, nemuritoarea \u0219i minunata floare, care trebuia s\u0103 fie icoan\u0103 virtu\u021bii statornice \u0219i nep\u0103tate a sf. Teodora. Apa p\u0103m\u00e2ntului nelegiuit \u00eei ardea m\u0103runtaiele \u0219i, prin urmare, ea nu-\u0219i alina setea dec\u00e2t cu apa c\u0103zut\u0103 din cer; pentru aceea \u00ee\u0219i s\u0103pase, sau -mai bine zis \u2014 \u00ee\u0219i zg\u00e2riase ea \u00een o st\u00e2nc\u0103, cu \u00eense\u0219i unghiile sale, o mic\u0103 cistern\u0103 pe care nourii v\u0103zduhului erau porunci\u021bi s-o \u021bin\u0103 ve\u0219nic plin\u0103. Caprele s\u0103lbatice nu \u0219tiau locul acestei f\u00e2nt\u00e2ni \u0219i, de l-ar fi \u0219tiut chiar, n-ar fi putut ajunge p\u00e2n\u0103 la el.<\/p>\n
Am c\u0103utat deci s\u0103 rup haina fantastic\u0103, cu care Sihla era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een \u00eenchipuirea mea, \u0219i pentru aceasta trebui s\u0103 fac eu \u00eensumi, cu evlavie, o c\u0103l\u0103torie la locurile sfinte…<\/p>\n
Dac\u0103 Sihla nu p\u0103\u0219e\u0219te dincolo de marginile fire\u0219ti, apoi are cel pu\u021bin \u00eensu\u0219irea de a atinge, aproape, culmea de asprime, singur\u0103tate \u0219i s\u0103lb\u0103t\u0103cie a celei mai puternice \u00eenchipuiri. Astfel, cu greu a\u0219 putea hot\u0103r\u00ee soiul feluritelor \u00eentip\u0103riri ce-mi l\u0103sar\u0103 \u00een suflet aceste locuri. Credeam, deocamdat\u0103, c\u0103 am p\u0103\u0219it pe lumea cealalt\u0103… at\u00e2t de singur\u0103 \u0219i de pierdut\u0103 \u00een creierii mun\u021bilor e s\u0103lbatica Sihl\u0103!<\/p>\n
De jur \u00eemprejur, ca \u0219i cum s-ar \u021binea de m\u00e2n\u0103, stau mun\u021bii cu piscuri \u00eenalte, peste care br\u0103di\u0219ul negru se \u00eentinde ca o imens\u0103 hain\u0103 de doliu. Nici o pas\u0103re nu-\u0219i \u00eendreapt\u0103 zborul s\u0103u r\u0103t\u0103citor peste s\u0103lb\u0103t\u0103cia \u0219i t\u0103cerea de morm\u00e2nt a locurilor acestora, unde iarba stearp\u0103 e f\u0103r\u0103 de s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 \u0219i unde numai brusturul de munte, cu floarea galben\u0103 \u0219i lat\u0103 c\u00e2t podul palmei, mai are curajul s\u0103 se uite, de pe creasta st\u00e2ncilor \u00eenalte, \u00een pr\u0103p\u0103stiile negre \u0219i f\u0103r\u0103 fund ce se deschid, ca ni\u0219te guri de iad, sub picioarele lui.<\/p>\n
Rareori numai, albastrul limpede al cerului ad\u00e2nc se p\u0103teaz\u0103 de c\u00e2te un punct negru, dar trec\u0103tor: e un vultur pr\u0103dalnic care oche\u0219te poate din \u00een\u0103l\u021bimile v\u0103zduhului vreo sprinten\u0103 veveri\u021b\u0103; glasul v\u00e2ntului \u00ee\u021bi str\u00e2nge inima… at\u00e2t e de t\u00e2nguios \u0219i de \u00eentrist\u0103tor! S-ar zice c\u0103 iulie se schimb\u0103 aici \u00een fratele mai t\u00e2n\u0103r al lui decembrie; aceia\u0219i ochi, aceea\u0219i privire aspr\u0103, acela\u0219i glas, acelea\u0219i spr\u00e2ncene \u00eencruntate! Numai c\u0103runte\u021bea \u00eei lipse\u0219te spre a se \u00eendeplini asem\u0103narea.<\/p>\n
\u00centorc\u00e2nd privirea spre apus, \u00ee\u021bi vine s\u0103 crezi c\u0103 un popor de uria\u0219i a \u00eensufle\u021bit c\u00e2ndva aceste locuri \u0219i c\u0103, precum odinioar\u0103 s-a zv\u00e2rlit munte peste munte spre a se lua cerul cu asalt, tot astfel \u0219i aici s-au \u00eengr\u0103m\u0103dit, una peste alta, acele st\u00e2nci enorme spre a-\u0219i da, poate, p\u0103m\u00e2ntul m\u00e2na cu cerul. \u0218i sunt acele st\u00e2nci at\u00e2t de imense, at\u00e2t de goale \u0219i t\u0103iate de ni\u0219te m\u00e2ini supranaturale, pe linii a\u0219a de lungi \u0219i de capricios unghiulate, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u021bi aduc ame\u021beal\u0103 \u00een suflet, \u00ee\u021bi curm\u0103 firul g\u00e2ndirii, te apas\u0103 pe creieri \u0219i te las\u0103 \u00eenm\u0103rmurit \u0219i mut…<\/p>\n
Pe o c\u0103r\u0103ruie str\u00e2mt\u0103 \u0219i cotigit\u0103, pe sub pere\u021bii de st\u00e2nc\u0103 sur\u0103, care se pierdeau \u00een v\u0103zduh deasupra capetelor noastre, suir\u0103m la deal, c\u0103l\u0103uzi\u021bi de octogenarul \u0219i singuraticul c\u0103lug\u0103r al Sihlei, spre a vizita locurile mai \u00eensemnate din \u00eemprejurime.<\/p>\n
Merser\u0103m deci la pe\u0219tera sf. Teodora. Spre a ajunge \u00eens\u0103 acolo, trebui s\u0103 ne prefacem \u00een ac\u0103\u021b\u0103toare, s\u0103 ne v\u00e2r\u00e2m pe dedesubt, sau s\u0103 s\u0103rim, ca \u00een zbor, pe deasupra st\u00e2ncilor, care dec\u00e2t care mai anevoioase \u0219i mai grele de trecut.<\/p>\n
Dup\u0103 un p\u0103trar de or\u0103, se f\u0103cu la st\u00e2nga noastr\u0103 o despic\u0103tur\u0103 vertical\u0103 \u00een peretele zidului de st\u00e2nc\u0103, ce ne \u00eenso\u021bise ne\u00eentrerupt p\u00e2n\u0103 atunci. Printre pere\u021bii ei umezi, ne strecurar\u0103m l\u0103turi\u0219, p\u00e2n\u0103 \u00een fund. Aicea se face o scobitur\u0103 aproape rotund\u0103, \u00een mijlocul c\u0103reia zace o st\u00e2nc\u0103 lat\u0103 \u0219i pu\u021bin \u00eenalt\u0103.<\/p>\n
Din fundul negru al acestei scobituri, str\u0103b\u0103tea o raz\u0103 de lumin\u0103 p\u00e2n\u0103 la noi, printr-un fel de r\u0103sufl\u0103toare s\u0103pat\u0103 de \u00eens\u0103\u0219i m\u00e2na naturii pentru primenirea aerului, \u00een acest beci umed din p\u00e2ntecele muntelui; aceasta era pe\u0219tera sf. Teodora. Dup\u0103 cum se zice, ea a tr\u0103it 60 de ani \u00een aceast\u0103 vizunie, pe care nici ur\u0219ii nu i-ar fi r\u00e2vnit-o.<\/p>\n
Piatra din mijloc \u00eei slujea drept vatr\u0103, pe care aprindea, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2te pu\u021bin foc, spre a-\u0219i frige c\u00e2\u021biva bure\u021bi sau pentru a-\u0219i dezmor\u021bi trupul biciuit de v\u00e2nturile iernii; pere\u021bii poart\u0103, \u00een adev\u0103r, urmele negre ale unui fum \u00een\u0103du\u0219it.<\/p>\n
St\u0103tur\u0103m aici vreo zece minute, timp \u00een care cercai s\u0103 m\u0103 potrivesc \u00een g\u00e2nd sfin\u021beniei locului pe care c\u0103lcam; voiam s\u0103 trimit, \u00een alt\u0103 lume, sfintei Teodora, din \u00eens\u0103\u0219i p\u0103m\u00e2nteasca ei locuin\u021b\u0103, vreo sim\u021bire sau vreo cugetare cucernic\u0103 \u0219i umilit\u0103; cum \u00eens\u0103 e u\u0219or s\u0103 fii virtuos \u00een tov\u0103r\u0103\u0219ia ur\u0219ilor necuv\u00e2nt\u0103tori \u0219i a codrilor f\u0103r\u0103 de inim\u0103, \u0219i cum virtutea nu cap\u0103t\u0103 pre\u021b \u0219i str\u0103lucire dec\u00e2t atunci c\u00e2nd iese biruitoare din lupta f\u0103\u021bi\u0219\u0103 cu r\u0103utatea \u0219i stric\u0103ciunea omeneasc\u0103, apoi nu putui \u00eenchega \u00een sufletul meu nici un soi de evlavioas\u0103 g\u00e2ndire sau m\u0103car de profan\u0103 admira\u021biune pentru o via\u021b\u0103 jertfit\u0103, f\u0103r\u0103 nici o \u021bint\u0103, lipsei, chinurilor \u0219i suferin\u021belor trupe\u0219ti, cu toat\u0103 r\u00e2vna ce va fi avut sufletul ei pentru cele sfinte \u0219i dumnezeie\u0219ti.<\/p>\n
Astfel eram sup\u0103rat pe mine \u00eensumi c\u0103 nu puteam da un lustru cere\u0219tii mele eroine din minutul acela. \u0218i ie\u0219ii deci am\u0103r\u00e2t din umedul sanctuar \u00een care c\u0103lcasem.<\/p>\n
Ne \u00eendreptar\u0103m spre f\u00e2nt\u00e2na sf. Teodora. Trebui s\u0103 suim pe o scar\u0103 ca de doi st\u00e2njeni \u00een\u0103l\u021bime \u0219i, numai \u021bin\u00e2ndu-ne \u00een cump\u0103n\u0103 deasupra pr\u0103pastiei \u0219i d\u00e2nd m\u00e2na cu r\u0103d\u0103cina \u0219ubred\u0103 a unui brad t\u00e2n\u0103r, putur\u0103m s\u0103ri deasupra. Aici se poate vedea o mic\u0103 scobitur\u0103 p\u0103trat\u0103 \u0219i pu\u021bin ad\u00e2nc\u0103, pe care, dup\u0103 cum spune legenda, sf. Teodora \u0219i-a s\u0103pat-o cu \u00eense\u0219i unghiile sale. Un strop de ap\u0103 adunat din ploi sau din roua nop\u021bilor zace ve\u0219nic pe fundul acestei scobituri c\u0103ptu\u0219ite cu m\u0103trea\u021b\u0103; \u0219i cu aceast\u0103 ap\u0103 sf\u00e2nta \u00ee\u0219i alina setea… Aceasta e f\u00e2nt\u00e2na sf. Teodora!…<\/p>\n
Pentru a merge la St\u00e2nca C\u0103prioarelor, fur\u0103m sili\u021bi s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00eend\u0103r\u0103t. Astfel, p\u0103r\u0103sir\u0103m f\u00e2nt\u00e2na sf. Teodora, unde \u00een zadar c\u0103utar\u0103m minunata ei floare albastr\u0103… Cine \u0219tie? poate c\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba r\u0103t\u0103cit\u0103 pe v\u00e2nturi a vreunui soi de omag sau de holbur\u0103 cu floarea ca un p\u0103h\u0103ru\u021b de azur va fi \u00eencol\u021bit \u0219i \u00eenflorit c\u00e2ndva pe locurile aceste sub c\u0103ldura binef\u0103c\u0103toare a vreunei prim\u0103veri \u0219i va fi dat loc legendei amintite. Oricum, dar o floare e totdeauna o minune, un dar ceresc pe s\u00e2nul sterp al acestor regiuni.<\/p>\n
Drumul ce trebuia s\u0103 \u021binem se \u00eencovoia ca un \u0219arpe pe dup\u0103 st\u00e2ncile care ne \u00eemprejmuiau mersul, \u0219i se p\u0103rea c\u0103 nu e b\u0103tut dec\u00e2t de urmele s\u0103lbatice ale fiarelor, din firea c\u0103rora \u0219i noi, parc\u0103, \u00eemprumutasem ceva; at\u00e2t ajunsesem de u\u0219ori \u0219i de \u00eendem\u00e2natici, at\u00e2t de bine \u00eenv\u0103\u021base piciorul nostru a-\u0219i ml\u0103dia talpa pe unghiul ascu\u021bit al pietrelor \u0219i a se \u00een\u021bepeni temeinic acolo unde un alt picior nedeprins ar fi tremurat \u0219i n-ar fi n\u0103zuit s\u0103 \u00eenfrunte un lunecu\u0219 primejdios.<\/p>\n
Astfel merser\u0103m ca un p\u0103trar de or\u0103 \u0219i, dup\u0103 ce s\u0103rir\u0103m \u00een zbor peste cr\u0103p\u0103tura ad\u00e2nc\u0103 dintre dou\u0103 st\u00e2nci enorme, sosir\u0103m la St\u00e2nca C\u0103prioarelor, numit\u0103 astfel fiindc\u0103, \u00een timp de grele ierni, c\u0103prioarele \u00ee\u0219i dau \u00eent\u00e2lnire deasupra ei.<\/p>\n
Cu toate c\u0103 duceam de c\u00e2teva zile o via\u021b\u0103 idilic\u0103, \u0219i ni s-ar fi cuvenit, prin urmare, s\u0103 gust\u0103m un minut de odihn\u0103 sub umbra stufoas\u0103 a vreunui fag, totu\u0219i ne mul\u021bumir\u0103m, deocamdat\u0103, cu umbra rar\u0103 \u0219i \u00eengust\u0103 a unui t\u00e2n\u0103r brad, care nu \u00eenlesnea r\u0103coroasa-i ospitalitate dec\u00e2t capetelor noastre p\u00e2rlite \u0219i \u00eenfierb\u00e2ntate de ar\u0219i\u021ba zilelor de Cuptor.<\/p>\n
De altmintrelea, un v\u00e2nt u\u0219or, ce se iscase tocmai la timp, ne d\u0103du r\u0103coarea pe care lipsa umbrei ne-o refuza.<\/p>\n
C\u00e2t de dulce-i odihna c\u00e2teodat\u0103! \u0218-apoi de pe \u00een\u0103l\u021bimea pe care st\u0103team, ochiul nostru \u00eenota \u00een v\u0103zduhul de\u0219ert de sub picioarele noastre, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd nem\u0103rginitul cerc \u00eenchis \u00een dep\u0103rtare de piscurile negre ale mun\u021bilor p\u0103duro\u0219i. Pe alocurea, mun\u021bii se desfac \u0219i las\u0103 ochiului vis\u0103tor o poart\u0103 de trecere c\u0103tre ad\u00e2ncurile f\u0103r\u0103 de fund ale spa\u021biului… Mai \u00eencolo, azurul albastru, aceast\u0103 stavil\u0103 etern\u0103 a vederii omene\u0219ti, p\u0103rea c\u0103 \u00eensemna, \u00een nesf\u00e2r\u0219it, hotarele nestr\u0103mutate dintre \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia ochiului \u0219i a \u00eenchipuirii. Sub picioarele noastre, sub \u00eens\u0103\u0219i \u00een\u0103l\u021bimea pe care st\u0103team, se ad\u0103poste\u0219te mica \u0219i vechea bisericu\u021b\u0103 cl\u0103dit\u0103 de cel \u00eent\u00e2i anahoret al Sihlei. Alt\u0103dat\u0103 rug\u0103ciunile c\u0103tre Dumnezeu se f\u0103ceau \u00een ea; ast\u0103zi \u00eens\u0103 nu se mai sluje\u0219te \u00eentr-\u00eensa; \u0219i numai ca un soi de r\u0103m\u0103\u0219i\u021b\u0103 religioas\u0103 se mai \u00eengrije\u0219te de b\u0103tr\u00e2nul pusnic, care \u00eenfrunt\u0103 pustietatea locurilor acestora.<\/p>\n
Trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc, de altmintrelea, c\u0103 singuraticul c\u0103lug\u0103r al Sihlei a r\u0103mas \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi o enigm\u0103 pentru mine. Astfel, se t\u00e2nguia sf.-sa c\u0103 ho\u021bii l-au c\u0103lcat \u0219i l-au pr\u0103dat \u0219i de pu\u021binul ce mai avea.<\/p>\n
\u2014 Apoi atunci cum \u0219i pentru ce stai sfin\u021bia-ta \u00een asemenea pustietate, \u00eel \u00eentrebai eu, dac\u0103, mai ales, dup\u0103 cum spui, ho\u021bii te calc\u0103 \u0219i te prad\u0103?<\/p>\n
\u2014 Pentru ascultare \u0219i pentru Domnul, fiule, \u00eemi r\u0103spunse el pe o not\u0103 oarecare din pisaltichie, pironindu-\u0219i ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00eencruci\u0219\u00e2ndu-\u0219i cu evlavie m\u00e2inile pe piept.<\/p>\n
\u0218i nu m\u0103 puteam s\u0103tura, privind nepotrivirea izbitoare dintre aceast\u0103 smerit\u0103 milogeal\u0103 \u0219i fa\u021ba lui plin\u0103 \u0219i ro\u0219ie, ochii lui negri, mici \u0219i sc\u00e2nteietori, m\u00e2inile lui osoase, care p\u0103reau a fi deprinse cu multe nevoi, \u0219i acea privire, mai ales, care se furi\u0219a, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, repede spre noi \u0219i pe care ni\u0219te gene lungi \u0219i dese n-o puteau \u00eendestul ascunde.<\/p>\n
Dup\u0103 vorb\u0103, se p\u0103rea a fi rus de felul lui.
\n\u2014 \u0218i cu ce tr\u0103ie\u0219ti sf.-ta pe locurile acestea, p\u0103rin\u021bele, \u00eel mai \u00eentreb\u0103i eu.<\/p>\n
\u2014 Dumnezeu \u0219i oamenii cei buni nu ne las\u0103 s\u0103 pierim. “C\u00e2nd e vorba de Dumnezeu, m\u0103 g\u00e2ndii eu, nu zic ba: ciuperci \u0219i r\u0103d\u0103cini va fi sem\u0103nat cu \u00eembel\u0219ugare p\u0103rintele ceresc pe locurile acestea; c\u00e2nd \u00eens\u0103 e vorba de oameni buni, apoi ace\u0219tia nu vor fi d\u00e2nd pe aicea dec\u00e2t din an \u00een an, timp \u00een care ar putea prea bine s\u0103 moar\u0103 de foame \u0219i schivnicia cea mai f\u0103r\u0103 de stomac.”<\/p>\n
\u0218i nu mersei mai departe cu reflexiunile mele, de\u0219i oarec\u00e2nd \u00eenaintea judec\u0103\u021bii fu tras, ca p\u0103rta\u0219 la mai multe ho\u021bii, un sf\u00e2nt ermit \u0219i, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el, chiar al Sihlei mi se pare.<\/p>\n
Oricum \u00eens\u0103, trebuia s\u0103 fim \u0219i noi oameni buni; astfel scoaser\u0103m r\u0103m\u0103\u0219i\u021ba de p\u00e2ine, rachiu \u0219i merinde ce mai aveam, spre a potoli acea ho\u021boman\u0103 de foame, care tot drumul se \u021binuse grap\u0103 de noi. Paharul de rachiu merse cerc \u00eemprejur, \u00eencep\u00e2nd bine\u00een\u021beles de la sf.-sa, care-l lu\u0103 cu mult\u0103 evlavie, \u00eel binecuv\u00e2nt\u0103, \u00ee\u0219i f\u0103cu cruce, \u00eel goli p\u00e2n\u0103 la fund, \u00ee\u0219i \u0219terse gura cu m\u00e2neca cafenie a rasei sale \u0219i-l \u00eenapoie mai \u00eencet de cum \u00eel luase.<\/p>\n
Bis repetita Deo placent<\/i>\u00a0: al doilea \u0219i al treilea pahar fur\u0103 golite cu acela\u0219i ceremonial, \u0219i poate c\u0103 \u0219i al patrulea s-ar fi bucurat de<\/p>\n darul binecuv\u00e2nt\u0103rii, dac\u0103 dasc\u0103lul Alecu, c\u0103l\u0103uzul nostru, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de seceta ce-l amenin\u021ba, nu \u0219i-ar fi \u00eencruntat spr\u00e2nceana la timp.<\/p>\n \u2014 Mila ta spre noi! zise el \u00een termeni destul de cunoscu\u021bi slujba\u0219ilor bicericii; \u0219i sticla cu rachiu trecu \u00eentreag\u0103 \u00een m\u00e2inile lui.<\/p>\n M\u00e2ncar\u0103m tot \u0219i b\u0103ur\u0103m tot. Desagii no\u0219tri r\u0103m\u0103seser\u0103 tot a\u0219a de u\u0219ori ca \u0219i sacul lui Esop; dar n\u0103dejdea ne era \u00een m\u00e2n\u0103stirile pe unde aveam \u00eenc\u0103 de trecut. S\u0103h\u0103stria, S\u0103cul, Agapia \u2014 erau at\u00e2tea popasuri unde credeam noi c\u0103 vom g\u0103si c\u00e2te ceva de-ale m\u00e2nc\u0103rii. Ne luar\u0103m deci r\u0103mas bun de la Sihla \u0219i ne \u00eendrumar\u0103m spre S\u0103h\u0103stria.<\/p>\n \u00cenainte de a sui la S\u0103h\u0103strie, trecur\u0103m peste un soi de mic\u00a0\u0218at-<\/i>\u00a0el-arab<\/i>, alc\u0103tuit din cele dou\u0103 p\u00e2raie vestite ale locurilor acelora, P\u00e2r\u00e2ul Alb \u0219i P\u00e2r\u00e2ul Negru; \u0219i apele unuia, \u00eentr-adev\u0103r, sunt albe \u0219i ale celuilalt aproape negre \u2014 dup\u0103 felul, pe c\u00e2t se pare, al p\u0103turilor de p\u0103m\u00e2nt peste care curg \u0219i cu a c\u0103ror pulbere \u00ee\u0219i coloreaz\u0103 apele lor.<\/p>\n Trebuie s\u0103 fi exist\u00e2nd vreo legend\u0103 asupra acestor dou\u0103 p\u00e2raie; cu tot interesul \u00eens\u0103 ce am pus, n-am putut afla nimic \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103.<\/p>\n S\u0103h\u0103stria, dup\u0103 cum arat\u0103 \u00eensu\u0219i numele s\u0103u, e un cuib de oameni sau, mai bine zis, de str\u0103mo\u0219i ai omenirii, retra\u0219i \u00een ad\u00e2ncurile cele mai nep\u0103trunse ale singur\u0103t\u0103\u021bii.<\/p>\n Aicea, de\u0219i natura nu e a\u0219a de aspr\u0103 \u0219i de m\u0103rea\u021b\u0103 ca la Sihla, totu\u0219i fiorii pustiului \u00ee\u021bi r\u0103cesc inima \u0219i te fac, f\u0103r\u0103 de voie, s\u0103 dore\u0219ti a te afla pe aripile vreunei pajuri din poveste, spre a te scoate la lume. Mai mult \u00eenc\u0103, \u021bi se pare c\u0103 cele nou\u0103 poloboace de ap\u0103 \u0219i cele nou\u0103 cuptoare de p\u00e2ine, \u00eenc\u0103rcate pe spatele acestei cor\u0103bii aeriene, n-au s\u0103-\u021bi fie de ajuns, p\u00e2n\u0103 ce \u021bi-ar fi dat s\u0103 vezi o fa\u021b\u0103 de om.<\/p>\n Ajun\u0219i \u00een poiana S\u0103h\u0103striei, nu v\u0103zur\u0103m deocamdat\u0103 dec\u00e2t p\u0103tratul nemi\u0219cat al vechilor chilii, care p\u0103reau c\u0103 se \u00eendeas\u0103 de fric\u0103 unele \u00een altele. Ruina \u0219i putrejunea r\u00e2njeau sp\u0103im\u00e2nt\u0103toare de pe acoper\u0103minte \u0219i de pe pere\u021bi; zidurile iar\u0103\u0219i r\u00e2njeau \u0219i, r\u00e2njind, \u00ee\u0219i ar\u0103tau din\u021bii lor de c\u0103r\u0103mid\u0103 ro\u0219ie de sub buzele vinete de un var odat\u0103 alb. Buruieni ac\u0103\u021b\u0103toare, cu c\u00e2rcei \u00een loc de picioare, pu\u021bin mai aveau p\u00e2n\u0103 ce s\u0103-\u0219i deie m\u00e2na cu pa\u0219nicii \u0219i somnoro\u0219ii bure\u021bi, crescu\u021bi f\u0103r\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 pe \u0219indrila putred\u0103 a coperi\u0219ului.<\/p>\n Iar peste tot \u0219i peste toate, se \u00een\u0103l\u021ba crucea veche, ruginit\u0103 \u0219i plecat\u0103 a bisericii, dar numai crucea… Pentru acest morm\u00e2nt nu mai trebuia dec\u00e2t at\u00e2ta! Nu \u021bin minte s\u0103 fi sim\u021bit fric\u0103 vreodat\u0103; pustiul \u00eens\u0103 \u00een pustiu \u00eemi str\u00e2nse inima, \u0219i nu frica, dar un fel de groaz\u0103 m\u0103 cuprinse.<\/p>\n Eram hot\u0103r\u00e2t a trece \u00eenainte, f\u0103r\u0103 a m\u0103 mai opri \u00een acest loc, c\u00e2nd, la o dep\u0103rtare ca de o zv\u00e2rlitur\u0103 de b\u0103\u021b, v\u0103zui iarba cl\u0103tin\u00e2ndu-se. M\u0103 \u00een\u0103l\u021bai pe v\u00e2rful picioarelor, \u00eenfipsei privirea \u00een locul cu pricina \u0219i, spre marea mea nedumerire, v\u0103zui o claie de p\u0103r mi\u0219c\u00e2ndu-se c\u00e2nd la dreapta, c\u00e2nd la st\u00e2nga, c\u00e2nd \u00eenainte, c\u00e2nd \u00eenapoi, ca \u0219i cum cele patru v\u00e2nturi s-ar fi fost \u00een\u021beles \u00eentre ele ca s\u0103 se joace de-a mingea \u00een poiana S\u0103h\u0103striei. Era un om sau era un urs? Iat\u0103 ceea ce, deocamdat\u0103, nu putui \u0219ti cu siguran\u021b\u0103. Pentru mine, care mi se p\u0103rea c\u0103 simt \u00een vinele mele circul\u00e2nd un s\u00e2nge acru \u0219i s\u0103lbatic, \u0219oapta v\u00e2nturilor sem\u0103na acum cu morm\u0103itul ur\u0219ilor, iar florile str\u0103lucitoare ale poienilor \u00eemi sclipeau ca at\u00e2\u021bia ochi ro\u0219ii ai duhurilor pustiului; crezui deci, pentru moment, c\u0103 e vreun urs de prin apropiere, c\u00e2nd, f\u0103r\u0103 de veste, auzii, de la spate, pe dasc\u0103lul Alecu strig\u00e2nd cu glasul s\u0103u r\u0103gu\u0219it, dar totu\u0219i destul de puternic:<\/p>\n \u2014 Blagoslove\u0219te, p\u0103rinte! Bine-am g\u0103sit! ce mai faci? coapt\u0103-i s\u0103c\u0103rica?<\/p>\n Claia de p\u0103r se \u00eentoarse greoi \u00eemprejur ca o balama veche pe o \u021b\u00e2\u021b\u00e2n\u0103 ruginit\u0103 \u0219i, c-un fel de ad\u00e2nc\u0103 plec\u0103ciune, morm\u0103i ceva sub ni\u0219te must\u0103\u021bi \u00eenc\u00e2lcite la un loc cu o barb\u0103 neatins\u0103 \u00eenc\u0103 de vreun pieptene, care-i acoperea fa\u021ba, d\u00e2nd loc spre afar\u0103 numai la doi ochi albicio\u0219i \u0219i stin\u0219i de b\u0103tr\u00e2ne\u021be.<\/p>\n \u0218i, cu c\u00e2t priveam mai mult \u0219i mai drept \u00een fa\u021b\u0103 pe acest om, sau, mai bine zis, pe acest protop\u0103rinte al omenirii, cu at\u00e2t mi se p\u0103rea c\u0103 barba, p\u0103rul \u0219i spr\u00e2ncenile lui sunt r\u0103s\u0103rite nu din piele omeneasc\u0103, ci dintr-o p\u0103tur\u0103 de m\u00e2l negru \u0219i fecund, ce trebuia s\u0103 fi fost a\u0219ternut\u0103 din vremuri vechi peste \u00eentreaga lui fiin\u021b\u0103… Prin rasa lui sclivisit\u0103 \u0219i lustruit\u0103 de murd\u0103rie se vedeau stelele; iar de c\u0103ma\u0219\u0103 nu mai putea fi vorb\u0103, fiindc\u0103 acea \u00een care \u00ee\u0219i primise darul se topise demult pe el; \u0219i \u0219tiut este c\u0103 un c\u0103lug\u0103r trebuie \u0219i s\u0103 moar\u0103 \u00een c\u0103ma\u0219a \u00een care \u0219i-a c\u0103p\u0103tat sf\u00e2ntul s\u0103u chin.<\/p>\n De altfel, S\u0103h\u0103stria num\u0103r\u0103 vreo \u0219ase vie\u021buitoare de soiul ar\u0103tat mai sus; \u00eent\u00e2mplarea \u00eens\u0103 ne scosese, dintre toate, pe tipul cel mai des\u0103v\u00e2r\u0219it.<\/p>\n A\u0219adar, spre a lua iar\u0103\u0219i firul povestirii, singuraticul c\u0103lug\u0103r culegea s\u0103c\u0103ric\u0103 \u0219i, pe c\u00e2t aflar\u0103m, f\u0103cea \u0219i el o mic\u0103 negustorie cu ea.<\/p>\n Eram obosi\u021bi \u0219i fl\u0103m\u00e2nzi. Iarba \u00eenalt\u0103, deas\u0103 \u0219i \u00eenflorit\u0103 ne punea la \u00eendem\u00e2n\u0103 un a\u0219ternut moale \u0219i r\u0103coros; p\u00e2r\u00e2ul din vale p\u0103rea c\u0103 ne \u00eentreab\u0103 dac\u0103 nu ni-i sete; noi \u00eens\u0103 am fi fost mult mai bucuro\u0219i s\u0103 ne fi \u00eentrebat cineva dac\u0103 nu ni-i foame; \u0219i acest cineva nu putea fi, pentru moment, dec\u00e2t b\u0103tr\u00e2nul sihastru; dar fiindc\u0103 el nici nu se g\u00e2ndea la a\u0219a ceva, dasc\u0103lul Alecu se hot\u0103r\u00ee s\u0103 fie t\u0103lmaciul nostru pe l\u00e2ng\u0103 cuvio\u0219ia-sa.<\/p>\n \u2014 P\u00e2n\u0103 una-alta, p\u0103rinte, zise el, dac\u0103 ai ceva, d\u0103-ne s\u0103 m\u00e2nc\u0103m. Suntem h\u0103mesi\u021bi de foame \u0219i c\u0103zu\u021bi de osteneal\u0103.<\/p>\n Cam a\u0219a ceva trebuie s\u0103 se fi petrecut \u00eentre Esav \u0219i Iacov. \u0218i dac\u0103 dasc\u0103lul Alecu, \u00een minutul acela, ar fi avut de v\u00e2nzare vreun drept de primogenitur\u0103, l-ar fi dat foarte bucuros pentru o coaj\u0103 de p\u00e2ine \u0219i o foaie de ceap\u0103.<\/p>\n \u2014 D-apoi ce s\u0103 v\u0103 d\u0103m, p\u0103catele noastre, r\u0103spunse cu o smerit\u0103 milogire bietul c\u0103lug\u0103r; noi singuri, \u0219i n-avem ce m\u00e2nca pe locurile aistea.<\/p>\n \u2014 D-apoi sf.-ta nu m\u0103n\u00e2nci c\u00e2nd \u021bi-i foame? ce m\u0103n\u00e2nci sf.-ta d\u0103-ne \u0219i nou\u0103.<\/p>\n \u2014 Ce s\u0103 m\u00e2nc\u0103m! Ia, sclipuim \u0219i noi c\u00e2te un hrib, c\u00e2te un burete, cum d\u0103 Dumnezeu, \u0219i tr\u0103im \u0219i noi de azi pe m\u00e2ini; \u0219i, d\u0103, cu de-aistea d-voastr\u0103 n-ave\u021bi s\u0103 v\u0103 \u00eemp\u0103ca\u021bi.<\/p>\n \u2014 Da ne \u00eemp\u0103c\u0103m \u0219i cu dracu fript, p\u0103rinte, numai s\u0103 nu ne rupem din\u021bii \u00een el, zise dasc\u0103lul nostru cu un fel de disperare, care se p\u0103rea c\u0103 porne\u0219te din fundul con\u0219tiin\u021bei stomacului s\u0103u.<\/p>\n Drept vorbind, c\u0103l\u0103uzul nostru era dintre acele fe\u021be biserice\u0219ti, care, la nevoie, arunc\u0103 cu barda \u0219i \u00een Dumnezeu.<\/p>\n Scandalul fu la culme. B\u0103tr\u00e2nul sihastru scuip\u0103 de trei ori, se \u00eentoarse iute \u0219i, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i cruce, disp\u0103ru prin scobitura ce ducea \u00eenl\u0103untrul masivului ruinat al vechilor chilii. Dup\u0103 c\u00e2teva minute \u00eens\u0103, se ar\u0103t\u0103 din nou cu ceva la sub\u021bioar\u0103 \u0219i \u00een m\u00e2n\u0103; era un smoc sau, mai bine zis, o sarcin\u0103 de ceap\u0103 verde \u0219i dou\u0103 mici p\u00e2ini\u0219oare rotunde \u0219i negre ca \u0219i p\u0103m\u00e2ntul, din care p\u0103reau c\u0103 sunt f\u0103cute; puse toate aceste dinaintea noastr\u0103 \u0219i se trase \u00eenapoi; luai una din p\u00e2ini \u0219i voii s-o rup, dar, neput\u00e2nd, o d\u0103dui dasc\u0103lului Alecu.<\/p>\n \u2014 \u021aine, dasc\u0103le, zisei eu; p\u0103rintele \u021bi-a f\u0103cut pe plac; iat\u0103, \u021bi-a adus pe dracul cel mai b\u0103tr\u00e2n schimbat \u00een p\u00e2ine; cearc\u0103-\u021bi din\u021bii \u00een el, \u0219i dac\u0103-\u021bi va mai r\u0103m\u00e2nea vreunul teaf\u0103r, s\u0103-mi spui \u0219i mie.<\/p>\n \u2014 Hei! d-apoi, cucoane, se vede c\u0103 d-ta nu \u0219tii c\u0103 dracu numai la foc, \u00een fundu Tartarului, \u00eei tare, \u0219i c\u0103 la ap\u0103 se moaie? Parc\u0103 agheasma degeaba-i ap\u0103? A\u0219a-i, p\u0103rinte, c\u0103 agheasma-i f\u0103cut\u0103 din ap\u0103 ca s\u0103 moaie pe dracu? \u0218i, zic\u00e2nd acestea, se scobor\u00ee la p\u00e2r\u00e2u cu am\u00e2ndou\u0103 p\u00e2inile \u0219i cu o cofi\u021b\u0103 ce-i d\u0103duse c\u0103lug\u0103rul.<\/p>\n \u2014 \u00cel cunosc de mult, \u00eendr\u0103zni c\u0103lug\u0103rul s\u0103 zic\u0103, dup\u0103 ce dasc\u0103lul Alecu se dep\u0103rt\u0103; era mai bun de hoheri dec\u00e2t de dasc\u0103l; numai c\u00e2t spurc\u0103 cele sfinte; Dumnezeu s\u0103-l ierte! \u0219i, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i cruce, t\u0103cu.<\/p>\n Era \u0219i timpul, c\u0103ci dasc\u0103lul Alecu se \u0219i \u00eentoarse l\u00e2ng\u0103 noi cu cofi\u021ba cu ap\u0103 \u0219i cu p\u00e2inile muiete \u00een p\u00e2r\u00e2u.<\/p>\n \u2014 Am botezat, p\u0103rinte, pe dracu \u0219i i-am pus numele Galaction \u2014 poate c\u0103 pe c\u0103lug\u0103r \u00eel chema a\u0219a \u2014 \u0219i ian te uit\u0103 cum s-o muiet; \u0219i zic\u00e2nd acestea, rupse una din p\u00e2ini \u00een dou\u0103. Bietul c\u0103lug\u0103r sim\u021bea j\u0103ratic sub t\u0103lpile lui \u0219i, de\u0219i-mi insufla mil\u0103, \u00eemi pl\u0103cea totu\u0219i p\u0103g\u00e2nismul f\u0103r\u0103 ascunsuri al c\u0103l\u0103uzului nostru.<\/p>\n Ne a\u0219ezar\u0103m deci \u00een mod antic pe iarba moale \u0219i \u00eenflorit\u0103 \u0219i \u00eencepur\u0103m str\u0103lucitul nostru osp\u0103\u021b. Dasc\u0103lul Alecu era mai m\u00e2ndru dec\u00e2t un rege \u0219i m\u0103 a\u0219teptam s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 Lucullus era un calic \u0219i Labdacus un buc\u0103tar prost; se vede \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een\u00a0Arghir\u00a0<\/i>ori\u00a0Tilu Buhoglind\u0103<\/i>, care, precum spunea el \u00eensu\u0219i, formase toat\u0103 educa\u021bia lui literar\u0103, nu se zicea nimic despre aceste vestite fe\u021be ale antichit\u0103\u021bii. Oricum \u00eens\u0103, p\u00e2inea p\u00e2n\u0103 la cea din urm\u0103 f\u0103r\u00e2mitur\u0103 \u0219i ceapa p\u00e2n\u0103 la cea din urm\u0103 foaie verde fur\u0103 desfiin\u021bate: osp\u0103tasem; \u0219i \u00eenc\u0103 dasc\u0103lul Alecu pretindea c\u0103 de mult nu-\u0219i aducea el aminte s\u0103 fi m\u00e2ncat cu a\u0219a de mare poft\u0103. C\u00e2t despre mine, miroseam a ceap\u0103 ca \u00eentreg Israilul, iar tovar\u0103\u0219ul meu sufla \u00een v\u00e2nt \u0219i bea ap\u0103. \u00centrema\u021bi \u0219i odihni\u021bi, apucar\u0103m pe poteca ce duce spre S\u0103cu.<\/p>\n Dup\u0103 dou\u0103 ceasuri de un mers gr\u0103bit \u0219i f\u0103r\u0103 nici o \u00eent\u00e2mplare, ie\u0219ir\u0103m din ad\u00e2ncimea \u00eentunecoas\u0103 a p\u0103durilor \u0219i poposir\u0103m pu\u021bin \u00een valea str\u00e2mt\u0103, dar luminoas\u0103, prin care curge limpedele p\u00e2r\u00e2u al S\u0103cului. Lespezile de calcar late \u0219i albe, pe care se rostogole\u0219te el ca din treapt\u0103 \u00een treapt\u0103, p\u0103reau poleite sub razele de aur ale soarelui, care str\u0103b\u0103teau prin apa limpede p\u00e2n\u0103 la ele.<\/p>\n Trec\u00e2nd p\u00e2r\u00e2ul \u0219i suind malul st\u00e2ng, z\u0103rir\u0103m turnul \u00eenalt al m\u00e2n\u0103stirii \u0219i albul zid \u00eemprejmuitor, cu creasta lui de olane ro\u0219ii.<\/p>\n Picioarele noastre c\u0103lcau deci \u021b\u0103r\u00e2na unui p\u0103m\u00e2nt sf\u00e2nt \u0219i blestemat \u00een acela\u0219i timp. \u00cen adev\u0103r, Zavera, cu toate groz\u0103viile ei, trecea ca un p\u00e2r\u00e2u de s\u00e2nge prin mintea mea…<\/p>\n “De acolo, din acel turn, restaurat acum, \u00eemi ziceam eu, Farmachi \u0219i c\u0103pitan Iordache, cu m\u00e2na lor de voinici, trebuie s\u0103 fi \u00eenfruntat furia turbat\u0103 a turcilor. La aceast\u0103 poart\u0103, desigur, dragomanul Udrizki a uneltit, poate, c\u00e2ndva, mi\u0219eleasca am\u0103gire; \u0219i tot atunci, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, c\u0103pitan Iordache, cu c\u00e2\u021biva din ai s\u0103i, murir\u0103 \u00eentr-un chip at\u00e2t de vitejesc.” \u0218i, din toat\u0103 aceast\u0103 dram\u0103 s\u00e2ngeroas\u0103, eroismul n-a lipsit: c\u00e2nd \u00eens\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 to\u021bi ace\u0219ti fii ai Eladei nu-\u0219i v\u0103rsau s\u00e2ngele lor dec\u00e2t spre a pl\u0103m\u0103di cu el robia \u021b\u0103rii noastre, admira\u021bia f\u0103cea loc indign\u0103rii \u0219i dispre\u021bului pentru to\u021bi eroii greci, de la Achille \u0219i p\u00e2n\u0103 la c\u0103pitan Iordache.<\/p>\n S\u0103cul e una din paginile vii ale istoriei nefericirilor noastre, \u0219i fiecare olan, str\u0103mutat de vreo furtun\u0103 de la locul s\u0103u, lua \u00een ochii mei propor\u021bia vreunei urme de eroism al lupt\u0103torilor \u00eenver\u0219una\u021bi.<\/p>\n De altmintrelea, S\u0103cul e una din m\u00e2n\u0103stirile bine p\u0103strate \u00eenc\u0103, \u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area l\u0103untric\u0103 a ei \u00ee\u021bi de\u0219teapt\u0103 amintirea unor bog\u0103\u021bii trecute. Cele dou\u0103 r\u00e2nduri lungi de chilii, suprapuse \u00een forma unui larg p\u0103trat, vorbesc \u0219i ast\u0103zi \u00eendestul de l\u0103murit despre furnicarul ce trebuie s\u0103 fi \u00eensufle\u021bit alt\u0103dat\u0103 acest l\u0103ca\u0219, a c\u0103ruia t\u0103cere nu e \u00eentrerupt\u0103 acum dec\u00e2t de zgomotul caden\u021bat \u0219i monoton, ce-l fac prin coridoare ciubotele greoaie ale c\u00e2torva c\u0103lug\u0103ri b\u0103tr\u00e2ni \u0219i g\u00e2rbovi\u021bi; cel mult dac\u0103 de afar\u0103 mai auzi c\u00e2te-o t\u00e2njal\u0103 c\u0103z\u00e2nd greu la p\u0103m\u00e2nt de pe g\u00e2tul vreunui bou obosit. Grajdurile mari \u0219i \u00eenc\u0103p\u0103toare, cu guri negre \u0219i pustii, buc\u0103t\u0103riile imense, cu pere\u021bii afuma\u021bi \u0219i cu vetrele reci \u0219i f\u0103r\u0103 cenu\u0219\u0103, mi se p\u0103reau c\u0103 povestesc o istorie veche, dar veche de tot: istoria cornului de \u00eembel\u0219ugare din pove\u0219tile noastre. \u0218i treceau prin mintea mea, pe r\u00e2nd, toate acele carete grele \u0219i cu arcuri ml\u0103dioase, trase de patru cai rotunzi, cu hamuri late, carete largi cu perne moi, \u00een care st\u0103tea r\u0103sturnat alene un c\u0103lug\u0103r gras \u0219i \u00eenvelit \u00een m\u0103t\u0103suri scumpe \u0219i bl\u0103nuri de mare pre\u021b… Ast\u0103zi, cel mult dac\u0103 un cal costeliv, cu pielea-n \u0219olduri, se mai poate mi\u0219ca de ici p\u00e2n\u0103 colea, \u00eentre cele dou\u0103 hulube albe ale unei cotiugi hodorogite. Unde mai sunt acele cirezi de boi cu coarne mari, care, alt\u0103dat\u0103, foiau albind prin verdea\u021ba p\u0103durilor? Hergheliile de cai, turmele de oi, arg\u0103\u021bimea cea mult\u0103, murdar\u0103 \u0219i vesel\u0103, care se mi\u0219ca \u00een toate p\u0103r\u021bile dup\u0103 treab\u0103 cu pa\u0219i greoi \u0219i largi… Toate acestea nu mai sunt! Secularizarea a suflat ca un v\u00e2nt de pieire peste bel\u0219ugul de alt\u0103dat\u0103 al cuiburilor acestora de \u00eenchin\u0103tori \u00een pustiu, \u0219i prezentul, zdren\u021buros \u0219i slab, r\u00e2nje\u0219te cu o amar\u0103 b\u0103taie de joc \u00een fa\u021ba trecutului luxos \u0219i \u00eeng\u00e2mfat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cine nu cunoa\u0219te aceast\u0103 m\u00e2n\u0103stire de c\u0103lug\u0103ri\u021be \u0219i care c\u0103l\u0103tor nu are de spus un cuv\u00e2nt pentru ea? Era pe timpul b\u0103ilor, \u0219i \u00een tot anul o mul\u021bime de oaspe\u021bi, din toate p\u0103r\u021bile Moldovei mai cu seam\u0103, \u00ee\u0219i petrec aici lunile de var\u0103; prin urmare, nu ne mirar\u0103m deloc c\u00e2nd v\u0103zur\u0103m, pe drumul m\u00e2n\u0103stirii, \u00eencruci\u0219\u00e2ndu-se […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[14],"class_list":["post-245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-calistrat-hogas-pe-drumuri-de-munte-1912","tag-calistrat-hogas"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=245"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/245\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":251,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/245\/revisions\/251"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n
\n