Orice c\u0103l\u0103torie, afar\u0103 de cea pe jos, e dup\u0103 mine o c\u0103l\u0103torie pe picioare str\u0103ine; a avea la \u00eendem\u00e2n\u0103 cupeaua unui tren, roatele unei tr\u0103suri sau picioarele unui cal \u00eenseamn\u0103 a merge \u0219ez\u00e2nd \u0219i a vedea numai ceea ce \u021bi se d\u0103, nu \u00eens\u0103 \u0219i tot ce ai voi. Iat\u0103 pentru ce eu \u0219i t\u00e2n\u0103rul meu tovar\u0103\u0219 de c\u0103l\u0103torie ne hot\u0103r\u00e2r\u0103m a merge pe jos peste mun\u021bi \u0219i \u00een r\u0103gaz, de la Piatra p\u00e2n’ la Dorna, l\u0103s\u00e2nd la o parte drumul mare.<\/p>\n
\u00cen ziua de \u0219ase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum a\u0219ezate \u00een o boccea de forma unei rani\u021bi sold\u0103\u021be\u0219ti, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se \u00eencruci\u0219au pe pieptul nostru: la \u0219oldul st\u00e2ng c\u00e2te un revolver, \u00een dreapta c\u00e2te un baston s\u0103n\u0103tos, \u0219i la picioare opinci de piele ro\u0219ie, legate cu \u0219feri negre de l\u00e2n\u0103 de capr\u0103, care ne \u00eenf\u0103\u0219urau \u00een spiral\u0103 pulpa p\u00e2n\u0103 la genunchi peste un col\u021bun negru de l\u00e2n\u0103 vr\u00e2stat cu ro\u0219. O p\u0103l\u0103rie neagr\u0103 \u0219i mare putea, la nevoie, s\u0103 m\u0103 apere \u0219i de ploaie \u0219i de soare. Tovar\u0103\u0219ul meu, \u00een loc de p\u0103l\u0103rie, avea pe cap un chipiu de uniform\u0103, iar drept strai mai gros de l\u00e2n\u0103 era \u00eembr\u0103cat cu o vengherc\u0103 de doc alb.<\/p>\n
\u00cen rev\u0103rsatul zorilor plecar\u0103m. Deocamdat\u0103 trebuia s\u0103 mergem la Alma\u0219. Fiind \u00eens\u0103 mai dinainte hot\u0103r\u00e2t \u00eentre noi de a ne feri de drumul mare, nu cuno\u0219team o potec\u0103 sau un drum mai scurt pentru \u021binta noastr\u0103. Ajunsesem la barier\u0103. Nici un suflet de om nu era \u00eenc\u0103 de\u0219tept; numai c\u00e2\u021biva c\u00e2ini, prea harnici poate, \u00ee\u0219i f\u0103ceau datoria b\u0103t\u00e2nd la noi, sau -mai bine zis \u2014 la neobi\u0219nuita noastr\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103minte de drum.<\/p>\n
Oricum \u00eens\u0103, eu g\u0103seam de vin\u0103 pe tovar\u0103\u0219ul meu, care avuse ciudata idee de a m\u0103rita straiele de sublocotenent cu opincile, bastonul \u0219i bocceaua din spate; \u0219i m\u0103 sileam a-l face s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 numai pentru d\u00e2nsul f\u0103ceau c\u00e2inii at\u00e2ta g\u0103l\u0103gie. Apucar\u0103m la st\u00e2nga pe prundul Cuejdiului \u00eenspre D\u0103rm\u0103ne\u0219ti, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim dac\u0103 am apucat bine sau r\u0103u. Norocul \u00eens\u0103 \u021bine cu drume\u021bul: la c\u00e2\u021biva pa\u0219i, pe prispa unei case albe, gospodarul \u0219i gospodina dormeau sub o plapum\u0103, lipi\u021bi unul de altul pentru a putea s\u0103 \u00eenfrunte, dup\u0103 socotin\u021ba mea, r\u0103coarea dimine\u021bii; c\u0103ci, de\u0219i \u00een iulie, diminea\u021ba din ziua de \u0219ase era totu\u0219i destul de rece; ei dormeau du\u0219i \u0219i se leg\u0103nau poate \u00een visuri fericite; noi \u00eens\u0103, \u0219i mai cu seam\u0103 eu, f\u0103r\u0103 respect pentru toate aceste nimicuri \u0219i f\u0103r\u0103 nici o ceremonie, m\u0103 apropiai de d\u00e2n\u0219ii, ridicai cu b\u0103\u021bul plapuma de pe nasul gospodarului, care dormea la margine, \u00eel \u00eempinsei pu\u021bin, \u00eel trezii \u0219i, f\u0103r\u0103 a-i da bun\u0103 diminea\u021ba cel pu\u021bin, \u00eel \u00eentrebai scurt despre drumul la Alma\u0219. Foarte rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cuiva s\u0103 vad\u0103 o figur\u0103 mai elocvent\u0103 dec\u00e2t acea a omului meu; un psiholog ar fi scris volume \u00eentregi, eu \u00eens\u0103 cred de ajuns a spune c\u0103 e \u2014 psihologice\u0219te vorbind \u2014 de mare interes \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unei figuri ce trece de la ad\u00e2nca lini\u0219te a unui somn f\u0103r\u0103 de grij\u0103 la izbitoarea \u00eentip\u0103rire a unei surprinderi. Ceea ce s-a petrecut atunci \u00een sufletul lui a fost, desigur, mai iute dec\u00e2t fulgerul; destul c\u0103, cu ni\u0219te ochi de dou\u0103 ori mai mari dec\u00e2t cei ce poate-i avea de obicei, cu o fa\u021b\u0103 lung\u0103 \u0219i speriat\u0103 \u0219i neput\u00e2ndu-se l\u0103muri de unde \u0219i cum r\u0103s\u0103risem noi a\u0219a ca din p\u0103m\u00e2nt, se uit\u0103 la noi, m\u0103sur\u00e2ndu-ne cu privirea-i z\u0103p\u0103cit\u0103, de sus p\u00e2n\u0103 jos \u0219i \u00eendes\u00e2ndu-se tot mai tare spre perete, ca \u0219i cum ar fi voit s\u0103 scape de o vedenie sup\u0103r\u0103toare. Biata femeie, str\u00e2mtorat\u0103 astfel \u0219i buimac\u0103 de somn, \u00eencepu a se \u00eentoarce sub ogheal \u0219i a \u00eeng\u0103ima vorbe ne\u00een\u021belese, care nu puteau fi dec\u00e2t ni\u0219te puternice protest\u0103ri conjugale… Pentru a sf\u00e2r\u0219i mai iute cu toate acestea, \u00eel \u00eentrebai \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe gospodar despre drumul la Alma\u0219.<\/p>\n
\u2014 Pe aici, ne r\u0103spunse el \u00een cele din urm\u0103, ar\u0103t\u00e2ndu-ne spre deal; \u0219i spre acolo apucar\u0103m \u0219i noi.<\/p>\n
Desigur c\u0103 speriatul nostru cicerone ne va fi urmat mult\u0103 vreme cu privirea. Noi \u00eens\u0103 nu ne mai uitar\u0103m \u00eend\u0103r\u0103t, ci ne urmar\u0103m drumul pe prundi\u0219, s\u0103rind ca ni\u0219te capre peste bolovani, cursuri de ap\u0103, b\u0103l\u021bi \u0219i gloduri. Diminea\u021ba era m\u0103rea\u021b\u0103 \u0219i ne vestea o adev\u0103rat\u0103 zi de iulie. Nici un nor nu plutea sub albastrul cerului ad\u00e2nc \u0219i limpede ca ochiul unei fecioare. Toate stelele se mistuiser\u0103 \u0219i cel mult dac\u0103 \u00eendr\u0103znea\u021ba Stea a Ciobanului mai \u00eenfrunta, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, valurile de lumin\u0103 trandafirie, cu care zorile inundau r\u0103s\u0103ritul dep\u0103rtat. Nici un v\u00e2nt nu mi\u0219ca aerul, \u0219i gr\u00e2ul, \u00een lanurile de aur, st\u0103tea tot at\u00e2t de neclintit ca \u0219i firul de iarb\u0103 din f\u00e2ne\u021bele \u00eenflorite. Roua avea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unor m\u0103rg\u0103ritare ce nu a\u0219teptau dec\u00e2t o raz\u0103 de soare spre a se schimba \u00een str\u0103lucitoare diamante. Umezeala \u0219i r\u0103coarea dimine\u021bii d\u0103deau \u00eentregii firi o nespus\u0103 fr\u0103gezime. Totul \u00eencepuse a se de\u0219tepta sub \u00eent\u00e2ile raze ale zilei, dar totul era cuprins de o lini\u0219te, de o t\u0103cere, de un fel de \u00eenm\u0103rmurire solemn\u0103: \u0219i firea \u00eentreag\u0103 p\u0103rea c\u0103 se afl\u0103 \u00een o religioas\u0103 a\u0219teptare. La r\u0103s\u0103rit se ivea geana de aur \u0219i de purpur\u0103 a unui soare t\u00e2n\u0103r, care \u00eentr-o clip\u0103 \u0219terse \u00eentr-o nem\u0103surat\u0103 dep\u0103rtare umbra de pe fruntea mun\u021bilor neguro\u0219i. Noi ne urmar\u0103m drumul cu sufletul st\u0103p\u00e2nit de m\u0103re\u021bia priveli\u0219tii, iar rarii drume\u021bi ce \u00eent\u00e2lneam, \u0219i pe care-i l\u0103sam \u00een urm\u0103, dup\u0103 ce ne doreau cale bun\u0103, se uitau lung \u0219i mira\u021bi dup\u0103 noi.<\/p>\n
Spre a merge la Alma\u0219 pe drumul mare, ar fi trebuit s\u0103 suim Dealul Balaurului, ce se ridic\u0103 dincolo de D\u0103rm\u0103ne\u0219ti. Lucrul acesta \u00eens\u0103 nest\u00e2nd \u00een planul nostru, de la o vreme cotir\u0103m de la D\u0103rm\u0103ne\u0219ti, la st\u00e2nga, spre G\u00e2rcina, pentru a t\u0103ia peste dealuri, pe drumul de picior. Drumul acesta ne duse spre G\u00e2rcina p\u00e2n\u0103 la biserica din sat, de unde trebuia s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre Alma\u0219: \u00een drum ne \u00eent\u00e2lnir\u0103m cu preotul locului, care mergea cu un \u021b\u0103ran la un ogor din apropiere. Pe preot \u00eel cuno\u0219team \u0219i-l \u00eentrebai de drumul ce trebuia s\u0103 apuc\u0103m, ca s\u0103 ie\u0219im la Alma\u0219. Dup\u0103 ce c\u0103p\u0103tar\u0103m l\u0103muririle trebuincioase, plecar\u0103m \u00eenainte. \u00cen urm\u0103 tocmai, am aflat c\u0103 \u021b\u0103ranul ce \u00eenso\u021bea pe preot era ajutorul de primar al comunei G\u00e2rcina \u0219i c\u0103, v\u0103z\u00e2ndu-ne a\u0219a de neobi\u0219nuit \u00eembr\u0103ca\u021bi, \u00ee\u0219i aduse aminte c\u0103 \u00een cercul comunei lui are \u0219i \u00eendatoriri poli\u021biene\u0219ti. Astfel, dup\u0103 ce ne dep\u0103rtar\u0103m pu\u021bin, se \u00eentoarse c\u0103tre preot \u0219i-l \u00eentreb\u0103 dac\u0103 ne cunoa\u0219te. Preotul, care \u00een\u021belese b\u0103nuielile ajutorului de primar \u0219i care voia s\u0103 glumeasc\u0103 pu\u021bin, \u00eei r\u0103spunse c\u0103 habar nu are de cine suntem \u0219i c\u0103 nici nu ne-a mai v\u0103zut vreodat\u0103 pe meleagurile acelea. Ajutorul, de cuv\u00e2nt \u0219i totdeauna cu priveghere pentru siguran\u021ba public\u0103, c\u0103ut\u0103 s\u0103 afle tot de la preot dac\u0103 aveam pa\u0219apoarte \u00een regul\u0103. Acesta dete din umeri \u0219i-i r\u0103spunse foarte serios \u0219i cam \u00eengrijit:<\/p>\n
\u2014 \u0218tiu eu? Poate c\u0103 sunt ni\u0219te sc\u0103pa\u021bi de la vreun arest; ar fi bine s\u0103 cau\u021bi a te \u00eencredin\u021ba \u0219i cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t ave\u021bi, mi se pare, la prim\u0103rie ni\u0219te porunci \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103.<\/p>\n
\u2014 C\u0103 bine zici, p\u0103rinte! \u0218i nici una, nici dou\u0103, se \u00eentoarse din drum, apuc\u00e2nd spre prim\u0103rie, cu g\u00e2nd de a trimite c\u00e2\u021biva v\u0103t\u0103jei \u00een urma noastr\u0103, ca s\u0103 ne prind\u0103 \u0219i s\u0103 ne duc\u0103 la comun\u0103. Preotul, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 gluma se \u00eengroa\u0219\u0103, \u00eel l\u0103s\u0103 s\u0103 mearg\u0103 pu\u021bin, apoi \u00eencepu a r\u00e2de cu hohot \u0219i-l chem\u0103 \u00eenapoi, spun\u00e2ndu-i cine suntem.<\/p>\n
\u2014 S\u0103 m\u0103 bat\u0103 Dumnezeu, p\u0103rinte, zise ajutorul de primar, c\u0103, de nu-mi spuneai sfin\u021bia-ta sau de-i \u00eent\u00e2lneam singur, \u00eei legam burduf \u0219i-i duceam la comun\u0103, ca s\u0103 le cercetez pa\u0219apoartele. Cine dracu i-a \u00eendemnat s\u0103 se \u00eembrace ca ni\u0219te marchidani \u0219i s\u0103 cutreiere satele? V\u0103zut-ai pe cel mai t\u00e2n\u0103r? Tuns, cu chipiu de uniform\u0103, cu opinci \u0219i cu bocceaua \u00een spate, parc\u0103 era un dezertor. La G\u00e2rcina i-ai sc\u0103pat sfin\u021bia-ta; da nu \u0219tiu cine are s\u0103-i scape la alte comuni.<\/p>\n
\u0218i \u021b\u0103ranul avea dreptate: cel \u00eent\u00e2i nesp\u0103lat avea tot dreptul s\u0103 ne \u00eentrebe de pa\u0219apoarte sau cel pu\u021bin de biletele de identitate.<\/p>\n
\u00cen timpul acesta noi ne urmam drumul lini\u0219ti\u021bi, t\u0103ind de-a lungul G\u00e2rcina, un sat \u0219i de munte, \u0219i de c\u00e2mp; de munte, fiindc\u0103 nu se mai sf\u00e2r\u0219e\u0219te, de c\u00e2mp, fiindc\u0103 sunt casele foarte dese. Str\u0103b\u0103tur\u0103m deci satul acesta sau, mai bine zis, aceast\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103 strad\u0103 de case \u021b\u0103r\u0103ne\u0219ti, prin care cineva merge aproape dou\u0103 ceasuri cu credin\u021ba, de la o vreme, c\u0103 cel\u0103lalt cap\u0103t trebuie s\u0103 fie pe lumea cealalt\u0103. \u00cen adev\u0103r, p\u00e2n\u0103 ce s\u0103 ajungem la jit\u0103ria despre miaz\u0103noapte, sudoarea ne \u00eenmuiase trupurile \u0219i ciuda ne cuprinsese sufletele. B\u0103ltoacele verzii, miasmatice \u0219i ad\u00e2nci, care \u00eemp\u0103nau drumul \u00een lung \u0219i \u00een lat, ne sileau la s\u0103rituri gimnastice \u0219i de preciziune peste golurile destul de mari dintre bolovanii pu\u0219i \u00een r\u00e2nd pe marginea acestor b\u0103ltoace. Nenorocit piciorul greoi sau neghibaci, care n-ar fi avut \u00een el ceva din firea caprelor! O baie de glod, p\u00e2n\u0103 la genunchi, ar fi fost ne\u00eenl\u0103turat\u0103. Noi \u00eens\u0103, din fericire, eram deprin\u0219i cu aceste pun\u021bi de un alt soi \u0219i le trecur\u0103m pe toate f\u0103r\u0103 gre\u0219.<\/p>\n
Ie\u0219i\u021bi afar\u0103 din sat, r\u0103suflar\u0103m \u00een sf\u00e2r\u0219it \u0219i ne urmar\u0103m drumul spre Alma\u0219 pe poteca de picior, ce taie dealurile de-a curmezi\u0219ul \u00eentre r\u0103s\u0103rit \u0219i miaz\u0103noapte. La dreapta se \u00eentinde un \u0219ir de coline cu pov\u00e2rni\u0219uri dulci \u0219i acoperite cu s\u0103m\u0103n\u0103turi, f\u00e2ne\u021be \u0219i ciritei\u00a0; la st\u00e2nga colinele se schimb\u0103 \u00een dealuri, \u0219i, mai departe, \u00eentre apus \u0219i miaz\u0103noapte, dealurile devin mun\u021bi, al c\u0103ror lan\u021b umple \u00eentregul cerc al vederii din partea aceea. Dup\u0103 un mers grabnic de dou\u0103 ceasuri \u0219i mai bine, ie\u0219ir\u0103m pe creasta unui deal lutos \u0219i sf\u0103r\u00e2mat, care se ridic\u0103 la o mic\u0103 \u00een\u0103l\u021bime deasupra Alma\u0219ului. Scobor\u00e2r\u0103m \u00een sat, trec\u00e2nd p\u00e2r\u00e2ul cu acela\u0219i nume, \u0219i merser\u0103m la micul schit de c\u0103lug\u0103ri\u021be, care se afl\u0103 din sus de curtea boiereasc\u0103.<\/p>\n
Stari\u021ba schitului era rud\u0103 cu tovar\u0103\u0219ul meu de drum \u0219i, prin urmare, de la sine se \u00een\u021belege c\u0103 fur\u0103m cu deosebit\u0103 cinste primi\u021bi. E foarte ating\u0103tor lucru s\u0103 vezi cu c\u00e2t\u0103 bun\u0103voin\u021b\u0103 \u0219i cu c\u00e2te jertfe chiar se \u00eendeplinesc datoriile ospitalit\u0103\u021bii \u00een aceste schituri locuite de c\u00e2teva femei s\u0103rmane. Poate c\u0103 adev\u0103ratele \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi evanghelice au \u0219i ele cuv\u00e2ntul lor, \u00een aceste locuri, cel pu\u021bin. Fur\u0103m deci cu mare dragoste osp\u0103ta\u021bi \u0219i g\u0103zdui\u021bi p\u00e2n\u0103 a doua zi.<\/p>\n
De la Alma\u0219, trebuia s\u0103 mergem la Horai\u021ba, dar, fiindc\u0103 nu cuno\u0219team drumul, fur\u0103m nevoi\u021bi a cere la stari\u021ba schitului pe cineva care s\u0103 ne c\u0103l\u0103uzeasc\u0103. Acesta fu lucrul cel mai u\u0219or, de vreme ce maica Filofteia se p\u0103rea c\u0103 nu are \u00een m\u00e2n\u0103stire alt\u0103 \u00eens\u0103rcinare dec\u00e2t pe acea de c\u0103l\u0103uz\u0103. Ne g\u0103tir\u0103m \u0219i plecar\u0103m. C\u0103l\u0103uza mergea \u00eenainte \u0219i noi dup\u0103 ea. \u0218i acum mi se pare c\u0103 v\u0103d aievea pe maica Filofteia: era o femeie de statur\u0103 mijlocie, mirean\u0103 la trup \u0219i numai la cap c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103. Poate c\u0103 acesta era portul ei de drum, noi ne d\u0103dur\u0103m \u00eens\u0103 cu socoteala c\u0103 ea ar fi trebuit s\u0103 nu-\u0219i pun\u0103 niciodat\u0103 alt\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103minte… Avea maica Filofteia ni\u0219te ochi c\u0103prii \u0219i mari, care te t\u0103iau \u00een suflet cu ascu\u021bi\u0219ul privirii lor \u0219i care, de\u0219i trecu\u021bi \u00een v\u00e2rst\u0103, ardeau totu\u0219i de focul unei tinere\u021bi mistuite de v\u0103paia unor patimi \u00een\u0103du\u0219ite. Gura ei cam mare \u0219i buzele ei, de\u0219i vestejite, dar totu\u0219i destul de c\u0103rnoase, f\u0103ceau s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti f\u0103r\u0103 voie la p\u0103c\u0103toasa biblic\u0103 care ar fi aruncat peste umerii desfr\u00e2ului s\u0103u haina cuvioas\u0103 a mironosi\u021belor. Chiar fa\u021ba ei bo\u021bit\u0103 sporea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area a\u021b\u00e2\u021b\u0103toare a \u00eentregului \u0219i te f\u0103cea s\u0103 \u021bi-o \u00eenchipui cu dou\u0103zeci de ani \u00een urm\u0103… De sub com\u0103nac, \u00eei ie\u0219ea pe t\u00e2mple, \u00een semicercuri, p\u0103rul ei c\u0103runt, dar a\u0219ezat totu\u0219i \u0219i piept\u0103nat cu mult\u0103 \u00eengrijire. Ce p\u0103cat c\u0103 nu era negru acest p\u0103r!…<\/p>\n
Ea era t\u0103cut\u0103, noi t\u0103cu\u021bi; ea g\u00e2ndindu-se la cine \u0219tie ce, eu cu capul plin de socoteli lume\u0219ti, ne urmam drumul pe p\u00e2r\u00e2ul Alma\u0219ului la deal. C\u0103ldura miezului de iulie era cov\u00e2r\u0219itoare \u0219i ar fi fost cu neputin\u021b\u0103 de \u00eenfruntat, dac\u0103 umbra p\u0103durilor n-ar fi st\u00e2mp\u0103rat-o pu\u021bin. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ne opream la umbr\u0103 spre a ne odihni: c\u0103l\u0103uza noastr\u0103 \u00eens\u0103 ne g\u0103sea prea bicisnici, \u0219i avea dreptate; dac\u0103 cineva ar fi avut fantezia s\u0103 se uite la picioarele ei, care, f\u0103r\u0103 s\u0103 ro\u0219easc\u0103 c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, se iveau, p\u00e2n\u0103 mai sus de glezne, de sub fusta ei scurt\u0103 de cit, \u0219i, mai mult \u00eenc\u0103, dac\u0103 s-ar fi urcat cu \u00eenchipuirea ceva mai sus, ar fi g\u0103sit, \u00een loc de picioare, ni\u0219te fuse de o\u021bel, care, lipsite de rotunjimea plin\u0103 a tinere\u021bii \u0219i f\u0103r\u0103 caracter p\u0103m\u00e2ntesc, puteau s\u0103 se mi\u0219te \u00een mod mecanic f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. Aceast\u0103 femeie zbura, nu mergea. \u0218-apoi maica Filofteia avea credin\u021ba deplin\u0103 a darului s\u0103u… Pe drumul ce \u021bineam noi, se \u00eent\u00e2mplase, cu c\u00e2teva zile mai \u00eenainte, ni\u0219te pr\u0103d\u0103ciuni sau, mai bine zis, ni\u0219te potlog\u0103rii. Luase, de pild\u0103, un oarecine \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un suman rupt traista cu f\u0103in\u0103 din spatele unui gu\u0219at, \u00eei d\u0103duse c\u00e2\u021biva pumni \u0219i se mistuise \u00een p\u0103dure; sau \u00eent\u00e2lnise un altul pe o proast\u0103, \u00eei luase leg\u0103tura cu fasole \u0219i se f\u0103cuse iar\u0103\u0219i nev\u0103zut. De aceste neajunsuri se temea maica Filofteia s\u0103 nu ni se \u00eent\u00e2mple \u0219i nou\u0103, \u0219i se hot\u0103r\u00ee, deci, s\u0103 fac\u0103 pentru noi o rug\u0103ciune de drum, spre a ne ajuta Cel-de-Sus ca s\u0103 ajungem teferi \u0219i netulbura\u021bi de nime la \u021binta c\u0103l\u0103toriei noastre. \u00ce\u0219i scoase, prin urmare, m\u0103t\u0103niile din s\u00e2n \u0219i, ca \u0219i cum ar fi vorbit cu sine \u00eens\u0103\u0219i, \u00eencepu a \u0219opti o rug\u0103ciune, \u00eenso\u021bind acest monolog intim cu ni\u0219te cruci mari, \u00eendesate \u0219i cu evlavie \u00eensemnate pe toate cele patru puncte cardinale ale persoanei sale. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, f\u0103cea \u0219i c\u00e2te o m\u0103tanie spre r\u0103s\u0103rit, lipindu-\u0219i cu sfin\u021benie fruntea de p\u0103m\u00e2nt. \u00cen timpul acesta, noi ne urmam drumul s\u0103rind peste p\u00e2raiele ce ne t\u0103iau mersul sau trec\u00e2nd pe sub giganticii brazi r\u0103sturna\u021bi de vijelie ori de moarte natural\u0103 \u0219i care, rezema\u021bi cu v\u00e2rfurile lor pe \u00een\u0103l\u021bimea brazilor dimpotriv\u0103, alc\u0103tuiau, pe deasupra capetelor noastre, ni\u0219te uria\u0219e pun\u021bi aeriene, aruncate de \u00eensu\u0219i Dumnezeu pentru s\u0103lbaticii \u0219i sperio\u0219ii locuitori ai p\u0103durilor neumblate.<\/p>\n
C\u0103tre asfin\u021bit, sosir\u0103m la Horai\u021ba, unde fur\u0103m primi\u021bi cu oarecare r\u0103ceal\u0103 de c\u0103tre egumenul m\u00e2n\u0103stirii, care st\u0103tea \u00een cerdac la aer curat.<\/p>\n
Din \u00eentreb\u0103rile \u0219i r\u0103spunsurile obi\u0219nuite despre s\u0103n\u0103tate, ne putur\u0103m l\u0103muri c\u0103 sfin\u021bia-sa suferea de un gutunar \u0219i c\u0103, prin urmare, \u00eentreaga sa veselie sufleteasc\u0103 \u00eenghe\u021base sub aceast\u0103 r\u0103ceal\u0103 din p\u0103r\u021bile \u00eenalte ale persoanei sale; totu\u0219i ni se porunci un bor\u0219 cu chitici \u0219i un pui de m\u0103m\u0103lig\u0103, nimicuri care toate se mistuir\u0103 iute sub fl\u0103m\u00e2ndele noastre linguri \u0219i furculi\u021bi… Ce voi\u021bi? devenisem la drum mai m\u00e2nc\u0103cio\u0219i dec\u00e2t evanghelistul Ion; at\u00e2ta numai c\u0103 p\u0103rintele egumen nu \u0219tia c\u0103 pofta de m\u00e2ncare e o virtute cu totul biblic\u0103 \u0219i c\u0103, mai la urm\u0103, e foarte \u00eendoielnic lucru s\u0103 se fi s\u0103turat cinci mii de oameni cu cinci p\u00e2ini \u0219i doi pe\u0219ti, ba \u00eenc\u0103 s\u0103 mai fi r\u0103mas \u0219i dou\u0103sprezece co\u0219uri de f\u0103rm\u0103turi!… Bine sau r\u0103u, ast\u00e2mp\u0103rar\u0103m c\u00e2rceii de foame ai stomacului nostru \u0219i merser\u0103m apoi \u00een biseric\u0103, spre a vedea mai de aproape aceast\u0103 zidire, pe care o cuno\u0219team numai din nume. Pe din afar\u0103 nu e dec\u00e2t un masiv de piatr\u0103 v\u0103ruit cu galben, \u00een care nu se vede nici o idee arhitectonic\u0103: deasupra, o ceat\u0103 de turnuri ce nu se \u00een\u021beleg \u00eentre ele, \u00ee\u0219i dau br\u00e2nci \u0219i se \u00eendeas\u0103 unele \u00een altele, spre a nu c\u0103dea, pare c\u0103, jos de pe masivul de sub picioarele lor. Pe dinl\u0103untru, zidurile sunt stropite cu albastru \u0219i galben, iar pictura e pu\u021bin\u0103 \u0219i proast\u0103; to\u021bi sfin\u021bii \u0219i toate sfintele, cu Iisus Hristos \u00een frunte, sunt ie\u0219i\u021bi de sub penelul aceluia\u0219i iconar rus care a zugr\u0103vit mai toate vechile noastre biserici.<\/p>\n
\u00cen aceste locuri, ori\u00eencotro te \u00eentorci, te \u00eempresoar\u0103 singur\u0103tatea, la hotarele c\u0103reia via\u021ba se pare c\u0103 expir\u0103. Omul \u00eemprumut\u0103 aici mutismul de la arborii \u00een mijlocul c\u0103rora tr\u0103ie\u0219te, a\u0219a \u00eenc\u00e2t cele mai guralive fiin\u021be din aceste locuri sunt numai l\u0103stunii, care zboar\u0103 \u00een stoluri negre \u00eenainte de apusul soarelui \u0219i se \u00eenv\u00e2rtesc \u021bip\u00e2nd \u00een jurul turnurilor albe \u0219i neclintite ale bisericii.<\/p>\n
Nu departe de Horai\u021ba, pe un munte despre miaz\u0103zi, se afl\u0103 Horai\u021ba Mic\u0103 sau Horaicioara: schitul acesta e un adev\u0103rat cuib de vultur aninat \u00een cr\u0103p\u0103tura unei st\u00e2nci aeriene. El st\u0103 mai totdeauna ascuns \u00eentre nori \u0219i, numai c\u00e2nd ace\u0219tia se desfac, schitul se z\u0103re\u0219te albind dintre br\u0103di\u0219ul negru.<\/p>\n
\u00cen zori, a doua zi, apucar\u0103m drumul V\u0103raticului. C\u0103l\u0103uzul nostru, un b\u0103ietan ca de cincisprezece ani, nu \u0219tia dec\u00e2t pe cel mai lung \u0219i mai r\u0103u; pe acela deci apucar\u0103m \u0219i noi. C\u00e2t merser\u0103m prin umbr\u0103, drumul fu pl\u0103cut. Fagi \u0219i paltini c\u00e2t lumea de b\u0103tr\u00e2ni, cu trunchiuri albe \u0219i goale, \u00ee\u0219i \u00eempreunau sus de tot frunzi\u0219urile lor \u0219i alc\u0103tuiau deasupra capetelor noastre o bolt\u0103 de umbr\u0103 \u0219i verdea\u021b\u0103. Singurul glas al locurilor acestora e numai glasul v\u00e2ntului, care se taie, suspin\u00e2nd, pare c\u0103 dureros, \u00een frunza ascu\u021bit\u0103 a bradului; \u0219i glasul acesta are un farmec nespus…<\/p>\n
To\u021bi c\u00e2\u021bi trecuser\u0103 pe aici, c\u0103l\u0103tori poate ca \u0219i mine, \u00ee\u0219i zg\u00e2riaser\u0103 numele lor \u00een scoar\u021ba neted\u0103 a fagilor. Cu drept sau f\u0103r\u0103 drept, g\u0103seam vinova\u021bi, \u00een g\u00e2ndul meu, pe to\u021bi ace\u0219ti zg\u00e2rietori de copaci, care avuser\u0103 de\u0219ert\u0103ciunea vrednic\u0103 de r\u00e2s de a-\u0219i eterniza numele \u00een pustiu; \u0219i cu at\u00e2t mai mult \u00eei g\u0103seam vinova\u021bi, cu c\u00e2t mi se p\u0103rea mie c\u0103 urma omului \u00een aceste locuri r\u0103pea ceva din m\u0103re\u021bia singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i se amesteca jignitor \u00een sublimul \u00eentregului.<\/p>\n
Peste pu\u021bin, sc\u0103p\u0103tar\u0103m de la umbr\u0103 \u0219i ie\u0219ir\u0103m \u00eentr-un lumini\u0219 de seminceri. Ne aflam \u00een parchetele de pe Crac\u0103ul-Negru. Din dep\u0103rtare, prin aerul sec, ajungea p\u00e2n\u0103 la noi glasul omului \u0219i al toporului. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o tr\u0103snitur\u0103 colosal\u0103 umplea v\u0103ile mun\u021bilor: erau fagii, paltinii sau brazii ame\u021bitor de \u00eenal\u021bi, care, \u00een c\u0103derea lor pr\u0103p\u0103stioas\u0103, sf\u0103r\u00e2mau \u0219i doborau tot \u00een calea lor. Ziua era la amiaz\u0103 \u0219i un aer \u00eenfl\u0103c\u0103rat ne \u00eenconjura din toate p\u0103r\u021bile. Soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre; cu toate acestea noi ne urmam drumul pe hoga\u0219ul s\u0103pat de butuci \u00een coasta muntelui \u0219i, numai c\u00e2t \u00een r\u0103stimpuri, eram sili\u021bi a ocoli, prin smiduri , b\u0103ltoacele glodoase \u0219i verzii ce ne t\u0103iau drumul. Eram at\u00e2t de gr\u0103bi\u021bi s\u0103 poposim undeva la umbr\u0103, \u00eenc\u00e2t nici nu mai b\u0103gam \u00een seam\u0103 pe un \u00eentreg popor de broscoi cu ochi holba\u021bi \u0219i verzi, care \u2014 ie\u0219i\u021bi pe jum\u0103tate din umedele \u0219i glodoasele lor locuin\u021be \u2014 ne salutau or\u0103c\u0103ind \u0219i apoi disp\u0103reau iute la apropierea noastr\u0103.<\/p>\n
Dup\u0103 ce ne oprir\u0103m pu\u021bin la o colib\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103, cump\u0103nir\u0103m \u00een valea Crac\u0103ului. Ajun\u0219i la acest p\u00e2r\u00e2u limpede ca o pic\u0103tur\u0103 de rou\u0103, ne st\u00e2mp\u0103rar\u0103m setea \u0219i \u00eencepur\u0103m iar\u0103\u0219i a urca, de-a<\/p>\n
curmezi\u0219ul, un \u0219ir de coline lutoase \u0219i seci, acoperite cu tufari de aluni, mesteac\u0103ni \u0219i arini. De pe cea din urm\u0103 colin\u0103 ce se \u00eenal\u021b\u0103 deasupra V\u0103raticului, o \u00eentins\u0103 priveli\u0219te se deschise ochilor no\u0219tri: sub noi, Valea-Sac\u0103 se r\u0103sf\u0103\u021ba cu casele ei albe \u0219i curate \u00eentre dou\u0103 dealuri acoperite cu gr\u0103dini, f\u00e2ne\u021be \u0219i sem\u0103n\u0103turi. Mai departe, \u00eentre r\u0103s\u0103rit \u0219i miaz\u0103zi, B\u0103l\u021b\u0103te\u0219tii, cu m\u0103re\u021bele-i gr\u0103dini \u0219i a\u0219ez\u0103mintele sale de b\u0103i, p\u0103reau c\u0103 vor s\u0103 se ascund\u0103 dup\u0103 nesf\u00e2r\u0219itele \u0219iruri de plopi \u00eenal\u021bi de mesteac\u0103ni blonzi \u0219i de brazi posomor\u00e2\u021bi; cu toate acestea, o raz\u0103 de soare, c\u0103zut\u0103 din cer peste acest cuib de z\u00e2n\u0103 pierdut \u00eentre \u00eendoiturile verzi ale dealurilor, r\u0103sfr\u00e2ngea p\u00e2n\u0103 la noi lumina str\u0103lucitoare de pe pl\u0103cile metalice cu care e acoperit. \u00cen fa\u021b\u0103, orizontul era \u00eenchis de cele din urm\u0103 ramuri ale r\u00e2po\u0219ilor mun\u021bi de marn\u0103 cenu\u0219ie ai Neam\u021bului, care se \u00eentindeau ca o f\u00e2\u0219ie de fum plumburiu pe zarea cerului dep\u0103rtat… La picioarele lor, ora\u0219ul alb cu p\u00e2r\u00e2ul s\u0103u limpede sc\u00e2nteia sub lumina soarelui. Al\u0103turea, \u00een umbra dep\u0103rt\u0103rii, st\u0103tea nemi\u0219cat\u0103 \u0219i g\u00e2nditoare pare c\u0103 vestita Cetate a Neam\u021bului, cetatea lui \u0218tefan, martor\u0103 nepieritoare a gloriei noastre trecute. St\u0103tur\u0103m deci la umbra unui mesteac\u0103n, spre a ne odihni \u0219i a ne s\u0103tura ochii \u0219i sufletul de aceast\u0103 m\u0103rea\u021b\u0103 priveli\u0219te \u0219i, c\u00e2nd soarele aproape sc\u0103p\u0103tase dup\u0103 Ciungi, intrar\u0103m \u00een V\u0103ratic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Spre m\u00een\u0103stiri Orice c\u0103l\u0103torie, afar\u0103 de cea pe jos, e dup\u0103 mine o c\u0103l\u0103torie pe picioare str\u0103ine; a avea la \u00eendem\u00e2n\u0103 cupeaua unui tren, roatele unei tr\u0103suri sau picioarele unui cal \u00eenseamn\u0103 a merge \u0219ez\u00e2nd \u0219i a vedea numai ceea ce \u021bi se d\u0103, nu \u00eens\u0103 \u0219i tot ce ai voi. Iat\u0103 pentru ce eu […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[14],"class_list":["post-240","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-calistrat-hogas-pe-drumuri-de-munte-1912","tag-calistrat-hogas"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=240"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/240\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":244,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/240\/revisions\/244"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}