![\"titu-maiorescu\"](\"http:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/poze\/titu-maiorescu.jpg\")
<\/p>\n<\/p>\n
O noapte furtunoas\u0103, Conul Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea, O scrisoare pierdut\u0103, D-ale carnavalului – cine din cei ce se duc la teatrul rom\u00e2n nu a v\u0103zut una sau alta din aceste comedii? Mul\u021bi cunosc pe cea dint\u0103i, mai to\u021bi pe cea de-a treia \u0219i c\u00e2\u021biva pe celelalte.<\/p>\n
De meritat toate merit\u0103 s\u0103 fie cunoscute \u0219i, dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, l\u0103udate – toate f\u0103r\u0103 excep\u021bie.<\/p>\n
Publicul primelor reprezent\u0103ri a judecat altfel. Scrisoarea pierdut\u0103 a avut un succes mare; \u0219i Noaptea furtunoas\u0103 a avut succes; dar Conul Leonida, jucat pe o scen\u0103 de a doua m\u00e2n\u0103, nu a pl\u0103cut; \u0219i D-ale carnavalului a fost fluierat\u0103.<\/p>\n
Foarte bine!<\/p>\n
Este \u00eens\u0103 vremea s\u0103 ne explic\u0103m o dat\u0103 asupra acestor lucruri, dac\u0103 se poate; \u0219i cine \u0219tie de nu se va putea? \u00cen materie de gust literar – ce e drept – discu\u021bia e totdeauna grea, \u0219i e grea mai ales acolo unde lipse\u0219te \u00eenc\u0103 tradi\u021bia literar\u0103 \u0219i prin urmare comunitatea de idei \u00een privin\u021ba operelor ce le numim frumoase.<\/p>\n
Dar greutata este uneori un \u00eendemn mai mult pentru \u00eencercare, \u0219i tocmai c\u00e2nd nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 siguran\u021ba principiilor, stabilirea lor este cu at\u00e2t mai de trebuin\u021b\u0103.<\/p>\n
\u0218i mai \u00eent\u00e2i s\u0103 c\u0103ut\u0103m a ne \u00een\u021belege asupra p\u0103r\u021bii celei mai pu\u021bin contestate din meritul literar al d-lui Caragiale care ne pare a fi urm\u0103toarea:<\/p>\n
Lucrarea d-lui Caragiale este original\u0103; comediile sale pun pe scen\u0103 c\u00e2teva tipuri din via\u021ba noastr\u0103 social\u0103 de ast\u0103zi \u0219i le dezvolt\u0103 cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rii lor \u00een situa\u021biile anume alese de autor.<\/p>\n
Stratul social pe care \u00eel \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 mai cu deosebire aceste comedii este luat de jos \u0219i ne arat\u0103 aspectul unor sim\u021biminte omene\u0219ti, de altminteri acelea\u0219i la toat\u0103 lumea, manifestate \u00eens\u0103 aici cu o not\u0103 specific\u0103, adec\u0103 sub formele unei spoieli de civiliza\u021bie occidental\u0103, strecurat\u0103 \u00een mod precipitat p\u00e2n\u0103 \u00een acel strat \u0219i transformat\u0103 aici \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 caricatur\u0103 a culturei moderne.
\nConul Leonida cite\u0219te jurnale, explic\u0103 nevestei sale esen\u021ba republicei cum o pricepe el, valoarea lui “Galibardi” \u0219i teoria halucina\u021biilor. Jup\u00e2n Dumitrache, cherestegiul, caut\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u00een convorbiri cu ipistatul Nae Ipingescu ce este “sufragiul universal”, este p\u0103truns de demnitatea gardei civice \u0219i prime\u0219te de la Ric\u0103 Venturiano deslu\u0219iri asupra suveranit\u0103\u021bii poporului; iar cocoana Veta \u00ee\u0219i c\u00e2nt\u0103 amorul “\u00eentr-un moment de fericire \u0219i printr-o perl\u0103 de iubire”. Candidatul de la percep\u021bie vrea s\u0103 scape de dureri dup\u0103 sistemul lui Mattei; Mi\u021ba Baston jur\u0103 pe statua libert\u0103\u021bii din Ploie\u0219ti \u0219i ipistatul Carnavalului pune un “potrabac” cu muzic\u0103 la “lot\u0103rie”. Ziaristul Nae Ca\u021bavencu \u0219i advocatul Farfuridi fac discursuri electorale asupra progresului economic \u0219i revizuirii constitu\u021bionale; Dandanache \u00ee\u0219i sus\u021bine dreptul la deput\u0103\u021bie prin tradi\u021bia de la “patruz\u0219opt”, iar poli\u021baiul Ghi\u021b\u0103 este un element principal pentru alegerea “curat constitu\u021bional\u0103”. Adev\u0103ratul om onest este simplul “Cet\u0103\u021bean” aleg\u0103tor, care este totdeauna “turmentat”.<\/p>\n
Printre aceste figuri, cu straniul lor vestm\u00e2nt de aparen\u021ba unei culturi superioare, se agit\u0103 pornirile \u0219i pasiunile omene\u0219ti, de\u0219ert\u0103ciunea, iubirea, goana dup\u0103 c\u00e2\u0219tig \u0219i mai ales exploatarea celor m\u0103rgini\u021bi, cu ajutorul frazelor declamatorii ne\u00een\u021belese – unul din semnele caracteristice ale epocei noastre.<\/p>\n
“Ce lume, ce lume!” zice prefectul Tip\u0103tescu, \u0219i a\u0219a zicem \u0219i noi c\u00e2nd prindem de veste c\u0103 este \u00eenadev\u0103r o parte a lumii reale ce ni se desf\u0103\u0219ur\u0103 astfel \u00eenaintea ochilor.<\/p>\n
\u00cen acest caleidoscop de figuri, \u00eenl\u0103n\u021buite \u00een vorbele \u0219i faptele lor spre efecte de scen\u0103 cu mult\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 a artei dramatice, d. Caragiale ne arat\u0103 realitatea din partea ei comic\u0103. Dar u\u0219or se poate \u00eentrevedea prin aceast\u0103 realitate elementul mai ad\u00e2nc \u0219i serios, care este nedezlipit de via\u021ba omeneasc\u0103 \u00een toat\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area ei, precum \u00een genere \u00eend\u0103r\u0103tul oric\u0103rei comedii se ascunde o tragedie.<\/p>\n
L\u0103s\u00e2nd acum la o parte, \u00een aceast\u0103 privire mai general\u0103 asupra lucr\u0103rilor d-lui Caragiale, \u00eentreb\u0103rile de o ordine secundar\u0103, dac\u0103 de exemplu unele situa\u021bii \u0219i expresii nu sunt exagerate din punct de vedere al chiar realit\u0103\u021bii ce vor s\u0103 reproduc\u0103, dac\u0103 \u00een diferitele piese nu este un fel de monotonie a figurilor \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate sau cel pu\u021bin a modului \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rii lor, o lips\u0103, aproape des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, a p\u0103r\u021bilor mai bune ale naturei omene\u0219ti \u0219.c.l., \u0219i m\u0103rginindu-ne la relevarea meritului necontestabil al comediilor autorului nostru, putem constata \u0219i recunoa\u0219te acest merit \u00een scoaterea \u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area plin\u0103 de spirit a tipurilor \u0219i situa\u021biilor din chiar miezul unei p\u0103r\u021bi a vie\u021bii noastre sociale, f\u0103r\u0103 imitare sau \u00eemprumutare din literaturi str\u0103ine.<\/p>\n
\u0218i oare acesta este pu\u021bin lucru? Oare nu este aici un adev\u0103rat \u00eenceput de literatur\u0103 dramatic\u0103 na\u021bional\u0103, independent\u0103, tr\u0103ind din propriile sale puteri, \u00een \u00een\u021belesul aceleia\u0219 mi\u0219c\u0103ri intelectuale s\u0103n\u0103toase, \u00een care sunt \u0219i Novelele lui Slavici, \u0219i Amintirile lui Creang\u0103, \u0219i Copiile de pe natur\u0103 ale lui Negruzzi, \u0219i Poeziile lui Eminescu – mi\u0219care de\u0219teapt\u0103 \u00een literatura noastr\u0103 prin acea culegere de poezii populare prin care Alecsandri a \u00eendreptat spiritul tinerimii de ast\u0103zi spre izvorul ve\u0219nic al tuturor inspira\u021biilor adev\u0103rate; sim\u021birile reale ale poporului \u00een care tr\u0103im, \u0219i care sim\u021biri numai \u00eentruc\u00e2t sunt oglindite prin art\u0103 \u00een aceast\u0103 realitate a lor devin o parte integrant\u0103 a omenirii exprimat\u0103 \u00een forma literar\u0103?<\/p>\n
Privit\u0103 din acest punct de vedere, lucrarea d-lui Caragiale se \u00eenvedereaz\u0103 cu \u00eensemn\u0103tatea ei \u0219i se arat\u0103 a fi, \u00een afar\u0103 de orce comparare, superioar\u0103 acelor piese me\u0219te\u0219ugite din atmosfere str\u0103ine, care caut\u0103 \u00een zadar s\u0103 se intereseze la peripe\u021biile unor marchizi \u0219i a unor dame cu camelii, pentru a c\u0103ror \u00een\u021belegere lipse\u0219te \u0219i publicului \u0219i actorilor no\u0219tri orice element mai apropiat.<\/p>\n
Dar dac\u0103 poate ni se admite de mul\u021bi cititori aceast\u0103 parte a meritului d-lui Caragiale, este \u00eens\u0103 o imputare ce o auzim f\u0103c\u00e2ndu-se adeseori \u00een contr\u0103-i \u0219i care, tocmai fiindc\u0103 este a\u0219a de des repetat\u0103, merit\u0103 o mai de aproape cercetare.<\/p>\n
\u0218i fiindc\u0103 zicem c\u0103 merit\u0103 o mai de aproape cercetare, se \u00een\u021belege de la sine c\u0103 nu poate fi vorba de insinuarea ce nu s-a sfiit a se produce \u0219i \u00een unele organe de publicitate, c\u0103 adec\u0103 comediile d-lui Caragiale urm\u0103resc scopuri politice \u0219i vor s\u0103-\u0219i bat\u0103 anume joc de unele apuc\u0103turi ale partidului liberal, \u0219i c\u0103 prin urmare ar trebui oprite de pe scena teatrului din ordinul guvernului de ast\u0103zi (pe atunci ministerul I. C. Br\u0103tianu).<\/p>\n
O asemenea imputare este prea pu\u021bin serioas\u0103 pentru a fi discutat\u0103, \u0219i avem numai interesul s\u0103 dovedim c\u0103 s-a adus \u00een adev\u0103r prin publicitate.<\/p>\n
Citim pe a doua pagin\u0103 a unui ziar liberal din Bucure\u0219ti, de la 13 aprilie 1885, despre comedia D-ale carnavalului:<\/p>\n
\u0218i ce pies\u0103! O stupiditate murdar\u0103, culeas\u0103 din locurile unde se arunc\u0103 gunoiul. Femei de strad\u0103 de cea mai joas\u0103 spe\u021b\u0103, b\u0103rbieri \u0219i ipista\u021bi, \u00een gura c\u0103rora se pun cuvinte insufl\u0103toare pentru mi\u0219c\u0103ri ca cea de la 11 fevruarie, pentru libertate \u0219i egalitate, cari sunt baza organiza\u021biunii noastre politice.<\/p>\n
Palma primit\u0103 de la public, care a fluierat, nu ne mul\u021bume\u0219te; e de datoria ministrului instruc\u021biunii s\u0103 puie \u00een vederea direc\u021biunii ce caragialiad\u0103 a f\u0103cut, \u0219i pe acest temei s-o schimbe, ca incapabil\u0103 \u0219i nedemn\u0103. Voiam un teatru na\u021bional, nu o ga\u0219c\u0103 de opozi\u021bie nedemn\u0103, \u00een care se insult\u0103 poporul \u0219i institu\u021biile \u021b\u0103rii.<\/p>\n
Cerem cu insisten\u021b\u0103 ministrului instruc\u021biunii s\u0103 intervie.<\/p>\n
\u0218i foaia acelor tineri, foarte tineri, din capital\u0103, care \u00ee\u0219i \u00eenchipuiesc c\u0103 sunt sociali\u0219ti, se gr\u0103be\u0219te a doua zi s\u0103 \u021bin\u0103 isonul ziarului citat mai sus \u0219i scrie pe pagina \u00eent\u00e2i a num\u0103rului de la 14 aprilie 1885:<\/p>\n
Ziarul *** public\u0103 \u00een num\u0103rul s\u0103u de ieri dou\u0103 articole foarte drepte la adresa direc\u021biunii teatrelor, prin care critic\u0103 drumul pe care a apucat \u0219i supunerea pe care o arat\u0103 unei oarecare g\u0103\u0219ti literare din Bucure\u0219ti.<\/p>\n
Avis celor \u00een drept a lecui r\u0103ul.<\/p>\n
Adec\u0103, cum am zice, poli\u021bia \u00een contra literaturei! Cenzura guvernamental\u0103 \u00een contra spiritului comediilor! Destituirea comitetului teatral \u0219i poate pedepsirea autorului!<\/p>\n
Cum se repet\u0103 toate \u00een lume, de\u0219i mutatis mutandis! \u0218i \u00een Fran\u021ba secolului trecut, la sf\u00e2r\u0219itul terorismului, Ducancel pusese \u00een scen\u0103 “l’int\u00e9rieur des comit\u00e9s revolutionnaires”, unde \u00ee\u0219i b\u0103tea joc de radicalii terori\u0219ti \u0219i “insulta institu\u021biunile \u021b\u0103rii”, \u0219i atunci foaia radical\u0103 L’ami des lois ceruse pedepsirea autorului, care n’expierait point par mille morts tout le mal qu’il a fait a la libert\u00e9”.<\/p>\n
Numai c\u0103 vremurile s-au schimbat, \u0219i s-au cam schimbat \u0219i oamenii. Radicalii terori\u0219ti din Fran\u021ba de atunci \u00ee\u0219i executau dorin\u021bele lor prin s\u00e2nge, \u0219i \u00een contra lor a trebuit s\u0103 opereze ghilotina; radicalii no\u0219tri de ast\u0103zi \u00ee\u0219i arat\u0103 dorin\u021bele dumnealor prin cerneal\u0103, \u0219i \u00een contra lor e destul s\u0103 opereze o foaie de h\u00e2rtie sug\u0103toare.<\/p>\n
C\u0103ci pentru orice om cu mintea s\u0103n\u0103toas\u0103 este evident c\u0103 o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul \u00ee\u0219i ia persoanele sale din societatea contimporan\u0103 cum este, pune \u00een eviden\u021b\u0103 partea comic\u0103 a\u0219a cum o g\u0103se\u0219te, \u0219i acela\u0219 Caragiale, care ast\u0103zi \u00ee\u0219i bate joc de fraza demagogic\u0103, \u0219i-ar fi b\u0103tut joc ieri de i\u0219lic \u0219i tombater\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i va bate joc m\u00e2ine de fraza reac\u021bionar\u0103, \u0219i \u00een toate aceste cazuri va fi \u00een dreptul s\u0103u literar incontestabil.<\/p>\n
A\u0219adar, nu la asemenea imput\u0103ri nechibzuite ne putem opri. E \u00eens\u0103 o alt\u0103 imputare mai serioas\u0103 ce se face autorului nostru, \u0219i pe aceasta ne credem datori s\u0103 o cercet\u0103m mai de aproape.<\/p>\n
Comediile d-lui Caragiale, se zice, sunt triviale \u0219i imorale; tipurile sunt toate alese dintre oameni sau vi\u021bio\u0219i, sau pro\u0219ti; situa\u021biile sunt adeseori scabroase; amorul e totdeauna nelegiuit; \u0219i \u00eenc\u0103 aceste figuri \u0219i situa\u021bii se prezint\u0103 \u00eentr-un mod firesc, parc\u0103 s-ar \u00een\u021belege de la sine c\u0103 nu poate fi altfel; nic\u0103iri nu se vede pedepsirea celor r\u0103i \u0219i r\u0103spl\u0103tirea celor buni.<\/p>\n
Pentru cei ce cunosc multele discu\u021bii de\u0219teptate \u0219i \u00een literatura altor \u021b\u0103ri asupra acestor \u00eentreb\u0103ri, ne-am putea m\u0103rgini s\u0103 r\u0103spundem: exist\u0103 aceste tipuri \u00een lumea noastr\u0103? sunt adev\u0103rate aceste situa\u021bii? Dac\u0103 sunt, atunci de ce la autorul dramatic trebuie s\u0103 cerem numai ca s\u0103 ni le prezinte \u00een mod artistic; iar valoarea lor moral\u0103 este afar\u0103 din chestie. Nici \u00een comediile lui Aristofan, nici \u00een Mariage de Figaro, nici \u00een Sganarelle, nici \u00een sute de comedii cunoscute \u0219i recunoscute nu e vorba de o asemenea moral\u0103.<\/p>\n
Dar acest r\u0103spuns, \u00eendestul\u0103tor poate acolo unde sunt tradi\u021bii literare, nu este \u00eendestul\u0103tor la noi, \u0219i de aceea ne cerem voie s\u0103 motiv\u0103m ceva mai pe larg p\u0103rerea noastr\u0103 asupra punctului \u00een discu\u021bie.
\nDac\u0103 ni se pune \u00eentrebare: arta \u00een genere \u0219i \u00een special arta dramatic\u0103 are sau nu are \u0219i o misiune moral\u0103? contribuie ea la educarea \u0219i \u00een\u0103l\u021barea poporului? Noi r\u0103spundem f\u0103r\u0103 \u0219ov\u0103ire: da, arta a avut totdeauna o \u00eenalt\u0103 misiune moral\u0103, \u0219i orce adev\u0103rat\u0103 oper\u0103 artistic\u0103 o \u00eendepline\u0219te.<\/p>\n
Va s\u0103 zic\u0103, asupra acestui punct nu suntem dezbina\u021bi.<\/p>\n
R\u0103m\u00e2ne numai s\u0103 ne \u00een\u021belegem \u00een ce consist\u0103, \u00een ce poate consista acea influen\u021b\u0103 moral\u0103 a lucr\u0103rilor de art\u0103.<\/p>\n
\u0218i aici trebuie s\u0103 stabilim mai \u00eent\u00e2i un punct de plecare elementar: influen\u021ba moral\u0103 a unei lucr\u0103ri literare nu poate s\u0103 fie alta dec\u00e2t influen\u021ba moral\u0103 a artei \u00een genere. Dac\u0103 arta \u00een genere are un element esen\u021bial moralizator, acela\u0219 element va trebui s\u0103-l g\u0103sim \u0219i \u00een orce art\u0103 deosebit\u0103, prin urmare \u0219i \u00een arta dramatic\u0103.<\/p>\n
Ar fi o confuzie, care ar \u00eempiedica de la \u00eenceput orce dreapt\u0103 \u00een\u021belegere a lucrului, dac\u0103 ne-am \u00eenchipui c\u0103 poezia, fie liric\u0103, fie epic\u0103, fie dramatic\u0103, are alt\u0103 esen\u021b\u0103 moral\u0103 dec\u00e2t arta \u00een genere. Poate s\u0103 o aib\u0103 \u00eentr-un grad mai mare sau mai mic, dar nu poate s\u0103 o aib\u0103 de o alt\u0103 natur\u0103 \u0219i nu trebuie s\u0103 ceri poeziei o alt\u0103 influen\u021b\u0103 moral\u0103 dec\u00e2t o ceri muzicei, sculpturei, arhitecturei \u0219i picturei. C\u0103ci \u00eent\u00e2mplarea c\u0103 poezia \u00eentrebuin\u021beaz\u0103 acela\u0219 organ de comunicare sau acela\u0219 material brut ca \u0219i codicele penal \u0219i catehismul de moral\u0103, adic\u0103 cuvintele, nu-i poate schimba esen\u021ba ei de art\u0103, precum nu se poate confunda arta sculpturei cu meseria pavajului, de\u0219i am\u00e2ndou\u0103 \u00eentrebuin\u021beaz\u0103 materialul piatr\u0103.<\/p>\n
Aceea\u0219 influen\u021b\u0103 asupra \u00een\u0103l\u021b\u0103rii morale a individului ce o po\u021bi a\u0219tepta din producerea sim\u021bim\u00e2ntului estetic la auzirea unei simfonii de Beethoven \u0219i la privirea statuei lui Apollo din Belvedere sau a Venerii de Medicis, aceea\u0219, \u0219i nu alta, trebuie s\u0103 o a\u0219tep\u021bi de la citirea unei poezii sau de la asistarea la o reprezentare dramatic\u0103.<\/p>\n
Este destul s\u0103 aducem aceast\u0103 considerare general\u0103 \u00een cercetarea noastr\u0103 de fa\u021b\u0103, pentru ca orce inteligen\u021b\u0103 neprev\u0103zut\u0103 s\u0103 fie \u00eendat\u0103 convins\u0103 despre temeiul ei elementar; \u0219i nici c\u0103 a fost vreundeva \u00eendoial\u0103 serioas\u0103 asupra acestui punct.<\/p>\n
De aici c\u00e2\u0219tig\u0103m \u00eens\u0103 prima m\u0103sur\u0103 mai potrivit\u0103 pentru judecarea \u00eentregei \u00eentreb\u0103ri.
\nVenera aflat\u0103 la Milo este jum\u0103tate nud\u0103; cea de Medicis este nud\u0103 de tot. Am\u00e2ndou\u0103 sunt expuse vederii tuturor \u00een muzeele din Paris \u0219i din Floren\u021b\u0103, \u0219i cine g\u0103se\u0219te c\u0103 sunt imorale?<\/p>\n
\u00cen ce consist\u0103 dar moralitatea artei?<\/p>\n
Orce emo\u021biune estetic\u0103, fie de\u0219teptat\u0103 prin sculptur\u0103, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul st\u0103p\u00e2nit de ea, pe c\u00e2t\u0103 vreme este st\u0103p\u00e2nit, s\u0103 se uite pe sine ca persoan\u0103 \u0219i s\u0103 se \u00eenal\u021be \u00een lumea fic\u021biunii ideale.<\/p>\n
Dac\u0103 izvorul a tot ce este r\u0103u este egoismul \u0219i egoismul exagerat, atunci o stare sufleteasc\u0103 \u00een care egoismul este nimicit pentru moment, fiindc\u0103 interesele individuale sunt uitate, este o combatere indirect\u0103 a r\u0103ului, \u0219i astfel o \u00een\u0103l\u021bare moral\u0103. \u0218i cu c\u00e2t cineva va fi mai capabil prin dispozi\u021bia sa natural\u0103 sau prin educa\u021bie a avea asemenea momente de emo\u021biune impersonal\u0103, cu at\u00e2t va fi mai \u00eent\u0103rit\u0103 \u00een el partea cea bun\u0103 a naturei omene\u0219ti.<\/p>\n
Aceasta este cu at\u00e2t mai important \u00een zilele noastre cu c\u00e2t sim\u021bim\u00e2ntul religios, care mai nainte \u00eendeplinea misiunea de a \u00een\u0103l\u021ba spiritele deasupra intereselor egoismului zilnic, dispare din ce \u00een ce mai mult din clasele culte \u0219i trebuie \u00eenlocuit cu alte emo\u021biuni impersonale.<\/p>\n
\u00cen\u0103l\u021barea impersonal\u0103 este \u00eens\u0103 o condi\u021bie a\u0219a de absolut\u0103 a oric\u0103rei impresii artistice, \u00eenc\u00e2t tot ce o \u00eempiedic\u0103 \u0219i o abate este un du\u0219man al artei, \u00eendeosebi al poeziei \u0219i al artei dramatice. De aceea, poeziile cu inten\u021bii politice actuale, odele la zile solemne, compozi\u021biile teatrale pentru glorific\u0103ri dinastice etc. sunt o simulare a artei, dar nu art\u0103 adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n
Esen\u021ba acesteia este de a fi o fic\u021biune, care scoate pe omul impresionabil \u00een afar\u0103 \u0219i mai presus de interesele lumii zilnice, oric\u00e2t de mari ar fi \u00een alte priviri.<\/p>\n
Chiar patriotismul, cel mai important sim\u021bim\u00e2nt pentru cet\u0103\u021beanul unui stat \u00een ac\u021biunile sale de cet\u0103\u021bean, nu are ce c\u0103uta \u00een art\u0103 ca patriotism ad-hoc, c\u0103ci orce amintire real\u0103 de interes practic nimice\u0219te emo\u021biunea estetic\u0103.<\/p>\n
Exist\u0103 \u00een toate dramele lui Corneille un singur vers de patriotism francez? Este \u00een Racine vreo declamare na\u021bional\u0103? Este \u00een Moliere? Este \u00een Shakespeare? Este \u00een Goethe?<\/p>\n
\u0218i dac\u0103 nu le are Corneille \u0219i Goethe, s\u0103 ne \u00eenve\u021be domnul X, Y, din Bucure\u0219ti ca s\u0103 le avem noi?
\nSubiectul poate s\u0103 fie luat din realitatea poporului, dar tratarea nu poate s\u0103 fie dec\u00e2t ideal-artistic\u0103, f\u0103r\u0103 nici o preocupare practic\u0103.<\/p>\n
Prin urmare, o pies\u0103 de teatru cu direct\u0103 tenden\u021b\u0103 moral\u0103, adec\u0103 cu punerea inten\u021bionat\u0103 a unor \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi morale \u00een gura unei persoane spre a le propaga \u00een public ca \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi, este imoral\u0103 \u00een \u00een\u021belesul artei, fiindc\u0103 arunc\u0103 pe spectatori din emo\u021biunea impersonal\u0103 a fic\u021biunii artistice \u00een lumea real\u0103 cu cerin\u021bele ei, \u0219i prin chiar aceasta \u00eei coboar\u0103 \u00een sfera zilnic\u0103 a egoismului, unde atunci – cu toat\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura de pe scen\u0103 – interesele ordinare c\u00e2\u0219tig\u0103 preponderen\u021b\u0103. C\u0103ci numai o puternic\u0103 emo\u021biune impersonal\u0103 poate face pe om s\u0103 se uite pe sine \u0219i s\u0103 aib\u0103, prin urmare, o stare sufleteasc\u0103 inaccesibil\u0103 egoismului, care este r\u0103d\u0103cina orc\u0103rui r\u0103u.<\/p>\n
A\u0219adar, arta dramatic\u0103 are s\u0103 expun\u0103 conflictele, fie tragice, fie comice, \u00eentre sim\u021birile \u0219i ac\u021biunile omene\u0219ti cu at\u00e2ta obiectivitate curat\u0103, \u00eenc\u00e2t pe de o parte s\u0103 se poat\u0103 emo\u021biona prin o fic\u021biune a realit\u0103\u021bii, iar pe de alta s\u0103 se \u00eenal\u021be \u00eentr-o lume impersonal\u0103. Nici fraza de moral\u0103 practic\u0103, nici inten\u021bionata pedepsire a celui r\u0103u \u0219i r\u0103spl\u0103tire a celui bun nu se \u021bin de art\u0103, ci sunt de-a dreptul contrare.<\/p>\n
C\u00e2t este de adev\u0103rat, aceasta se poate constata din examinarea multora din dramele cele mai renumite, care au \u00eenc\u00e2ntat \u0219i \u00eenc\u00e2nt\u0103 lumea spectatorilor.<\/p>\n
Ce tenden\u021b\u0103 de moral\u0103 practic\u0103 este \u00een Othello? Othello este gelos; \u00een gelozia sa sugrum\u0103 pe Desdemona. Ce a p\u0103c\u0103tuit Desdemona de este a\u0219a de crunt lovit\u0103? Care este r\u0103splata nevinov\u0103\u021biei ei?
\nOfelia iube\u0219te pe Hamlet. Face vreun r\u0103u cu aceasta? Ea r\u0103m\u00e2ne virtuoas\u0103 \u0219i supus\u0103, \u00eens\u0103 \u00eennebune\u0219te din cauza lui, \u0219i de cea mai puternic\u0103 emo\u021biune este scena \u00een care ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 nebunia ei. Ce \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 de moral\u0103 practic\u0103 putem scoate de aici?<\/p>\n
Falstaff este un berbant be\u021biv, care r\u00e2de totdeauna, face glume indecente \u0219i ne face s\u0103 r\u00e2dem \u0219i noi. Cine a condamnat vreodat\u0103 aceast\u0103 figur\u0103 a lui Shakespeare?<\/p>\n
Alceste-Mizantropul este omul cel mai virtuos, dar ceilal\u021bi \u00ee\u0219i bat joc de el, Celimena \u00eel p\u0103r\u0103se\u0219te \u0219i el r\u0103m\u00e2ne singurul nefericit \u00een pies\u0103. Unde e moralitatea?<\/p>\n
Sunt de ajuns aceste exemple, care de altminteri s-ar putea \u00eenmul\u021bi cu sutele, pentru ca s\u0103 \u00een\u021belegem c\u00e2t ar fi de gre\u0219it\u0103 la operele de art\u0103 cerin\u021ba unei morale \u00een \u00een\u021belesul practic al cuv\u00e2ntului; \u0219i nu putem \u00eent\u0103ri mai bine aceast\u0103 expunere dec\u00e2t f\u0103c\u00e2ndu-i oarecum contraprob\u0103 \u0219i ar\u0103t\u00e2nd unde ajungem cu opinia ceailalt\u0103, c\u0103 adec\u0103 piesa de teatru s\u0103 aib\u0103 o inten\u021bie moral\u0103.<\/p>\n
\u00centre pu\u021binele traduceri din Shakespeare ce le avem \u00een rom\u00e2ne\u0219te, cea mai veche este a lui Toma Bagdat, publicat\u0103 la Bucure\u0219ti, \u00een 1848 din “Tipografia lui Josef Kopainig”. Ea cuprinde Romeo \u0219i Julieta \u0219i Othello.<\/p>\n
D. Bagdat era de p\u0103rerea celor ce a\u0219teapt\u0103 de la comediile d-lui Caragiale mai mult\u0103 moralitate, \u0219i de aceea a \u00eenso\u021bit traducerea d-sale cu o “consecuen\u021b\u0103 moral\u0103” dup\u0103 fiecare tragedie. Iac\u0103 la ce rezultat ajunge d. Bagdat din acest punct de vedere \u00een privin\u021ba lui Othello (p. 214, 215):
\nAceast\u0103 tragedie cuprinde \u00een sine moralul: \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-ne primejdiile amorului peste m\u0103sur\u0103, ale ambi\u021biei din care ies mai multe \u0219i mari r\u0103ut\u0103\u021bi \u0219i ale descrederii ce trebuie s\u0103 avem \u00een femei. Ale amorului, \u00eent\u00e2i pentru c\u0103 dac\u0103 Desdemona era mai p\u0103zit\u0103 \u0219i se l\u0103sa dup\u0103 alegerea p\u0103rin\u021bilor s\u0103i, nu p\u0103timea astfel de nenorocire, \u0219i al doilea c\u0103 dac\u0103 Roderigo n-ar fi fost at\u00e2t de uimit dup\u0103 Desdemona, n-ar fi \u00eendemnat pe Jago spurcatul s\u0103 surpe amorul maurului cu vene\u021bianca ce iubea el. Din ambi\u021bie pentru c\u0103 Jago insuflat de Roderigo c\u0103 generalul nu-l \u00eenal\u021b\u0103 ca pe Cassio, pe care \u00eel favorizeaz\u0103 mult, s\u0103 mijloceasc\u0103 s\u0103-l surpe, ajunse p\u00e2n\u0103 \u00een minutul cel mai dup\u0103 urm\u0103 al \u00eenfiin\u021b\u0103rii planului s\u0103u. Din descrederea ce trebuie s\u0103 avem \u00een femei, pentru c\u0103 Jago, \u00eencredin\u021b\u00e2nd taina so\u021biei sale, fu descoperit de d\u00e2nsa, care dimpreun\u0103 cu st\u0103p\u00e2na sa \u0219i cu st\u0103p\u00e2nul s\u0103u fu prada ambi\u021biosului, nelegiuitului, cruntului \u0219i preaspurcatului acestuia, care r\u0103mase a se munci \u00een veci pe lumea aceasta \u0219i pe cealalt\u0103.<\/p>\n
“Dintr-aceste pute\u021bi lua o bun\u0103 \u0219i frumoas\u0103 lec\u021bie de moral, \u00een care poetul englez scrie cu at\u00e2ta foc pentru binele omenirii.”<\/p>\n
“Consecuen\u021ba moral\u0103” a d-lui Bagdat ne scute\u0219te de a mai ad\u0103uga ceva \u00een contra unor asemenea consecven\u021be.<\/p>\n
Revenind acum la comediile d-lui Caragiale, vom zice: singura moralitate ce se poate cere de la ele este \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unor tipuri, sim\u021biminte \u0219i situa\u021bii \u00een adev\u0103r omene\u0219ti, cari prin expunerea lor artistic\u0103 s\u0103 ne poat\u0103 transporta \u00een lumea \u00eenchipuit\u0103 de autor \u0219i s\u0103 ne fac\u0103, prin de\u0219teptarea unor emo\u021biuni puternice, \u00een cazul de fa\u021b\u0103 a unei veselii, s\u0103 ne uit\u0103m pe noi \u00een\u0219ine \u00een interesele personale \u0219i s\u0103 ne \u00een\u0103l\u021b\u0103m la o privire curat obiectiv\u0103 a operei produse.<\/p>\n
Aceasta trebuie s\u0103 o cerem de la autor. De la noi, spectatorii, trebuie s\u0103 cerem ca \u00eenaintea unei opere de art\u0103 s\u0103 ne prezent\u0103m dispu\u0219i, nepreveni\u021bi, f\u0103r\u0103 inten\u021bii str\u0103ine artei. C\u0103ci dac\u0103 artistul nu este totdeauna capabil de a lucra, ci trebuie s\u0103 fie inspirat, nici spectacolul nu este \u00een fiece moment capabil de a primi o impresie estetic\u0103; poate unii nu sunt capabili niciodat\u0103; \u0219i cine la o pies\u0103 de teatru nu-\u0219i poate uita grijile sale personale, sau leg\u0103turile sale de partid politic, sau catehismul s\u0103u de moral\u0103 conven\u021bional\u0103, acela s\u0103 nu se mai amestece \u00een ale artei.<\/p>\n
Dac\u0103 ne-am putut \u00een\u021belege cu cetitorii no\u0219tri p\u0103n\u0103 aici, u\u0219or va fi s\u0103 ne \u00een\u021belegem asupra “trivialit\u0103\u021bii” ce se mai imput\u0103.<\/p>\n
Orce concep\u021bie artistic\u0103 este \u00een esen\u021ba ei ideal\u0103, c\u0103ci ne prezent\u0103 reflexul unei lumi \u00eenchipuite. Prin chiar aceasta ne produce caracteristica impresie personal\u0103. Tipurile \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate \u00een comediile d-lui Caragiale trebuie s\u0103 vorbeasc\u0103 cum vorbesc, c\u0103ci numai astfel ne pot men\u021bine \u00een iluzia realit\u0103\u021bii \u00een care ne transport\u0103. Men\u021binerea acestei iluzii este singurul element hot\u0103r\u00e2tor, \u0219i un limbagiu academic \u00een gura lui Nae Ipingescu ar nimici toat\u0103 lucrarea; pe c\u00e2nd \u00een gura lui Ramiro din eleganta Sara la curte a d-lui Ioan Cerchez este foarte potrivit.<\/p>\n
Murillo a zugr\u0103vit madone, dar a zugr\u0103vit \u0219i copii murdari \u0219i zdren\u021buro\u0219i, care m\u0103n\u00e2nc\u0103 pepene. Poate zice cineva c\u0103 madonele lui Murillo se \u021bin de adev\u0103rata pictur\u0103, iar acei copii zdren\u021buro\u0219i ar fi prea triviali pentru art\u0103?<\/p>\n
\u00cen faimosul Salon Carr\u00e9 din Louvre la Paris, unde este a\u0219ezat\u0103 la un loc chintesen\u021ba picturei frumoase, se vede, al\u0103turea cu Sf\u00e2nta familie a lui Rafael, Femeia hidropic\u0103 a lui Gerard Dow, dinaintea c\u0103reia st\u0103 doctorul, examin\u00e2ndu-i lichidul \u00eentr-o sticl\u0103. A contestat vreodat\u0103 cineva acestui tablou al lui Dow marea lui valoare artistic\u0103?<\/p>\n
Aici concep\u021bia artistului inspirat este unica m\u0103sur\u0103 a convenien\u021bei, \u0219i \u00een lumea artei adev\u0103rate nici nu poate fi vorba de trivial. “Trivial” este o impresie relativ\u0103 din lumea de toate zilele, ca \u0219i decent \u0219i indecent.<\/p>\n
Dac\u0103 pseudoartistul r\u0103m\u00e2ne el \u00eensu\u0219i \u00een aceast\u0103 culme de r\u00e2nd, dac\u0103 el \u00eensu\u0219 nu este cuprins de inspira\u021bia impersonal\u0103, \u0219i prin urmare nu ne poate transporta nici pe noi \u00een lumea curat\u0103 a fic\u021biunilor, atunci se \u00een\u021belege c\u0103 lucrarea sa poate s\u0103 fie trivial\u0103, indecent\u0103, lasciv\u0103, dup\u0103 cum \u00eei este felul \u0219i \u021binta. Dar aceasta nu at\u00e2rn\u0103 nici de la obiect, nici de la expresii, ci de la chiar genul inspir\u0103rii sale; \u0219i atunci o \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 cu expresii academice, manierate, dup\u0103 gustul trec\u0103tor al unui public trec\u0103tor, poate s\u0103 fie \u00een adev\u0103r trivial\u0103, pe c\u00e2nd so\u021bia cherestegiului Dumitrache nu este.<\/p>\n
Termin\u00e2nd aceast\u0103 \u00eencercare de \u00een\u021belegere, ne aducem aminte de cuvintele cu care am \u00eenceput-o: \u00een materie de gust literar, discu\u021bia e totdeauna grea, \u0219i tocmai \u00een fa\u021ba acestei greut\u0103\u021bi am trebuit s\u0103 ne m\u0103rginim la simpla tragere a liniei de hotar \u00eentre ceea ce este art\u0103 \u0219i se poate cere de la art\u0103 \u0219i \u00eentre ceea ce nu este art\u0103 \u0219i nu i se poate cere.<\/p>\n
O dat\u0103 hotarul a\u0219ezat, nu mai \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103 se pot face multe deosebiri \u0219i \u00eenl\u0103untrul terenului artei; numai s\u0103 se recunoasc\u0103 mai \u00eent\u00e2i c\u0103 ne afl\u0103m pe teren de art\u0103. Valoarea va fi mai mare sau mai mic\u0103 dup\u0103 \u00eensemn\u0103tatea mai mare sau mai mic\u0103 a caracterelor prezentate, a conflictului, a situa\u021biilor. \u0218i \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 am sim\u021bit \u0219i noi, ca toat\u0103 lumea, diferen\u021ba de valoare \u00een diferitele comedii ale d-lui Caragiale; \u0219i noi credem, de exemplu, c\u0103 O scrisoare pierdut\u0103 este superioar\u0103 farsei D-ale carnavalului.<\/p>\n
Dar nu vedem pentru moment nici o trebuin\u021b\u0103 de a st\u0103rui asupra acestui punct. Cu at\u00e2t mai pu\u021bin, cu c\u00e2t atunci s-ar da ultimei piese a d-lui Caragiale o \u00eensemn\u0103tate la care nu aspir\u0103. D-ale carnavalului este o simpl\u0103 fars\u0103 de carnaval, precum se \u0219i nume\u0219te, vesel\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 preten\u021bii, \u0219i un public neprevenit nu-i poate cere alta dec\u00e2t un moment de bun\u0103 petrecere.<\/p>\n
\u00cens\u0103 \u00een aceste limite mai modeste \u0219i aceast\u0103 lucrare r\u0103m\u00e2ne o lucrare de merit. C\u0103ci literatura adev\u0103rat\u0103, cu feluritele ei produceri, se poate asem\u0103na unei p\u0103duri naturale cu feluritele ei plante. Sunt \u0219i copaci mari \u00een p\u0103dure, este \u0219i tufi\u0219, sunt \u0219i flori, sunt \u0219i simple fire de iarb\u0103. Toate \u00eempreun\u0103 alc\u0103tuiesc p\u0103durea, fiecare \u00een felul s\u0103u tr\u0103ie\u0219te \u0219i \u00eenvesele\u0219te ochiul privitorului; numai s\u0103 fie plant\u0103 adev\u0103rat\u0103, cu r\u0103d\u0103cina ei \u00een p\u0103m\u00e2nt s\u0103n\u0103tos, iar nu imita\u021bie de tinichea vopsit\u0103, cum se pune pe unele case din ora\u0219.<\/p>\n
Comediile d-lui Caragiale, dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, sunt plante adev\u0103rate, fie tufi\u0219, fie fire de iarb\u0103, \u0219i dac\u0103 au via\u021ba lor organic\u0103, vor avea \u0219i puterea de a tr\u0103i.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O noapte furtunoas\u0103, Conul Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea, O scrisoare pierdut\u0103, D-ale carnavalului – cine din cei ce se duc la teatrul rom\u00e2n nu a v\u0103zut una sau alta din aceste comedii? Mul\u021bi cunosc pe cea dint\u0103i, mai to\u021bi pe cea de-a treia \u0219i c\u00e2\u021biva pe celelalte. De meritat toate merit\u0103 s\u0103 fie cunoscute \u0219i, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[9],"tags":[10],"class_list":["post-185","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-titu-maiorescu-comediile-d-lui-i-l-caragiale-1885","tag-titu-maiorescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/185","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=185"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/185\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":190,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/185\/revisions\/190"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=185"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=185"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=185"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}