\u00cen vremea veche, pe c\u00e2nd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau dec\u00e2t \u00een germenii viitorului, pe c\u00e2nd Dumnezeu c\u0103lca \u00eenc\u0103 cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale p\u0103m\u00e2ntului, \u2014 \u00een vremea veche tr\u0103ia un \u00eemp\u0103rat \u00eentunecat \u0219i g\u00e2nditor ca miaz\u0103-noaptea \u0219i avea o \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i z\u00e2mbitoare ca miezul luminos al zilei.<\/p>\n
Cincizeci de ani de c\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul purta r\u0103zboi c-un vecin al lui. Murise vecinul \u0219i l\u0103sase de mo\u0219tenire fiilor \u0219i nepo\u021bilor ura \u0219i vrajba de s\u00e2nge. Cincizeci de ani, \u0219i numai \u00eemp\u0103ratul tr\u0103ia singur, ca un leu \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, sl\u0103bit de lupte \u0219i suferin\u021be \u2014 \u00eemp\u0103rat, ce-n via\u021ba lui nu r\u00e2sese niciodat\u0103, care nu z\u00e2mbea nici la c\u00e2ntecul nevinovat al copilului, nici la sur\u00e2sul plin de amor al so\u021biei lui tinere, nici la pove\u0219tile b\u0103tr\u00e2ne \u0219i glume\u021be a osta\u0219ilor \u00een\u0103lbi\u021bi \u00een b\u0103t\u0103lie \u0219i nevoi. Se sim\u021bea slab, se sim\u021bea murind \u0219i n-avea cui s\u0103 lese mo\u0219tenirea urii lui. Trist se scula din patul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, de l\u00e2ng\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa t\u00e2n\u0103r\u0103 \u2014 pat aurit, \u00eens\u0103 pustiu \u0219i nebinecuv\u00e2ntat, \u2014 trist mergea la r\u0103zboi cu inima ne\u00eembl\u00e2nzit\u0103, \u2014 \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103teasa sa, r\u0103mas\u0103 singur\u0103, pl\u00e2ngea cu lacrimi de v\u0103duvie singur\u0103tatea ei. P\u0103rul ei cel galben ca aurul cel mai frumos c\u0103dea pe s\u00e2nii ei albi \u0219i rotunzi, \u2014 \u0219i din ochii ei alba\u0219tri \u0219i mari curgeau \u0219iroaie de m\u0103rg\u0103ritare apoase pe o fa\u021b\u0103 mai alb\u0103 ca argintul crinului. Lungi cearc\u0103ne vinete se tr\u0103geau \u00eemprejurul ochilor, \u0219i vine albastre se tr\u0103geau pe fa\u021ba ei alb\u0103 ca o marmur\u0103 vie.<\/p>\n
Sculat\u0103 din patul ei, ea se arunc\u0103 pe treptele de piatr\u0103 a unei bolte \u00een zid, \u00een care veghea, deasupra unei candele fumeg\u00e2nde, icoana \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een argint a Maicii durerilor. \u00cenduplecat\u0103 de rug\u0103ciunile \u00eemp\u0103r\u0103tesei \u00eengenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezir\u0103 \u0219i o lacrim\u0103 curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. \u00cemp\u0103r\u0103teasa se ridic\u0103 \u00een toat\u0103 m\u0103rea\u021ba ei statur\u0103, atinse cu buza ei seac\u0103 lacrima cea rece \u0219i o supse \u00een ad\u00e2ncul sufletului s\u0103u. Din momentul acela ea purcese \u00eengreunat\u0103.<\/p>\n
Trecu o lun\u0103, trecur\u0103 dou\u0103, trecur\u0103 nou\u0103, \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103teasa f\u0103cu un fecior alb ca spuma laptelui, cu p\u0103rul b\u0103lai ca razele lunii.<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratul sur\u00e2se, soarele sur\u00e2se \u0219i el \u00een \u00eenfocata lui \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie, chiar st\u0103tu pe loc, \u00eenc\u00e2t trei zile n-a fost noapte, ci numai senin \u0219i veselie, \u2014 vinul curgea din butii sparte \u0219i chiotele despicau bolta cerului.<\/p>\n
\u0218i-i puse mama numele: F\u0103t-Frumos din lacrim\u0103. \u0218i crescu \u0219i se f\u0103cu mare ca brazii codrilor. Cre\u0219tea \u00eentr-o lun\u0103 c\u00e2t al\u021bii \u00eentr-un an.<\/p>\n
C\u00e2nd era destul de mare, puse s\u0103-i fac\u0103 un buzdugan de fier, \u00eel arunc\u0103 \u00een sus de despic\u0103 bolta cerului, \u00eel prinse pe degetul cel mic \u0219i buzduganul se rupse-n dou\u0103. Atunci puse s\u0103-i fac\u0103 altul mai greu -\u00eel arunc\u0103 \u00een sus aproape de palatul de nori al lunii; c\u0103z\u00e2nd din nori, nu se rupse de degetul voinicului.<\/p>\n
Atunci F\u0103t-Frumos \u00ee\u0219i lu\u0103 ziua bun\u0103 de la p\u0103rin\u021bi, ca s\u0103 se duc\u0103, s\u0103 se bat\u0103 el singur cu o\u0219tile \u00eemp\u0103ratului ce-l du\u0219m\u0103nea pe tat\u0103-s\u0103u. Puse pe trupul s\u0103u \u00eemp\u0103r\u0103tesc haine de p\u0103stor, c\u0103me\u0219\u0103 de borangic, \u021besut\u0103 \u00een lacrimile mamei sale, m\u00e2ndr\u0103 p\u0103l\u0103rie cu flori, cu cordele \u0219i cu m\u0103rgele rupte de la g\u00e2turile fetelor de-mp\u0103ra\u021bi, \u00ee\u0219i puse-n br\u00e2ul verde un fluier de doine \u0219i altul de hore, \u0219i, c\u00e2nd era soarele de dou\u0103 suli\u021be pe cer, a plecat \u00een lumea larg\u0103 \u0219i-n toiul lui de voinic.<\/p>\n
Pe drum horea \u0219i doinea, iar buzduganul \u0219i-l arunca s\u0103 spintece nourii, de c\u0103dea departe tot cale de-o zi. V\u0103ile \u0219i mun\u021bii se uimeau auzindu-i c\u00e2ntecele, apele-\u0219i ridicau valurile mai sus ca s\u0103-l asculte, izvoarele \u00ee\u0219i turburau ad\u00e2ncul, ca s\u0103-\u0219i azv\u00e2rle afar\u0103 undele lor, pentru ca fiecare din unde s\u0103-l aud\u0103, fiecare din ele s\u0103 poat\u0103 c\u00e2nta ca d\u00e2nsul c\u00e2nd vor \u0219opti v\u0103ilor \u0219i florilor.<\/p>\n
R\u00e2urile se cior\u0103iau mai \u00een jos de br\u00e2iele melancolicelor st\u00e2nce, \u00eenv\u0103\u021bau de la p\u0103storul \u00eemp\u0103rat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amu\u021bi\u021bi pe cre\u0219tetele seci \u0219i sure a st\u00e2ncelor nalte, \u00eenv\u0103\u021bau de la el \u021bip\u0103tul cel pl\u00e2ns al jelei.<\/p>\n
St\u0103teau toate uimite pe c\u00e2nd trecea p\u0103stora\u0219ul \u00eemp\u0103rat, doinind \u0219i horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; \u0219i-n piepturile p\u0103storilor tineri, r\u0103zima\u021bi c-un cot de-o st\u00e2nc\u0103 \u0219i c-o m\u00e2n\u0103 pe b\u00e2t\u0103, \u00eencol\u021bea un dor mai ad\u00e2nc, mai \u00eentunecos, mai mare \u2014 dorul voiniciei.<\/p>\n
Toate st\u0103teau \u00een loc, numai F\u0103t-Frumos mergea mereu, urm\u0103rind cu c\u00e2ntecul dorul inimii lui, \u0219i cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori \u0219i prin aer ca un vultur de o\u021bel, ca o stea n\u0103zdr\u0103van\u0103.
\nC\u00e2nd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, c\u0103z\u00e2nd, se izbi de o poart\u0103 de aram\u0103, \u0219i f\u0103cu un vuiet puternic \u0219i lung. Poarta era sf\u0103r\u00e2mat\u0103 \u0219i voinicul intr\u0103. Luna r\u0103s\u0103rise dintre mun\u021bi \u0219i se oglindea \u00eentr-un lac mare \u0219i limpede, ca seninul cerului. \u00cen fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar \u00een mijlocul lui, pe o insul\u0103 de smarand, \u00eencunjurat de un cr\u00e2ng de arbori verzi \u0219i stufo\u0219i, se ridica un m\u00e2ndru palat de o marmur\u0103 ca laptele, lucie \u0219i alb\u0103 \u2014 at\u00e2t de lucie, \u00eenc\u00e2t \u00een ziduri r\u0103sfr\u00e2ngea ca-ntr-o oglind\u0103 de argint: dumbrav\u0103 \u0219i lunc\u0103, lac \u0219i \u021b\u0103rmuri. O luntre aurit\u0103 veghea pe undele limpezi ale lacului l\u00e2ng\u0103 poart\u0103; \u0219i-n aerul cel curat al serii tremurau din palat c\u00e2ntece m\u00e2ndre \u0219i senine. F\u0103t-Frumos se sui-n luntre \u0219i, v\u00e2slind, ajunse p\u00e2n\u0103 la sc\u0103rile de marmur\u0103 ale palatului. P\u0103truns acolo, el v\u0103zu \u00een boltele sc\u0103rilor candelabre cu sute de bra\u021be, \u0219i-n fiecare bra\u021b ardea c\u00e2te o stea de foc. P\u0103trunse \u00een sal\u0103. Sala era \u00eenalt\u0103, sus\u021binut\u0103 de st\u00e2lpi \u0219i de arcuri, toate de aur, iar \u00een mijlocul ei st\u0103tea o m\u00e2ndr\u0103 mas\u0103, acoperit\u0103 cu alb, talgerele toate s\u0103pate din c\u00e2te-un singur m\u0103rg\u0103ritar mare; iar boierii ce \u0219edeau la mas\u0103 \u00een haine aurite, pe scaune de catifea ro\u0219ie, erau frumo\u0219i ca zilele tinere\u021bii \u0219i voio\u0219i ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, b\u0103tut cu diamante, \u0219i cu hainele str\u0103lucite, era frumos ca luna unei nop\u021bi de var\u0103. Dar mai m\u00e2ndru era F\u0103t-Frumos.<\/p>\n
\u2014 Bine-ai venit, F\u0103t-Frumos! zise \u00eemp\u0103ratul; am auzit de tine, da’ de v\u0103zut nu te-am v\u0103zut.
\n\u2014 Bine te-am g\u0103sit, \u00eemp\u0103rate, de\u0219i m\u0103 tem c\u0103 nu te-oi l\u0103sa cu bine, pentru c\u0103 am venit s\u0103 ne lupt\u0103m greu, c\u0103 destul ai viclenit asupra tat\u0103lui meu.
\n\u2014 Ba n-am viclenit asupra tat\u0103lui t\u0103u, ci totdeauna m-am luptat \u00een lupt\u0103 dreapt\u0103. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune l\u0103utarilor s\u0103 zic\u0103 \u0219i cuparilor s\u0103 umple cupele cu vin \u0219i-om lega fr\u0103\u021bie de cruce pe c\u00e2t om fi \u0219i-om tr\u0103i.<\/p>\n
\u0218i se s\u0103rutar\u0103 feciorii de-mp\u0103ra\u021bi \u00een ur\u0103rile boierilor, \u0219i b\u0103ur\u0103 \u0219i se sf\u0103tuir\u0103.<\/p>\n
Zise \u00eemp\u0103ratul lui F\u0103t-Frumos:<\/p>\n
\u2014 De cine-n lume te temi tu mai mult?
\n\u2014 De nime-n lumea asta, afar\u0103 de Dumnezeu. Dar tu?
\n\u2014 Eu iar de nime, afar\u0103 de Dumnezeu \u0219i de Mama-p\u0103durilor. O bab\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u0219i ur\u00e2t\u0103, care umbl\u0103 prin \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia mea de m\u00e2n\u0103 cu furtuna. Pe unde trece ea, fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului se usuc\u0103, satele se risipesc, t\u00e2rgurile cad n\u0103ruite. Mers-am eu asupra ei cu b\u0103t\u0103lie, dar n-am ispr\u0103vit nimica. Ca s\u0103 nu-mi pr\u0103p\u0103deasc\u0103 toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia, am fost silit s\u0103 stau la-nvoial\u0103 cu ea \u0219i s\u0103-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supu\u0219ilor mei. \u0218i azi vine ca s\u0103-\u0219i ieie birul.<\/p>\n
C\u00e2nd sun\u0103 miaz\u0103noaptea, fe\u021bele mesenilor se posomor\u00e2r\u0103; c\u0103ci pe miaz\u0103noapte c\u0103lare, cu aripi v\u00e2ntoase, cu fa\u021ba zb\u00e2rcit\u0103 ca o st\u00e2nc\u0103 buhav\u0103 \u0219i scobit\u0103 de p\u0103raie, c-o p\u0103dure-n loc de p\u0103r, urla prin aerul cernit Mama-p\u0103durilor cea nebun\u0103. Ochii ei \u2014 dou\u0103 nop\u021bi turburi, gura ei \u2014 un h\u0103u c\u0103scat, din\u021bii ei \u2014 \u0219iruri de pietre de mori.<\/p>\n
Cum venea vuind, F\u0103t-Frumos o apuc\u0103 de mijloc \u0219i o tr\u00e2nti cu toat\u0103 puterea \u00eentr-o piu\u0103 mare de piatr\u0103; peste piu\u0103 pr\u0103v\u0103li o bucat\u0103 de st\u00e2nc\u0103, pe care-o leg\u0103 din toate p\u0103r\u021bile cu \u0219apte lan\u021buri de fier. \u00cen\u0103untru baba \u0219uiera \u0219i se smulgea ca v\u00e2ntul \u00eenchis, dar nu-i folosea nimica.<\/p>\n
Veni iar la osp\u0103\u021b; c\u00e2nd prin bol\u021bile ferestelor, la lumina lunii, v\u0103zur\u0103 dou\u0103 dealuri lungi de ap\u0103. Ce era? Mama-p\u0103durilor, neput\u00e2nd s\u0103 ias\u0103, trecea peste ape cu piu\u0103 cu tot \u0219i-i br\u0103zda fa\u021ba \u00een dou\u0103 dealuri. \u0218i fugea mereu, o st\u00e2nc\u0103 de piatr\u0103 \u00eendr\u0103cit\u0103, rup\u00e2ndu-\u0219i cale prin p\u0103duri, br\u0103zd\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul cu d\u00e2r\u0103 lung\u0103, p\u00e2n\u0103 ce se f\u0103cu nev\u0103zut\u0103 \u00een dep\u0103rtarea nop\u021bii.<\/p>\n
F\u0103t-Frumos osp\u0103t\u0103 ce osp\u0103t\u0103, dar apoi, lu\u00e2ndu-\u0219i buzduganul de-a um\u0103r, merse mereu pe d\u00e2ra tras\u0103 de piu\u0103, p\u00e2n\u0103 ce ajunse l\u00e2ng-o cas\u0103 frumoas\u0103, alb\u0103, care sticlea la lumina lunii \u00een mijlocul unei gr\u0103dini de flori. Florile erau \u00een straturi verzi \u0219i luminau albastre, ro\u0219ie-\u00eenchise \u0219i albe, iar printre ele roiau fluturi u\u0219ori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumin\u0103 \u0219i un c\u00e2ntec nesf\u00e2r\u0219it, \u00eencet, dulce, ie\u0219ind din roirea fluturilor \u0219i a albinelor, \u00eemb\u0103tau gr\u0103dina \u0219i casa. L\u00e2ng\u0103 prisp\u0103 st\u0103teau dou\u0103 butii cu ap\u0103, iar pe prisp\u0103 torcea o fat\u0103 frumoas\u0103. Haina ei alb\u0103 \u0219i lung\u0103 p\u0103rea un nor de raze \u0219i umbre, iar p\u0103rul ei de aur era \u00eempletit \u00een cozi l\u0103sate pe spate, pe c\u00e2nd o cunun\u0103 de m\u0103rg\u0103rit\u0103rele era a\u0219ezat\u0103 pe fruntea ei neted\u0103. Luminat\u0103 de razele lunii, ea p\u0103rea muiat\u0103 \u00eentr-un aer de aur. Degetele ei ca din cear\u0103 alb\u0103 torceau dintr-o furc\u0103 de aur \u0219i dintr-un fuior de o l\u00e2n\u0103 ca argintul torcea un fir de o m\u0103tase alb\u0103, sub\u021bire, str\u0103lucit\u0103, ce sem\u0103na mai mult a o vie raz\u0103 de lun\u0103, ce cutreiera aerul, dec\u00e2t a fir de tort.<\/p>\n
La zgomotul u\u0219or al pa\u0219ilor lui F\u0103t-Frumos, fata-\u0219i ridic\u0103 ochii alba\u0219tri ca undele lacului.<\/p>\n
\u2014 Bine-ai venit, F\u0103t-Frumos, zise ea cu ochii limpezi \u0219i pe jum\u0103tate \u00eenchi\u0219i, c\u00e2t e de mult de c\u00e2nd te-am visat. Pe c\u00e2nd degetele mele torceau un fir, g\u00e2ndurile mele torceau un vis, un vis frumos, \u00een care eu m\u0103 iubeam cu tine; F\u0103t-Frumos, din fuior de argint torceam \u0219i eram s\u0103-\u021bi \u021bes o hain\u0103 urzit\u0103 \u00een desc\u00e2ntece, b\u0103tut\u0103-n fericire; s-o por\u021bi… s\u0103 te iube\u0219ti cu mine. Din tortul meu \u021bi-a\u0219 face o hain\u0103, din zilele mele, o via\u021b\u0103 plin\u0103 de desmierd\u0103ri.<\/p>\n
Astfel, cum privea umilit\u0103 la el, fusul \u00eei sc\u0103p\u0103 din m\u00e2n\u0103 \u0219i furca c\u0103zu al\u0103turi de ea. Ea se scul\u0103 \u0219i, ca ru\u0219inat\u0103 de cele ce zisese, m\u00e2inile ei sp\u00e2nzurau \u00een jos ca la un copil vinovat \u0219i ochii ei cei mari se plecar\u0103. El se apropie de ea, c-o m\u00e2n\u0103 \u00eei cuprinse mijlocul, iar cu cealalt\u0103 \u00eei desmierd\u0103 \u00eencet fruntea \u0219i p\u0103rul \u0219i-i \u0219opti:<\/p>\n
\u2014 Ce frumoas\u0103 e\u0219ti tu, ce drag\u0103-mi e\u0219ti! A cui e\u0219ti tu, fata mea?
\n\u2014 A Mamei-p\u0103durilor, r\u0103spunse ea suspin\u00e2nd; m\u0103 vei iubi tu acu\u2014 ma, c\u00e2nd \u0219tii a cui sunt? Ea \u00eencunjur\u0103 cu am\u00e2ndou\u0103 bra\u021bele ei goale grumazul lui \u0219i se uit\u0103 lung la el, \u00een ochii lui.
\n\u2014 Ce-mi pas\u0103 a cui e\u0219ti, zise el, destul c\u0103 te iubesc.
\n\u2014 Dac\u0103 m\u0103 iube\u0219ti, s\u0103 fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui; dac\u0103 te-ar g\u0103si mama, ea te-ar omor\u00ee, \u0219i dac-ai muri tu, eu a\u0219 nebuni ori a\u0219 muri \u0219i eu.
\n\u2014 N-aibi fric\u0103, zise el z\u00e2mbind \u0219i desf\u0103c\u00e2ndu-se din bra\u021bele ei. Unde-i mum\u0103-ta?
\n\u2014 De c\u00e2nd a venit se zbucium\u0103 \u00een piua \u00een care-ai \u00eencuiat-o tu \u0219i roade cu col\u021bii la lan\u021burile ce-o \u00eenchid.
\n\u2014 Ce-mi pas\u0103! zise el repezindu-se s\u0103 vad\u0103 unde-i.
\n\u2014 F\u0103t-Frumos, zise fata, \u0219i dou\u0103 lacrimi mari str\u0103lucir\u0103 \u00een ochii ei, nu te duce \u00eenc\u0103! S\u0103 te-nv\u0103\u021b eu ce s\u0103 facem ca s\u0103 \u00eenvingi tu pe mama. Vezi tu bu\u021bile aste dou\u0103? Una-i cu ap\u0103, alta cu putere. S\u0103 le mut\u0103m una \u00een locul alteia. Mama, c\u00e2nd se lupt\u0103 cu vr\u0103jma\u0219ii ei, strig\u0103 c\u00e2nd obose\u0219te: “St\u0103i, s\u0103 mai bem c\u00e2te-oleac\u0103 de ap\u0103!” Apoi ea bea putere, \u00een vreme ce du\u0219manul ei numai ap\u0103. De aceea noi le mut\u0103m din loc: ea nu va \u0219ti \u0219i va bea numai ap\u0103 \u00een vremea luptei cu tine.
\nPrecum au zis, a\u0219a au \u0219i f\u0103cut. El se repezi dup\u0103 cas\u0103.
\n\u2014 Ce faci, bab\u0103? strig\u0103 el. Baba, de venin, se smulse odat\u0103 din piu\u0103-n sus \u0219i rupse lan\u021burile, lungindu-se slab\u0103 \u0219i mare p\u00e2n\u0103-n nori.
\n\u2014 A, bine c\u0103 mi-ai venit, F\u0103t-Frumos! zise ea, f\u0103c\u00e2ndu-se iar scurt\u0103, ia acum hai la lupt\u0103, acu om vedea cine-i mai tare!
\n\u2014 Hai! zise F\u0103t-Frumos. Baba-l apuc\u0103 de mijloc, se lungi repezindu-se cu el p\u00e2n\u0103-n nori, apoi \u00eel izbi de p\u0103m\u00e2nt \u0219i-l b\u0103g\u0103 \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103-n glezne.
\nF\u0103t-Frumos o izbi pe ea \u0219i o b\u0103g\u0103-n p\u0103m\u00e2nt p\u00e2n\u0103 \u00een genunchi.
\n\u2014 St\u0103i, s\u0103 mai bem ap\u0103, zise Mama-p\u0103durilor ostenit\u0103. St\u0103tur\u0103 \u0219i se r\u0103suflar\u0103. Baba b\u0103u ap\u0103, F\u0103t-Frumos b\u0103u putere, \u0219-un fel de foc nestins \u00eei cutreier\u0103 cu fiori de r\u0103coare to\u021bi mu\u0219chii \u0219i toate vinele lui cele sl\u0103bite.<\/p>\n
C-o putere \u00eendoit\u0103, cu bra\u021be de fier, o smunci pe bab\u0103 de mijloc \u0219i-o b\u0103g\u0103-n p\u0103m\u00e2nt p\u00e2n\u0103-n g\u00e2t. Apoi o izbi cu buzduganul \u00een cap \u0219i-i risipi creierii. Cerul \u00eenc\u0103run\u021bi de nouri, v\u00e2ntul \u00eencepu a geme rece \u0219i a scutura casa cea mic\u0103 \u00een toate \u00eencheieturile c\u0103priorilor ei. \u0218erpi ro\u0219ii rupeau tr\u0103snind poala neagr\u0103 a norilor, apele p\u0103reau c\u0103 latr\u0103, numai tunetul c\u00e2nta ad\u00e2nc ca un proroc al pierz\u0103rii. Prin acel \u00eentuneric des \u0219i nep\u0103truns, F\u0103t-Frumos vedea albind o umbr\u0103 de argint, cu p\u0103r de aur despletit, r\u0103t\u0103cind, cu m\u00e2inile ridicate \u0219i palid\u0103. El se apropie de ea \u0219i-o cuprinse cu bra\u021bele lui. Ea c\u0103zu ca moart\u0103 de groaz\u0103 pe pieptul lui, \u0219i m\u00e2inile ei reci s-ascunser\u0103-n s\u00e2nul lui. Ca s\u0103 se trezeasc\u0103, el \u00eei s\u0103rut\u0103 ochii. Norii se rupeau buc\u0103\u021bi pe cer, luna ro\u0219ie ca focul se ivea prin sp\u0103rturile lor risipite; iar pe s\u00e2nul lui, F\u0103t-Frumos vedea cum \u00eenfloreau dou\u0103 stele albastre, limpezi, \u0219i uimite \u2014 ochii miresei lui. El o lu\u0103 pe bra\u021be \u0219i \u00eencepu s\u0103 fug\u0103 cu ea prin furtun\u0103. Ea-\u0219i culcase capul \u00een s\u00e2nul lui \u0219i p\u0103rea c\u0103 adormise. Ajuns l\u00e2ng\u0103 gr\u0103dina \u00eemp\u0103ratului, el o puse-n luntre, duc\u00e2nd-o ca-ntr-un leag\u0103n peste lac, smulse iarb\u0103, f\u00e2n cu miros \u0219i flori din gr\u0103din\u0103 \u0219i-i cl\u0103di un pat, \u00een care-o a\u0219ez\u0103 ca-ntr-un cuib.<\/p>\n
Soarele ie\u0219ind din r\u0103s\u0103rit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci \u0219i rotunde, fa\u021ba ei de-o paloare umed\u0103 ca ceara cea alb\u0103, m\u00e2inile mici \u0219i unite pe piept, p\u0103rul despletit \u0219i r\u0103sfirat pe f\u00e2n, ochii mari, \u00eenchi\u0219i \u0219i ad\u00e2nci\u021bi \u00een frunte, astfel ea era frumoas\u0103, dar p\u0103rea moart\u0103. Pe acea frunte neted\u0103 \u0219i alb\u0103, F\u0103t-Frumos presur\u0103 c\u00e2teva flori albastre, apoi \u0219ezu al\u0103turi cu ea \u0219i-ncepu a doini \u00eencet. Cerul limpede \u2014 o mare, soarele \u2014 o fa\u021b\u0103 de foc, ierburile \u00eemprosp\u0103tate, mirosul cel umed al florilor \u00eenvio\u0219ate o f\u0103ceau s\u0103 doarm\u0103 mult \u0219i lin, \u00eenso\u021bit\u0103 \u00een calea visurilor ei de glasul cel pl\u00e2ns al fluierului. C\u00e2nd era soarele-n amiazi, firea t\u0103cea \u0219i F\u0103t-Frumos asculta fericita ei r\u0103suflare, cald\u0103 \u0219i umed\u0103. \u00cencet se plec\u0103 la obrazul ei \u0219i-o s\u0103rut\u0103.
\nAtunci ea deschise ochii \u00eenc\u0103 plini de visuri, \u0219i-ntinz\u00e2ndu-se somnoroas\u0103, zise \u00eencet \u0219i z\u00e2mbind:<\/p>\n
\u2014 Tu aici e\u0219ti?
\n\u2014 Ba nu sunt aici, nu vezi c\u0103 nu sunt aici? zise el mai l\u0103cr\u0103m\u00e2nd de fericire.
\nCum \u0219edea el l\u00e2ng\u0103 ea, ea-\u0219i \u00eentinse un bra\u021b \u0219i-i cuprinse mijlocul.
\n\u2014 Hai, scoal\u0103, zise el desmierd\u00e2nd-o, e ziua-n amiaza-mare. Ea se scul\u0103, \u00ee\u0219i netezi p\u0103rul de pe frunte \u0219i-l dete pe spate, el \u00eei cuprinse mijlocul, ea-i \u00eenconjur\u0103 grumazul \u2014 \u0219i astfel trecur\u0103 printre straturile de flori \u0219i intrar\u0103 \u00een palatul de marmur\u0103 al \u00eemp\u0103ratului.<\/p>\n
El o duse la \u00eemp\u0103ratul \u0219i i-o ar\u0103t\u0103, spuindu-i c\u0103-i mireasa lui. \u00cemp\u0103ratul z\u00e2mbi, apoi \u00eel lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 pe F\u0103t-Frumos, ca \u0219i c\u00e2nd ar fi vrut s\u0103-i spuie ceva \u00een tain\u0103, \u0219i-l trase la o fereastr\u0103 mare, pe care vedea lacul cel \u00eentins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uit\u0103 uimit pe luciul lacului \u0219i ochii i se umplur\u0103 de lacrimi. O leb\u0103d\u0103 \u00ee\u0219i \u00een\u0103l\u021base aripile ca pe ni\u0219te p\u00e2nze de argint \u0219i cu capul cufundat \u00een ap\u0103 sf\u00e2\u0219ia fa\u021ba senin\u0103 a lacului.<\/p>\n
\u2014 Pl\u00e2ngi \u00eemp\u0103rate? zise F\u0103t-Frumos. De ce?
\n\u2014 F\u0103t-Frumos, zise \u00eemp\u0103ratul, binele ce mi l-ai f\u0103cut mie nu \u021bi-l pot pl\u0103ti nici cu lumina ochilor, oric\u00e2t de scump\u0103 mi-ar fi, \u0219i cu toate astea vin s\u0103-\u021bi cer \u0219i mai mult.
\n\u2014 Ce, \u00eemp\u0103rate?
\n\u2014 Vezi tu leb\u0103da ceea \u00eendr\u0103git\u0103 de unde? T\u00e2n\u0103r fiind, a\u0219 trebui s\u0103 fiu \u00eendr\u0103git de via\u021b\u0103, \u0219i cu toate astea de c\u00e2te ori am vrut s\u0103-mi fac sam\u0103. Iubesc o fat\u0103 frumoas\u0103, cu ochii g\u00e2nditori, dulce ca visele m\u0103rii \u2014 fata Genarului, om m\u00e2ndru \u0219i s\u0103lbatic ce \u00ee\u0219i petrece via\u021ba v\u00e2n\u00e2nd prin p\u0103duri b\u0103tr\u00e2ne. O, c\u00e2t e de aspru el, c\u00e2t e de frumoas\u0103 fata lui! Orice \u00eencercare de a o r\u0103pi a fost de\u0219art\u0103. \u00cencearc\u0103-te tu!<\/p>\n
Ar fi stat F\u0103t-Frumos locului, dar scump\u0103-i era fr\u0103\u021bia de cruce, ca oric\u0103rui voinic, mai scump\u0103 dec\u00e2t zilele, mai scump\u0103 dec\u00e2t mireasa.<\/p>\n
\u2014 \u00cemp\u0103rate prea luminate, din c\u00e2te noroace-ai avut, unul a fost mai mare dec\u00e2t toate: acela c\u0103 F\u0103t-Frumos \u021bi-i frate de cruce. Hai, c\u0103 m\u0103 duc eu s\u0103 r\u0103pesc pe fata Genarului.
\n\u0218i-\u0219i lu\u0103 cai ageri, cai cu suflet de v\u00e2nt, F\u0103t-Frumos, \u0219i era s\u0103 plece. Atunci mireasa lui \u2014 Ileana o chema \u2014 \u00eei zise \u00eencet la ureche, s\u0103rut\u00e2ndu-l cu dulce:
\n\u2014 Nu uita, F\u0103t-Frumos, c\u0103 pe c\u00e2t vei fi tu departe, eu oi tot pl\u00e2nge. El se uit\u0103 cu mil\u0103 la ea, o m\u00e2ng\u00e2ie, dar apoi, desf\u0103c\u00e2ndu-se de \u00eembr\u0103\u021bo\u0219\u0103rile ei, se av\u00e2nt\u0103 pe \u0219eaua calului \u0219i plec\u0103 \u00een lume.
\nTrecea prin codri pustii, prin mun\u021bi cu fruntea nins\u0103, \u0219i c\u00e2nd r\u0103s\u0103rea dintre st\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne luna cam palid\u0103, ca fa\u021ba unei fete moarte, atunci vedea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te-o strean\u021b\u0103 uria\u0219\u0103 at\u00e2rnat\u0103 de cer, ce \u00eencunjura cu poalele ei v\u00e2rful vreunui munte \u2014 o noapte sf\u00e2rtecat\u0103, un trecut \u00een ruin\u0103, un castel numai pietre \u0219i ziduri sparte.<\/p>\n
C\u00e2nd se lumin\u0103 de ziu\u0103, F\u0103t-Frumos vede c\u0103 \u0219irul mun\u021bilor d\u0103 \u00eentr-o mare verde \u0219i \u00eentins\u0103, ce tr\u0103ie\u0219te \u00een mii de valuri senine, str\u0103lucite, care treier\u0103 aria m\u0103rii \u00eencet \u0219i melodios, p\u00e2n\u0103 unde ochiul se pierde \u00een albastrul cerului \u0219i \u00een verdele m\u0103rii. \u00cen cap\u0103tul \u0219irului de mun\u021bi, drept asupra m\u0103rii, se oglindea \u00een fundul ei o m\u0103rea\u021b\u0103 st\u00e2nc\u0103 de granit, din care r\u0103s\u0103rea ca un cuib alb o cetate frumoas\u0103, care, de alb\u0103 ce era, p\u0103rea poleit\u0103 cu argint. Din zidurile arcate r\u0103s\u0103reau ferestre str\u0103lucite, iar dintr-o fereastr\u0103 deschis\u0103 se z\u0103rea, printre oale de flori, un cap de fat\u0103, oache\u0219 \u0219i vis\u0103tor, ca o noapte de var\u0103. Era fata Genarului.<\/p>\n
\u2014 Bine-ai venit, F\u0103t-Frumos, zise ea, s\u0103rind de la fereastr\u0103 \u0219i deschiz\u00e2nd por\u021bile m\u0103re\u021bului castel, unde ea locuia singur\u0103 ca un geniu \u00eentr-un pustiu, ast\u0103-noapte mi se p\u0103rea c\u0103 vorbesc c-o stea, \u0219i steaua mi-a spus c\u0103 vii din partea \u00eemp\u0103ratului ce m\u0103 iube\u0219te.<\/p>\n
\u00cen sala cea mare a castelului, \u00een cenu\u0219a vetrei, veghea un motan cu \u0219apte capete, care c\u00e2nd urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar c\u00e2nd urla din c\u00e2te \u0219apte, s-auzea cale de \u0219apte zile.
\nGenarul, pierdut \u00een s\u0103lbatecele sale v\u00e2n\u0103tori, se dep\u0103rtase cale de-o zi.<\/p>\n
F\u0103t-Frumos lu\u0103 fata \u00een bra\u021be \u0219i pun\u00e2nd-o pe cal, zburau am\u00e2ndoi prin pustiul lungului m\u0103rii ca dou\u0103 abia v\u0103zute \u00eencheg\u0103ri ale v\u0103zduhului.<\/p>\n
Dar Genarul, om nalt \u0219i puternic, avea un cal n\u0103zdr\u0103van cu dou\u0103 inimi. Motanul din castel mieun\u0103 dintr-un cap, iar calul Genarului nechez\u0103 cu vocea lui de bronz.<\/p>\n
\u2014 Ce e? \u00eel \u00eentreb\u0103 Genarul pe calul n\u0103zdr\u0103van. \u021ai s-a ur\u00e2t cu binele?
\n\u2014 Nu mi s-a ur\u00e2t mie cu binele, ci de tine-i r\u0103u. F\u0103t-Frumos \u021bi-a furat fata.
\n\u2014 Trebuie s\u0103 ne gr\u0103bim mult ca s\u0103-i ajungem?
\n\u2014 S\u0103 ne gr\u0103bim \u0219i nu prea, pentru c\u0103-i putem ajunge. Genarul \u00eenc\u0103lec\u0103 \u0219i zbur\u0103 ca spaima cea b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00een urma fugi\u021bilor. \u00cen cur\u00e2nd \u00eei \u0219i ajunse. S\u0103 se bat\u0103 cu el F\u0103t-Frumos nu putea, pentru c\u0103 Genarul era cre\u0219tin \u0219i puterea lui nu era \u00een duhurile \u00eentunericului, ci \u00een Dumnezeu.
\n\u2014 F\u0103t-Frumos, zise Genarul, mult e\u0219ti frumos \u0219i mi-e mil\u0103 de tine. De ast\u0103 dat\u0103 nu-\u021bi fac nimica, dar de alt\u0103 dat\u0103… \u021bine minte!<\/p>\n
\u0218i lu\u00e2ndu-\u0219i fata al\u0103turi cu el, pieri \u00een v\u00e2nt, ca \u0219i c\u00e2nd nu mai fusese.
\nDar F\u0103t-Frumos era voinic \u0219i \u0219tia drumul \u00eenapoi. El se re\u00eentoarse \u0219i g\u0103si pe fat\u0103 iar singur\u0103, \u00eens\u0103 mai palid\u0103 \u0219i mai pl\u00e2ns\u0103 ea p\u0103rea \u0219i mai frumoas\u0103. Genarul era dus iar la v\u00e2n\u0103toare cale de dou\u0103 zile. F\u0103tFrumos lu\u0103 al\u021bi cai din chiar grajdul Genarului.<\/p>\n
Ast\u0103 dat\u0103 plecar\u0103 noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunii peste ad\u00e2ncile valuri ale m\u0103rii, fugeau prin noaptea pustie \u0219i rece ca dou\u0103 visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miautele lungi \u0219i \u00eendoite ale motanului din vatra castelului. Apoi li se p\u0103ru c\u0103 nu mai pot merge, asemene celor ce vor s\u0103 fug\u0103 \u00een vis \u0219i cu toate aceste nu pot. Apoi un nor de colb \u00eei cuprinse, c\u0103ci Genarul venea \u00een fuga calului, de rupea p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n
Fa\u021ba lui era \u00eenfrico\u0219at\u0103, privirea crunt\u0103. F\u0103r\u0103 de-a zice o vorb\u0103, el apuc\u0103 pe F\u0103t-Frumos \u0219i-l azv\u00e2rli \u00een nourii cei negri \u0219i plini de furtun\u0103 ai cerului. Apoi disp\u0103ru cu fat\u0103 cu tot.
\nF\u0103t-Frumos, ars de fulgere, nu c\u0103zu din el dec\u00e2t o m\u00e2n\u0103 de cenu\u0219\u0103 \u00een nisipul cel fierbinte \u0219i sec al pustiului. Dar din cenu\u0219a lui se f\u0103cu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe l\u00e2ng\u0103 el arbori nal\u021bi, verzi, stufo\u0219i r\u0103sp\u00e2ndeau o umbr\u0103 r\u0103corit\u0103 \u0219i mirositoare. Dac\u0103 cineva ar fi priceput glasul izvorului, ar fi \u00een\u021beles c\u0103 jelea \u00eentr-o lung\u0103 doin\u0103 pe Ileana, \u00eemp\u0103r\u0103teasa cea b\u0103laie a lui F\u0103t-Frumos. Dar cine s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 glasul izvorului \u00eentr-un pustiu, unde p\u00e2n\u0103-atunci nu c\u0103lcase picior de om?<\/p>\n
Dar pe vremea aceea Domnul umbla \u00eenc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. \u00centr-o zi se vedeau doi oameni c\u0103l\u0103torind prin pustiu. Hainele \u0219i fa\u021ba unuia str\u0103lucea ca alba lumin\u0103 a soarelui; cel\u0103lalt, mai umilit, nu p\u0103rea dec\u00e2t umbra celui luminat. Era Domnul \u0219i sf. Petrea. Picioarele lor \u00eenfierb\u00e2ntate de nisipul pustiului c\u0103lcar\u0103 atuncea \u00een r\u0103coarele \u0219i limpedele p\u00e2r\u0103u ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sf\u00e2\u0219iau valurile p\u00e2n\u0103 la umbritul lor izvor. Acolo Domnul b\u0103u din ap\u0103 \u0219i-\u0219i sp\u0103l\u0103 fa\u021ba sa cea sf\u00e2nt\u0103 \u0219i luminat\u0103 \u0219i m\u00e2inile sale f\u0103c\u0103toare de minuni. Apoi \u0219ezur\u0103 am\u00e2ndoi \u00een umbr\u0103, Domnul cuget\u00e2nd la tat\u0103l s\u0103u din cer, \u0219i sf\u00e2ntul Petrea ascult\u00e2nd pe cugete doina izvorului pl\u00e2ng\u0103tor. C\u00e2nd se scular\u0103 spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: “Doamne, f\u0103 ca acest izvor s\u0103 fie ce-a fost mai \u00eenainte”. “Amin!” zise Domnul ridic\u00e2nd m\u00e2na sa cea sf\u00e2nt\u0103, dup\u0103 care apoi se dep\u0103rtar\u0103 \u00eenspre mare, f\u0103r\u0103 a mai privi \u00eenapoi.<\/p>\n
Ca prin farmec pieri izvorul \u0219i copacii, \u0219i F\u0103t-Frumos, trezit ca dintr-un somn lung, se uit\u0103 \u00eemprejur. Atunci v\u0103zu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile m\u0103rii, care se plecau \u00eenaintea lui, \u00eentocmai ca pe uscat; \u0219i pe sf. Petrea, care, merg\u00e2nd \u00een urma lui \u0219i \u00eenvins de firea lui cea omeneasc\u0103, se uita \u00eenapoia sa \u0219i-i f\u0103cea lui F\u0103tFrumos din cap. F\u0103t-Frumos \u00eei urm\u0103ri cu ochii p\u00e2n\u0103 ce chipul sf. Petrea se risipi \u00een dep\u0103rtare, \u0219i nu se vedea dec\u00e2t chipul str\u0103lucit al Domnului arunc\u00e2nd o dung\u0103 de lumin\u0103 pe luciul apei, astfel \u00eenc\u00e2t dac\u0103 soarele n-ar fi fost \u00een amiazi, ai fi crezut c\u0103 soarele apune! El \u00een\u021belesese minunea \u00eenvierii sale \u0219i \u00eengenunche \u00eenspre apusul acelui soare dumnezeiesc.<\/p>\n
Dar apoi \u00ee\u0219i aduse aminte c\u0103 f\u0103g\u0103duise a r\u0103pi pe fata Genarului, \u0219i ceea ce f\u0103g\u0103duie\u0219te voinicul anevoie o las\u0103 nef\u0103cut\u0103.<\/p>\n
Deci se porni \u0219i \u00eenspre sar\u0103 ajunse la castelul Genarului, ce str\u0103lucea \u00een \u00eentunericul serii ca o uria\u0219\u0103 umbr\u0103. El intr\u0103 \u00een cas\u0103… fata Genarului pl\u00e2ngea. Dar c\u00e2nd \u00eel v\u0103zu, fa\u021ba ei se-nsenin\u0103 cum se-nsenin\u0103 o und\u0103 de o raz\u0103. El \u00eei povesti cum \u00eenviese; atunci ea-i zise:<\/p>\n
\u2014 De r\u0103pit nu m\u0103 po\u021bi r\u0103pi p\u00e2n\u0103 ce nu-i avea un cal asemene cu acela ce-l are tat\u0103l meu, pentru c-acela are dou\u0103 inimi; dar eu am s\u0103-l \u00eentreb \u00een ast\u0103 sar\u0103 de unde-\u0219i are calul, ca s\u0103 po\u021bi \u0219i tu s\u0103 cape\u021bi unul ca acela. P\u00e2n\u0103 atunci \u00eens\u0103, pentru ca s\u0103 nu te afle tat\u0103-meu, eu te voi preface \u00eentr-o floare.<\/p>\n
El \u0219ezu pe un scaun, iar ea \u0219opti o vraj\u0103 dulce, \u0219i, cum \u00eel s\u0103rut\u0103 pe frunte, el se pref\u0103cu \u00eentr-o floare ro\u0219ie \u00eenchis\u0103 ca vi\u0219ina coapt\u0103. Ea-l puse \u00eentre florile din fereast\u0103 \u0219i c\u00e2nta de veselie, de r\u0103suna castelul tat\u0103lui ei.<\/p>\n
Atunci intr\u0103 \u0219i Genarul.<\/p>\n
\u2014 Vesel\u0103 fata mea? \u0219i de ce e\u0219ti vesel\u0103? \u00eentreb\u0103 el.
\n\u2014 Pentru c\u0103 nu mai este F\u0103t-Frumos ca s\u0103 m\u0103 r\u0103peasc\u0103, r\u0103spunse ea r\u00e2z\u00e2nd.
\nSe puser\u0103 la cin\u0103.
\n\u2014 Tat\u0103, \u00eentreb\u0103 fata, de unde ai calul d-tale, cu care umbli la v\u00e2nat?
\n\u2014 La ce-\u021bi trebuie s-o \u0219tii? zise el \u00eencrunt\u00e2nd spr\u00e2ncenele.
\n\u2014 \u0218tii prea bine, r\u0103spunse fata, c\u0103 nu vreau ca s-o \u0219tiu dec\u00e2t numai ia-a\u0219a ca s-o \u0219tiu, pentru c-acu nu mai e F\u0103t-Frumos s\u0103 m\u0103 r\u0103peasc\u0103.
\n\u2014 \u0218tii tu c\u0103 nu m\u0103 \u00eempotrivesc \u021bie niciodat\u0103, zise Genarul. De\u2014 parte de-aicea, l\u00e2ng\u0103 mare, \u0219ede o bab\u0103 care are \u0219apte iepe. Ea \u021bine oameni care s\u0103 i le p\u0103zeasc\u0103 un an (cu toate c\u0103 anul ei nu e dec\u00e2t de trei zile), \u0219i dac\u0103 cineva i le p\u0103ze\u0219te bine, ea-l pune s\u0103-\u0219i aleag\u0103 drept r\u0103splat\u0103 un m\u00e2nz, iar de nu, \u00eel omoar\u0103 \u0219i-i pune capul \u00eentr-un par. Chiar \u00eens\u0103 dac\u0103 p\u0103ze\u0219te cineva bine iepele, totu\u0219i ea-l viclene\u0219te pe om, c\u0103ci scoate inimile din caii to\u021bi \u0219i le pune \u00eentr-unul singur, \u00eenc\u00e2t cel ce-a p\u0103zit alege mai \u00eentotdeauna un cal f\u0103r\u0103 inim\u0103, care-i mai r\u0103u dec\u00e2t unul de r\u00e2nd… E\u0219ti mul\u021bumit\u0103, fata mea?
\n\u2014 Mul\u021bumit\u0103, r\u0103spunse ea z\u00e2mbind. Totodat\u0103 \u00eens\u0103 Genarul \u00eei arunc\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 o batist\u0103 ro\u0219ie, u\u0219oar\u0103, mirositoare. Fata se uit\u0103 mult \u00een ochii tat\u0103lui s\u0103u, ca un om care se de\u0219teapt\u0103 dintr-un vis, de care nu-\u0219i poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tat\u0103-s\u0103u. \u00cens\u0103 floarea din fereast\u0103 veghea printre frunzele ei, ca o stea ro\u0219ie prin \u00eencre\u021biturile unui nor.
\nA doua zi Genarul plec\u0103 iar\u0103\u0219i des-diminea\u021b\u0103 la v\u00e2n\u0103toare. Fata s\u0103rut\u0103 murmur\u00e2nd floarea ro\u0219ie \u0219i F\u0103t-Frumos n\u0103scu ca din nimica \u00eenaintea ei.
\n\u2014 Ei, \u0219tii ceva? o \u00eentreb\u0103 el.
\n\u2014 Nu \u0219tiu nimica, zise ea trist\u0103 \u0219i pun\u00e2nd dosul m\u00e2nii pe fruntea ei, am uitat tot.
\n\u2014 \u00cens\u0103 eu am auzit tot, zise el. R\u0103m\u00e2i cu bine, fata mea; \u00een cur\u00e2nd ne vom vedea iar.
\nEl \u00eenc\u0103lec\u0103 pe un cal \u0219i disp\u0103ru \u00een pustiuri. \u00cen ar\u0219i\u021ba cea dogoritoare a zilei… v\u0103zu aproape de p\u0103dure un \u021b\u00e2n\u021bar zv\u00e2rcolindu-se \u00een nisipul cel fierbinte.
\n\u2014 F\u0103t-Frumos, zise \u021b\u00e2n\u021barul, ia-m\u0103 de m\u0103 du p\u00e2n\u0103-n p\u0103dure, c\u0103 \u021bi-oi prinde \u0219i eu bine. Sunt \u00eemp\u0103ratul \u021b\u00e2n\u021barilor.
\nF\u0103t-Frumos \u00eel duse p\u00e2n\u0103 \u00een p\u0103durea prin care era s\u0103 treac\u0103.
\nIe\u0219ind din p\u0103dure, trecu iar prin pustiu de-a lungul m\u0103rii \u0219i v\u0103zu un rac at\u00e2t de ars de soare, \u00eenc\u00e2t nu mai avea nici putere s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103-napoi…
\n\u2014 F\u0103t-Frumos, zise el, arunc\u0103-m\u0103-n mare, c\u0103 \u021bi-oi prinde \u0219i eu bine. Sunt \u00eemp\u0103ratul racilor.
\nF\u0103t-Frumos \u00eel arunc\u0103 \u00een mare \u0219i-\u0219i urm\u0103 calea. C\u00e2nd \u00eenspre sar\u0103 ajunse la un bordei ur\u00e2t \u0219i acoperit cu gunoi de cal. \u00cemprejur gard nu era, ci numai ni\u0219te lungi \u021b\u0103ru\u0219e ascu\u021bite, din care \u0219ase aveau fiecare-n v\u00e2rf c\u00e2te un cap, iar al \u0219aptelea f\u0103r\u0103, se cl\u0103tina mereu \u00een v\u00e2nt \u0219i zicea: cap! cap! cap! cap!<\/p>\n
Pe prisp\u0103 o bab\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u0219i zb\u00e2rcit\u0103, culcat\u0103 pe un cojoc vechi, sta cu capul ei sur ca cenu\u0219a \u00een poalele unei roabe tinere \u0219i frumoase, care-i c\u0103uta \u00een cap.<\/p>\n
\u2014 Bine v-am g\u0103sit, zise F\u0103t-Frumos.
\n\u2014 Bine-ai venit, fl\u0103c\u0103ule, zise baba scul\u00e2ndu-se. Ce-ai venit? ce cau\u021bi? Vrei s\u0103-mi pa\u0219ti iepele poate?
\n\u2014 Da.
\n\u2014 Iepele mele pasc numai noaptea… Uite, chiar de-acu po\u021bi s\u0103 porne\u0219ti cu ele la p\u0103scut… Fat\u0103 h\u0103i! ia d\u0103 tu fl\u0103c\u0103ului dem\u00e2ncatul ce i-am f\u0103cut eu \u0219i porne\u0219te-l.<\/p>\n
Al\u0103turi cu bordeiul era sub p\u0103m\u00e2nt o pivni\u021b\u0103. El intr\u0103 \u00een ea \u0219i acolo v\u0103zu \u0219apte iepe negre str\u0103lucite \u2014 \u0219apte nop\u021bi, care de c\u00e2nd erau nu z\u0103rise \u00eenc\u0103 lumina soarelui. Ele nechezau \u0219i b\u0103teau din picioare.<\/p>\n
Nem\u00e2ncat toat\u0103 ziua, el cin\u0103 ce-i d\u0103duse baba \u0219-apoi, \u00eenc\u0103lec\u00e2nd pe una din iepe, m\u00e2n\u0103 pe celelalte \u00een aerul \u00eentunecos \u0219i r\u0103coare al nop\u021bii. Dar, \u00eencet, \u00eencet sim\u021bi cum se strecoar\u0103 un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i se painjinir\u0103 \u0219i el c\u0103zu ca mort \u00een iarba paji\u0219tei. El se trezi pe c\u00e2nd mijea de ziu\u0103. C\u00e2nd colo, iepele nic\u0103ieri. El \u00ee\u0219i credea capul pus \u00een \u021beap\u0103, c\u00e2nd vede ie\u0219ind dintr-o p\u0103dure-n dep\u0103rtare cele \u0219apte iepe alungate de un roi nem\u0103rginit de \u021b\u00e2n\u021bari \u0219i un glas sub\u021bire-i zise:<\/p>\n
\u2014 Mi-ai f\u0103cut un bine, \u021bi l-am f\u0103cut \u0219i eu. C\u00e2nd se \u00eentoarse cu caii, baba \u00eencepu s\u0103 turbe, s\u0103 r\u0103stoarne casa cu susu-n jos \u0219i s\u0103 bat\u0103 fata, care nu era de vin\u0103.
\n\u2014 Ce ai, mam\u0103? \u00eentreb\u0103 F\u0103t-Frumos.
\n\u2014 Nimica, zise ea, mi-a venit \u0219i mie toane. Asupra ta n-am nimica… sunt foarte mul\u021bumit\u0103. Apoi intr\u00e2nd \u00een grajd, \u00eencepu s\u0103 bat\u0103 caii, \u021bip\u00e2nd: Ascunde\u021bi-v\u0103 mai bine, bat\u0103-v-ar mama lui Dumnezeu, ca s\u0103 nu v\u0103 mai g\u0103seasc\u0103, ucig\u0103-l crucea \u0219i m\u0103n\u00e2nce-l moartea!
\nA doua zi porni cu caii, dar iar c\u0103zu jos \u0219i dormi p\u00e2n\u0103 ce mijea de ziu\u0103. Desperat, era s\u0103 ieie lumea-n cap, c\u00e2nd deodat\u0103 vede r\u0103s\u0103rind din fundul m\u0103rii cei \u0219apte cai, mu\u0219ca\u021bi de-o mul\u021bime de raci.
\n\u2014 Mi-ai f\u0103cut un bine, zise un glas, \u021bi l-am f\u0103cut \u0219i eu. Era \u00eemp\u0103ratul racilor. El m\u00e2n\u0103 caii-nspre cas\u0103 \u0219i vede iar o priveli\u0219te ca-n ziua trecut\u0103. \u00cens\u0103 \u00een cursul zilei roaba babii s-apropie de el \u0219i-i zise \u00eencet str\u00e2ng\u00e2ndu-l de m\u00e2n\u0103:
\n\u2014 Eu \u0219tiu c\u0103 tu e\u0219ti F\u0103t-Frumos. S\u0103 nu mai m\u0103n\u00e2nci din bucatele ce-\u021bi fierbe baba, pentru c\u0103-s f\u0103cute cu somnoroas\u0103… \u021ai-oi face eu altfel de bucate.
\nFata \u00eentr-ascuns \u00eei f\u0103cu merinde, \u0219i-nspre sar\u0103, c\u00e2nd era s\u0103 plece cu caii, \u00ee\u0219i sim\u021bi ca prin minune capul treaz.<\/p>\n
Spre miezul nop\u021bii se-ntoarse acas\u0103, m\u00e2n\u0103 caii \u00een grajd, \u00eei \u00eencuie \u0219i intr\u0103 \u00een odaie. Pe vatra cuptorului, \u00een cenu\u0219\u0103 mai licureau c\u00e2\u021biva c\u0103rbuni. Baba sta \u00eentins\u0103 pe lai\u021b\u0103 \u0219i \u00een\u021bepenit\u0103 ca moart\u0103. El g\u00e2ndi c-a murit \u0219-o scutur\u0103. Ea era ca trunchiul \u0219i nu se mi\u0219ca deloc. El trezi fata, ce dormea pe cuptor.<\/p>\n
\u2014 Uite, zise el, \u021bi-a murit baba.
\n\u2014 A\u0219! asta s\u0103 moar\u0103!? r\u0103spunse ea suspin\u00e2nd. Adev\u0103rat c\u0103 acu e ca \u0219i moart\u0103. Acu-i miaz\u0103noaptea… un somn amor\u021bit \u00eei cuprinde trupul… dar sufletul ei cine \u0219tie pe la c\u00e2te r\u0103spinteni st\u0103, cine \u0219tie pe c\u00e2te c\u0103i a vr\u0103jilor umbl\u0103. P\u00e2n\u0103 ce c\u00e2nt\u0103 cuco\u0219ul, ea suge inimile celor ce mor, ori pustie\u0219te sufletele celor nenoroci\u021bi. Da, b\u0103dic\u0103, m\u00e2ine \u021bi se-mpline\u0219te anul, ia-m\u0103 \u0219i pe mine cu d-ta, c\u0103 \u021bi-oi fi de mare folos. Eu te voi sc\u0103pa din multe primejdii pe care \u021bi le g\u0103te\u0219te baba.<\/p>\n
Ea scoase din fundul unei l\u0103zi h\u00e2rbuite \u0219i vechi o cute, o perie \u0219i o n\u0103fram\u0103.<\/p>\n
A doua zi de diminea\u021b\u0103 i se \u00eemplinise lui F\u0103t-Frumos anul. Baba trebuia s\u0103-i dea unul din cai \u0219-apoi s\u0103-l lase s\u0103 plece cu Dumnezeu. Pe c\u00e2nd pr\u00e2nzeau, baba ie\u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een grajd, scoase inimile din c\u00e2te\u0219i\u0219apte cai, spre a le pune pe toate \u00eentr-un tretin slab, c\u0103ruia-i priveai prin coaste. F\u0103t-Frumos se scul\u0103 de la mas\u0103 \u0219i dup\u0103 \u00eendemnarea babei se duse s\u0103-\u0219i aleag\u0103 calul ce trebuia s\u0103 \u0219i-l ieie. Caii cei f\u0103r\u0103 inimi erau de un negru str\u0103lucit, tretinul cel cu inimile sta culcat \u00eentr-un col\u021b pe-o movil\u0103 de gunoi.<\/p>\n
\u2014 Pe acesta-l aleg eu, zise F\u0103t-Frumos, ar\u0103t\u00e2nd la calul cel slab.
\n\u2014 Da’ cum Doamne iart\u0103-m\u0103, s\u0103 sluje\u0219ti tu degeaba!? zise baba cea viclean\u0103. Cum s\u0103 nu-\u021bi iei tu dreptul t\u0103u? Alege-\u021bi unul din caii i\u0219ti frumo\u0219i… oricare-ar fi, \u021bi-l dau.
\n\u2014 Nu, pe acesta-l voi, zise F\u0103t-Frumos, \u021bin\u00e2nd la vorba lui. Baba scr\u00e2\u0219ni din din\u021bi ca apucat\u0103, dar apoi \u00ee\u0219i str\u00e2nse moara cea h\u00e2rbuit\u0103 de gur\u0103, ca s\u0103 nu ias\u0103 prin ea veninul ce-i r\u0103scolea inima pestri\u021b\u0103.
\n\u2014 Hai, ia-\u021bi-l! zise-n sf\u00e2r\u0219it. El se urc\u0103 pe cal cu buzduganul de-a umere. P\u0103rea c\u0103 fa\u021ba pustiu\u2014 lui se ia dup\u0103 urmele lui, \u0219i zbura ca un g\u00e2nd, ca o vijelie printre volburele de nisip ce se ridicau \u00een urm\u0103-i.
\n\u00centr-o p\u0103dure \u00eel a\u0219tepta fata fugit\u0103. El o urc\u0103 pe cal dup\u0103 d\u00e2nsul \u0219i fugea mereu.
\nNoaptea inundase p\u0103m\u00e2ntul cu aerul ei cel negru \u0219i r\u0103coare.
\n\u2014 M\u0103 arde-n spate! zise fata. F\u0103t-Frumos se uit\u0103 \u00eenapoi. Dintr-o volbur\u0103 nalt\u0103, verde, se vedeau nemi\u0219ca\u021bi doi ochi de j\u0103ratic, a c\u0103ror raze ro\u0219ii ca focul ars p\u0103trundeau \u00een r\u0103runchii fetei.
\n\u2014 Arunc\u0103 peria, zise fata. F\u0103t-Frumos o ascult\u0103. \u0218i deodat\u0103-n urm\u0103-le v\u0103zur\u0103 c\u0103 se ridic\u0103 o p\u0103dure neagr\u0103, deas\u0103, mare, \u00eenfiorat\u0103 de un lung fream\u0103t de frunze \u0219i de un urlet fl\u0103m\u00e2nd de lupi.
\n\u2014 \u00cenainte! strig\u0103 F\u0103t-Frumos calului, care zbura asemenea unui demon urm\u0103rit de un blestem prin negura nop\u021bii. Luna palid\u0103 trecea prin nouri suri ca o fa\u021b\u0103 limpede prin mijlocul unor vise turburi \u0219i seci.
\nF\u0103t-Frumos zbura… zbura necontenit.
\n\u2014 M\u0103 arde-n spate! zise fata c-un geam\u0103t ap\u0103sat, ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi silit mult ca s\u0103 nu spuie \u00eenc\u0103.
\nF\u0103t-Frumos se uit\u0103 \u0219i v\u0103zu o bufni\u021b\u0103 mare \u0219i sur\u0103, din care nu str\u0103luceau dec\u00e2t ochii ro\u0219ii, ca dou\u0103 fulgere l\u0103n\u021buite de un nor.
\n\u2014 Arunc\u0103 cutea, zise fata. F\u0103t-Frumos o arunc\u0103. \u0218i deodat\u0103 se ridic\u0103 din p\u0103m\u00e2nt un col\u021b sur, drept, neclintit, un uria\u0219 \u00eempietrit ca spaima, cu capul ating\u00e2nd de nori.
\nF\u0103t-Frumos v\u00e2j\u00e2ia prin aer a\u0219a de iute, \u00eenc\u00e2t i se p\u0103rea c\u0103 nu fuge, ci cade din \u00eenaltul cerului \u00eentr-un ad\u00e2nc nev\u0103zut.
\n\u2014 M\u0103 arde, zise fata. Baba g\u0103urise st\u00e2nca \u00eentr-un loc \u0219i trecea prin ea pref\u0103cut\u0103 \u00eentr-o funie de fum, a c\u0103rei cap\u0103t dinainte ardea ca un c\u0103rbune.
\n\u2014 Arunc\u0103 n\u0103frama, zise fata. F\u0103t-Frumos o ascult\u0103. \u0218i deodat\u0103 v\u0103zur\u0103 \u00een urm\u0103-le un luciu \u00eentins, limpede, ad\u00e2nc, \u00een a c\u0103rui oglind\u0103 b\u0103laie se sc\u0103lda \u00een fund luna de argint \u0219i stelele de foc.
\nF\u0103t-Frumos auzi o vraj\u0103 lung\u0103 prin aer \u0219i se uit\u0103 prin nori. Cale de dou\u0103 ceasuri \u2014 pierdut\u0103 \u00een naltul cerului \u2014 plutea \u00eencet, \u00eencet prin albastrul t\u0103riei Miaz\u0103noaptea b\u0103tr\u00e2n\u0103 cu aripile de aram\u0103.
\nC\u00e2nd baba \u00eenota smintit\u0103 pe la jum\u0103tatea lacului alb, F\u0103t-Frumos arunc\u0103 buzduganu-n nori \u0219i lovi Miaz\u0103noaptea \u00een aripi. Ea c\u0103zu ca plumbul la p\u0103m\u00e2nt \u0219i cronc\u0103ni jalnic de dou\u0103sprezece ori.
\nLuna s-ascunse \u00eentr-un nor \u0219i baba, cuprins\u0103 de somnul ei de fier, se afund\u0103 \u00een ad\u00e2ncul cel vr\u0103jit \u0219i necunoscut al lacului. Iar \u00een mijlocul lui se ridic\u0103 o iarb\u0103 lung\u0103 \u0219i neagr\u0103. Era sufletul cel os\u00e2ndit al babei.
\n\u2014 Am sc\u0103pat, zise fata.
\n\u2014 Am sc\u0103pat, zise calul cel cu \u0219apte inimi. St\u0103p\u00e2ne, ad\u0103ogi calul, tu ai izbit Miaz\u0103noaptea, de a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt cu dou\u0103 ceasuri \u00eenainte de vreme, \u0219i eu simt sub picioarele mele r\u0103scolindu-se nisipul. Scheletele \u00eenmorm\u00e2ntate de volburele nisipului arz\u0103tor al pustiilor au s\u0103 se scoale spre a se sui \u00een lun\u0103 la benchetele lor. E primejdios ca s\u0103 umbli acuma. Aerul cel \u00eenveninat \u0219i rece al sufletelor lor moarte v-ar putea omor\u00ee. Ci mai bine voi culca\u021bi-v\u0103, \u0219i eu p\u00e2n-atuncea m-oi \u00eentoarce la mama, ca s\u0103 mai sug \u00eenc-o dat\u0103 laptele cel de v\u0103paie alb\u0103 a \u021b\u00e2\u021belor ei, pentru ca s\u0103 m\u0103 fac iar frumos \u0219i str\u0103lucit.
\nF\u0103t-Frumos \u00eel ascult\u0103. Se dete jos de pe cal \u0219i-\u0219i a\u0219ternu mantaua pe nisipul \u00eenc\u0103 fierbinte.
\nDar ciudat… ochii fetei se-nfundase \u00een cap, oasele \u0219i \u00eencheieturile fe\u021bei \u00eei ie\u0219ise afar\u0103, pieli\u021ba din oache\u0219\u0103 se f\u0103cuse v\u00e2n\u0103t\u0103, m\u00e2na grea ca plumbul \u0219i rece ca un sloi de ghea\u021b\u0103.
\n\u2014 Ce \u021bi-i? o \u00eentreb\u0103 F\u0103t-Frumos.
\n\u2014 Nimica, nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins: \u0219i se culc\u0103 \u00een nisip, tremur\u00e2nd ca apucat\u0103.
\nF\u0103t-Frumos d\u0103du drumul calului, apoi se culc\u0103 pe mantaua ce \u0219i-o a\u0219ternuse. El adormi; cu toate acestea-i p\u0103rea c\u0103 nu adormise. Peli\u021bele de pe lumina ochiului i se ro\u0219ise ca focul \u0219i prin el p\u0103rea c\u0103 vede cum luna se cobora \u00eencet, m\u0103rindu-se spre p\u0103m\u00e2nt, p\u00e2n\u0103 ce p\u0103rea ca o cetate sf\u00e2nt\u0103 \u0219i argintie, sp\u00e2nzurat\u0103 din cer, ce tremura str\u0103lucit\u0103… cu palate nalte, albe… cu mii de ferestre trandafirii; \u0219i din lun\u0103 se scobora la p\u0103m\u00e2nt un drum \u00eemp\u0103r\u0103tesc acoperit cu prund de argint \u0219i b\u0103tut cu pulbere de raze.
\nIar\u0103 din \u00eentinsele pustii se r\u0103scoleau din nisip schelete nalte… cu capete seci de oase… \u00eenvelite \u00een lungi mantale albe, \u021besute rar din fire de argint, \u00eenc\u00e2t prin mantale se z\u0103reau oasele albite de sec\u0103ciune. Pe frun\u021bile lor purtau coroane f\u0103cute din fire de raze \u0219i din spini auri\u021bi \u0219i lungi… \u0219i \u00eenc\u0103lica\u021bi pe schelete de cai, mergeau \u00eencet-\u00eencet… \u00een lungi \u0219iruri… dungi mi\u0219c\u0103toare de umbre argintii… \u0219i urcau drumul lunii, \u0219i se pierdeau \u00een palatele \u00eenm\u0103rmurite ale cet\u0103\u021bii din lun\u0103, prin a c\u0103rora fere\u0219ti se auzea o muzic\u0103 lunatec\u0103… o muzic\u0103 de vis.
\nAtunci i se p\u0103ru c\u0103 \u0219i fata de l\u00e2ng\u0103 el se ridica \u00eencet…, c\u0103 trupul ei se risipea \u00een aer, de nu r\u0103m\u00e2neau dec\u00e2t oasele, c\u0103, inundat\u0103 de o manta argintie, apuca \u0219i ea calea luminoas\u0103 ce ducea \u00een lun\u0103. Se ducea \u00een turburea \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie a umbrelor, de unde venise pe p\u0103m\u00e2nt, momit\u0103 de vr\u0103jile babei.
\nApoi peli\u021ba ochilor lui se \u00eenverzi… se \u00eennegri \u2014 \u0219i nu mai v\u0103zu nimica.
\nC\u00e2nd deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea \u0219i aievea. Dar \u00een pustiul arid nechezea calul frumos, str\u0103lucit, \u00eemb\u0103tat de lumina aurit\u0103 a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-nt\u00e2ia oar\u0103.
\nF\u0103t-Frumos se av\u00e2nt\u0103 pe el \u0219i-n r\u0103stimpul c\u00e2torva g\u00e2nduri fericite ajunse la castelul \u00eencol\u021bit al Genarului.
\nDe ast\u0103 dat\u0103 Genarul v\u00e2na departe cale de \u0219apte zile. El o lu\u0103 pe fat\u0103 pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse g\u00e2tul cu bra\u021bele ei \u0219i-\u0219i ascunsese capul \u00een s\u00e2nul lui, pe c\u00e2nd poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor nisipul pustiei. Mergeau a\u0219a de iute, \u00eenc\u00e2t i se p\u0103rea c\u0103 pustiul \u0219i valurile m\u0103rii fug, iar ei stau pe loc. \u0218i numai \u00eencet se auzea motanul mieun\u00e2nd din c\u00e2te \u0219apte capetele.
\nPierdut \u00een p\u0103duri, Genarul \u00ee\u0219i aude calul nechez\u00e2nd.
\n\u2014 Ce e? \u00eel \u00eentreb\u0103.
\n\u2014 F\u0103t-Frumos \u00ee\u021bi fur\u0103 fata, r\u0103spunse calul n\u0103zdr\u0103van.
\n\u2014 Putea-l-om ajunge? \u00eentreb\u0103 Genarul mirat, pentru c\u0103 \u0219tia c\u0103-l omor\u00e2se pe F\u0103t-Frumos.
\n\u2014 Nu, z\u0103u, r\u0103spunse calul, pentru c-a \u00eenc\u0103lecat pe un frate al meu, care are \u0219apte inimi, pe c\u00e2nd eu n-am dec\u00e2t dou\u0103.
\nGenarul \u00ee\u0219i \u00eenfipse pintenii ad\u00e2nc \u00een coastele calului, care fugea scutur\u00e2ndu-se… ca o vijelie. C\u00e2nd \u00eel v\u0103zu pe F\u0103t-Frumos \u00een pustiu, zise calului s\u0103u:
\n\u2014 Spune fr\u0103\u021b\u00e2ne-t\u0103u s\u0103-\u0219i arunce st\u0103p\u00e2nul \u00een nori \u0219i s\u0103 vin\u0103 la mine, c\u0103 l-oi hr\u0103ni cu miez de nuc\u0103 \u0219i l-oi ad\u0103pa cu lapte dulce.
\nCalul Genarului \u00eei nechez\u0103 fr\u0103\u021b\u00e2ne-s\u0103u ceea ce-i spusese, iar frate-s\u0103u i-o spuse lui F\u0103t-Frumos.
\n\u2014 Zi fr\u0103\u021b\u00e2ne-t\u0103u, zise F\u0103t-Frumos calului s\u0103u, s\u0103-\u0219i arunce st\u0103p\u00e2nu-n nori, \u0219i l-oi hr\u0103ni cu j\u0103ratic \u0219i l-oi ad\u0103pa cu par\u0103 de foc.
\nCalul lui F\u0103t-Frumos o nechez\u0103 asta fr\u0103\u021b\u00e2ne-s\u0103u, \u0219i acesta azv\u00e2rli pe Genarul p\u00e2n\u0103 \u00een nori. Norii cerului \u00eenm\u0103rmurir\u0103 \u0219i se f\u0103cur\u0103 palat sur \u0219i frumos, iar din dou\u0103 gene de nouri se vedeau doi ochi alba\u0219tri ca cerul, ce repezeau fulgere lungi. Erau ochii Genarului, exilat \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia aerului.
\nF\u0103t-Frumos domoli pasul calului \u0219i a\u0219ez\u0103 pe fat\u0103 pe acela al t\u0103t\u00e2ne-s\u0103u. O zi \u00eenc\u0103, \u0219i ajunser\u0103 \u00een m\u00e2ndra cetate a \u00eemp\u0103ratului.
\nLumea-l crezuse mort pe F\u0103t-Frumos, \u0219i de aceea, c\u00e2nd se \u00eempr\u0103\u0219tie faima venirii lui, ziua-\u0219i muie aerul \u00een lumin\u0103 de s\u0103rb\u0103toare \u0219i oamenii a\u0219teptau murmur\u00e2nd la faima venirii lui, cum vuie\u0219te un lan de gr\u00e2u la suflarea unui v\u00e2nt.
\nDar ce f\u0103cuse oare \u00een vremea aceea Ileana \u00eemp\u0103r\u0103teasa? Ea, cum plecase F\u0103t-Frumos, s-a \u00eenchis \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 cu nalte ziduri de fier, \u0219i acolo, culc\u00e2ndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, pl\u00e2nse \u00eentr-o scald\u0103 de aur, a\u0219ezat\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea, lacrimi curate ca diamantul.
\n\u00cen gr\u0103dina cu multe straturi, neudat\u0103 \u0219i nec\u0103utat\u0103 de nimeni, n\u0103scur\u0103 din pietri\u0219 sterp, din ar\u0219i\u021ba zilei \u0219i din sec\u0103ciunea nop\u021bii flori cu frunze galbene \u0219i c-o culoare stins\u0103 \u0219i turbure ca turburii ochi ai mor\u021bilor \u2014 florile durerii.
\nOchii \u00eemp\u0103r\u0103tesei Ilenei, orbi\u021bi de pl\u00e2ns, nu mai vedeau nimica, dec\u00e2t i se p\u0103rea numai c\u0103-n luciul b\u0103ii, plin\u0103 de lacrimile ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci ochii ei, dou\u0103 izvoare secate, \u00eencetase de a mai v\u0103rsa lacrimi. Cine-o vedea cu p\u0103rul ei galben \u0219i lung, despletit \u0219i \u00eempr\u0103\u0219tiat ca cre\u021bii unei mantii de aur pe s\u00e2nul ei rece, cine-ar fi v\u0103zut fa\u021ba ei de-o durere mut\u0103, s\u0103pat\u0103 parc\u0103 cu dalta \u00een tr\u0103s\u0103turile ei, ar fi g\u00e2ndit c\u0103-i o \u00eenm\u0103rmurit\u0103 z\u00e2n\u0103 a undelor, culcat\u0103 pe un morm\u00e2nt de prund.
\nDar cum auzi vuietul venirii lui, fa\u021ba ei se-nsenin\u0103; ea lu\u0103 o m\u00e2n\u0103 de lacrimi din baie \u0219i stropi gr\u0103dina. Ca prin farmec, foile galbene ale aleilor de arbori \u0219i ale straturilor se-nverzir\u0103 ca smarandul. Florile triste \u0219i turburi se-n\u0103lbir\u0103 ca m\u0103rg\u0103ritarul cel str\u0103lucit, \u0219i din botezul de lacrimi luar\u0103 numele l\u0103cr\u0103mioare.
\n\u00cemp\u0103r\u0103teasa cea oarb\u0103 \u0219i alb\u0103 umbl\u0103 \u00eencet prin straturi \u0219i culese \u00een poale o mul\u021bime de l\u0103crimioare, pe care apoi, a\u0219tern\u00e2ndu-le l\u00e2ng\u0103 baia de aur, f\u0103cu un pat de flori.
\nAtunci intr\u0103 F\u0103t-Frumos. Ea s-arunc\u0103 la g\u00e2tul lui, \u00eens\u0103, amu\u021bit\u0103 de bucurie, ea nu putu dec\u00e2t s\u0103 \u00eendrepte asupr\u0103-i ochii s\u0103i stin\u0219i \u0219i orbi, cu care ar fi vrut s\u0103-l soarb\u0103 \u00een sufletul ei. Apoi ea \u00eel lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 \u0219i-i ar\u0103t\u0103 baia de lacrimi.
\nLuna limpede \u00eenflorea ca o fa\u021b\u0103 de aur pe seninul cel ad\u00e2nc al cerului. \u00cen aerul nop\u021bii, F\u0103t-Frumos \u00ee\u0219i sp\u0103l\u0103 fa\u021ba \u00een baia de lacrimi, apoi, \u00eenv\u0103lindu-se \u00een mantaua ce i-o \u021besuse din raze de lun\u0103, se culc\u0103 s\u0103 doarm\u0103 \u00een patul de flori. \u00cemp\u0103r\u0103teasa se culc\u0103 \u0219i ea l\u00e2ng\u0103 el \u0219i vis\u0103 \u00een vis c\u0103 Maica Domnului desprinsese din cer dou\u0103 vinete stele ale dimine\u021bii \u0219i i le a\u0219ezase pe frunte.
\nA doua zi, de\u0219teptat\u0103, ea vedea… A treia zi se cunun\u0103 \u00eemp\u0103ratul cu fata Genarului. A patra zi era s\u0103 fie nunta lui F\u0103t-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus l\u0103utarilor cum horesc \u00eengerii c\u00e2nd se sfin\u021be\u0219te un sf\u00e2nt, \u0219i roiuri de unde r\u0103s\u0103rind din inima p\u0103m\u00e2ntului le-a spus cum c\u00e2nt\u0103 ursitorile c\u00e2nd urzesc binele oamenilor. Astfel l\u0103utarii m\u0103iestrir\u0103 hore nalte \u0219i ur\u0103ri ad\u00e2nci.
\nTrandafirul cel \u00eenfocat, crinii de argint, l\u0103crimioarele sure ca m\u0103rg\u0103ritarul, mironosi\u021bele viorele \u0219i florile toate s-adunar\u0103, vorbind fiecare \u00een mirosul ei, \u0219i \u021binur\u0103 sfat lung cum s\u0103 fie luminile hainei de mireas\u0103; apoi \u00eencredin\u021bar\u0103 taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. Acesta se duse \u0219i flutur\u0103 \u00een cercuri multe asupra fe\u021bei miresii c\u00e2nd ea dormea \u0219-o f\u0103cu s\u0103 vad\u0103 \u00eentr-un vis luciu ca oglinda cum trebuia s\u0103 fie-mbr\u0103cat\u0103. Ea z\u00e2mbi c\u00e2nd se vis\u0103 at\u00e2t de frumoas\u0103.
\nMirele-\u0219i puse c\u0103ma\u0219\u0103 de tort de raze de lun\u0103, br\u00e2u de m\u0103rg\u0103ritare, manta alb\u0103 ca ninsoarea.
\n\u0218i se f\u0103cu nunt\u0103 m\u00e2ndr\u0103 \u0219i frumoas\u0103, cum n-a fost alta pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului.
\n\u0218-au tr\u0103it apoi \u00een pace \u0219i \u00een lini\u0219te ani mul\u021bi \u0219i ferici\u021bi, iar dac-a fi adev\u0103rat ce zice lumea, c\u0103 pentru fe\u021bii-frumo\u0219i vremea nu vremuie\u0219te, apoi poate c-or fi tr\u0103ind \u0219i ast\u0103zi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen vremea veche, pe c\u00e2nd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau dec\u00e2t \u00een germenii viitorului, pe c\u00e2nd Dumnezeu c\u0103lca \u00eenc\u0103 cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale p\u0103m\u00e2ntului, \u2014 \u00een vremea veche tr\u0103ia un \u00eemp\u0103rat \u00eentunecat \u0219i g\u00e2nditor ca miaz\u0103-noaptea \u0219i avea o \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i z\u00e2mbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[5],"tags":[7],"class_list":["post-167","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mihai-eminescu-literatura-populara-1965","tag-mihai-eminescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/167","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=167"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/167\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":171,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/167\/revisions\/171"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=167"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=167"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dragos-serban.ro\/carti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=167"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}