E-o noapte udă, grea, te-neci afară,
Prin ceaţă- obosite, roşii, fără zare-
Ard, afumate, triste felinare,
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare…
Şivoaie-n case triste inundară-
Ş-auzi tuşind o tuse-n sec, amară-
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe, mă reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură-
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întunerec bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi mai tac din gură.