Plângea caterinca-fanfară
Lugubru în noapte, târziu…
Şi singur priveam prin ochene,
Pierdut în muzeul pustiu…
Şi-n lumea ochenelor triste
Mă prinse sinistre gândiri-
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hâde şi fixe priviri.
Şi-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic;
În racle de sticlă- princese
Oftau, în dantele, mecanic,
Şi-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Oraşul dormea în tăcere,
Flaşneta plângea cavernos.
Plângea caterinca-fanfară
O arie tristă, uitată…
Şi stam împietrit… şi de veacuri,
Cetatea părea blestemată.