Noapte. Urnirea orelor
se-mplineşte fără îndemn.
Taci – arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.
Subt porţi fiinţele somnului
intră – câni roşii şi griji.
Pe uliţi – subţire şi-naltă
ploaia umblă pe cataligi.
Vânt vechi şi lung între ziduri
mai scutură luturi şi fier.
Mari semeni de altădată
O clipă s-arată şi pier.
Turn negru stă în picioare
şi-şi numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte şi-a stins.