Uitarea venea… a venit,
O lacrimă cade jos, totul tace.
Lampa obosită a clipit,
Orice obiect atins şopteşte:- lasă-mă-n pace…
De-acum…
Auzi ploaia plânge pe drum.
Pe un adânc tumult,
Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult.
Adorm… ascult…
Afară, la fereastră, toamna a spus:
– Of!…