Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir,
Şi târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.
Iubita cântă-un marş funebru,
Iar eu nedumerit mă mir:
De ce să cânte-un marş funebru…
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge, şi-a căzut pe clape,
Şi geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
Şi plâng şi eu, şi tremurând
Pe umeri platele-i resfir…
Afară târgul stă pustiu
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.