De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, si mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
Şi parca dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val-
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prabuşesc.
De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot trsărind, tot aşteptând…
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuiţele lacustre.