Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge-
Şi stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge-
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuile albe privesc,
Albe visând cu-n aer ce plânge-
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.