E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate-
Iar frunze de veşnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau şi mă duc, şi mă-ntorc,
Si-amanţii profund mă-ntristează-
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.