Ca o pâine neagră

creștea în mine o floare ca o pâine neagră
așa de mare că nu mai aveam loc de ea,
țineam brațele deschise ca pentru o îmbrățișare –
cu palmele în sus le țineam
și nimeni nu știa că palmele mele strigau
că nu am loc, nu am loc,

când pe gură îmi ieșeau firimituri calde,
când din tălpi îmi creșteau rădăcini
și strigam și cântam și dansam…

alături de corpul în care nu mai aveam loc
mirosea a pâine caldă și a întrebări:
ce sex au îngerii dacă sunt făcuți din lumină?