Așa am învățat să citesc: B-O, Bucur Obor

Astăzi mi-am adus aminte primele două cuvinte pe care am învățat să le citesc, pe la cinci-șase ani. Bucur Obor!

Bunica mea a fost croitoreasă toată viața. Încă din perioada războiului a avut un mic atelier care a supraviețuit, lucru mare, inclusiv în perioada de mărețe împliniri socialiste. Evident, lucra pe sub mână, fără să plătească taxe și impozite (nici nu ar fi avut cum, într-o economie naționalizată).

Dacă în cazul materiei prime (stofe, materiale textile) era simplu, că se puteau cumpăra de către oricine, la capitolul hârtie de ambalaj stătea mai prost, pentru că nu aveai de unde să cumperi decât dacă justificai. Așa că printr-o înțelegere cu o vânzătoare de la magazinul Bucur-Obor primea de la ea hârtie de ambalat, scoasă din gestiune.

Astfel, toate hainele clientelor din atelierul bunicii ajunseseră să fie branduite Bucur-Obor, deși nu aveau nicio legătură cu magazinul respectiv. Iar primele litere pe care le-am învățat au fost chiar acestea: B, O, Bucur Obor. Am învățat să citesc într-un atelier ilegal de croitorie :)

Încă mai am destul de multă hârtie, dacă vreun colecționar dorește, de curiozitate, o ofer cu plăcere. Mai am inclusiv de la Magazinul Victoria!