circle

Fericire de aprilie

Am venit doar să scriu că sunt fericit. Acum o să mă întorc la bucătărie unde feliile mi-au sărit demult din prăjitor.

Mai mult →

De unde venim noi, tată

Din după amiaza ultimului imperiu al lui Marduk, i-am spus. Atunci te-am găsit, când a căzut Babilonul, când a ars Nipurul, Ur și Urukul.

Mai mult →

circle

Listă cu lucruri de făcut

oamenii să râdă înfundat, să mă arate cu degetul, să strige măscări, în fine, treaba lor. (important e să creadă toți că sunt cel mai sănătos clovn din oraș)

Mai mult →

circle

Gânduri în Constanța

Niciodată nu m-am simțit mai liber decât atunci când nu am mai avut nimic. M-am trezit cu gândul acesta, cu care am fost de acord inițial, în vreme ce mă spălam pe dinți. Apoi, treptat, sorbind din cafeaua proaspătă, am decis că există nuanțe.

Mai mult →

circle

Descompunerea durerii

chipul meu alb care mă privește lung și copilul care mă întreabă de ce cădem, tati? iar eu încerc să îi explic că în universul acesta nu există nici zbor nici cădere ci numai și numai mișcare.

Mai mult →

circle

Hic sunt leones

Mă îmbrățișez cu diminețile reci cu dumnezeii mei citadini de cafea solubilă cu vindecare cu certitudini cu rutine noi cu scaunele goale din 331 la ora nouă

Mai mult →

circle

Fragment

am văzut asta în ochii tăi, în inima mea, în sufletul tatălui tău pe care l-am zărit alături de ea, te iubesc

Mai mult →

circle

Murmansk

Ah, Murmanskul cu blocurile sale de beton și cerurile veșnic gri, Murmanskul cu oamenii îmbrăcați gros la mijlocul lui august.

Mai mult →

circle

Primele săptămâni în Constanța

Am zâmbit pentru că realizez, acum, că cea mai adâncă fantasmă este de a înțelege și de a fi înțeles. Gol sau nu, cu buzele pe o cană de cafea sau apăsate pe pubisul tău, cu limba peste clitorisul tău sau căznind vreo consoană în ubîhă, cecenă sau vreun dialect obscur din Caucaz, nu îmi doresc decât înțelegerea. Cunoașterea profundă a spațiului tău intim numit sine.

Mai mult →

circle

Biserică, dumnezeu, cal

ochii mei luminoși, de dumnezeu tânăr, ar arde bisericile trimițând stoluri de păuni călări pe cai albi, pravoslavnicii ar murmura înfricoșați în bărbi „doamne ferește, doamne ferește” iar eu le-aș spune, cu ochii la gardul bisericii din Tbilisi, că nu sunt aici ca să feresc, ci să împlinesc.

Mai mult →