Refugiu în scoarța copacilor

poate în palma asta rece așezată pe fruntea fierbinte apoi pe piept deasupra inimii despre care se spune că nu doare, poate mă ajută să mă ghemuiesc pe scările metroului enervându-vă pe toți, silindu-vă să mă ocoliți

Mai mult →

Dans în septembrie

realitatea se topește în tine, cu fiecare pas o porți ușoară ca un fulg așa cum te porți într-o seară ploioasă de septembrie, după ce ți-ai abandonat servieta în fața ușii rotative a unui magazin oarecare

Mai mult →

Oraș în august

Străzile orașului meu dimineața în această vară apăsătoare în care căldura dansează cu mine, cel cu cafeaua în mână, care și-ar fi dorit să fie desculț.

Mai mult →

Zborul șoimului

zeul șoim care a strâns toate gemetele omenirii și le-a înghițit topite într-o cupă cu otravă cu ghearele împlântate în stomac și clonțul tăios în gâtlej

Mai mult →

Podoaba de chihlimbar

inima lăsată în urmă rămâne să dea din artere ca dintr-o coadă un câine naiv și prietenos, încă neînvățat cu bățul

Mai mult →

Stepă dobrogeană

pe aici a trecut ideea de om iar depărtarea, așa goală cum e ea, fără vreo pădure pe dânsa, fără vreun reper spectaculos, s-a întins și s-a lăsat privită.

Mai mult →

Clopot

zidurile mele prefăcute în bronz între ele eu ca o limbă de clopot mi-am făcut cuib cu timpanele sângerânde

Mai mult →

Singurătate

am învățat că echilibrul cel mai important lucru, că sensul este să ajung la capăt știind de ce am ajuns până la capăt lăsând în urmă noduri și împletiri

Mai mult →

Dizolvare

Am să mă topesc încet în pietrele mele până mă voi face semn.

Mai mult →

Scriere pe zidul dinspre răsărit

doar în ochii tăi ochii mei, deschise sunt pentru tine cele două porți ale orizontului, zboară, ți-am dat aripile mele de șoim păstrate de dinainte de a renaște om.

Mai mult →