Un punct cu ochi

| | Ce scriu, Poezii

Degeaba îmi spui să stau și să te aștept;
nu vezi că timpul trece altfel între noi?
eu îl observ cuminte, un punct cu ochi
aflat deasupra valului pe care tu plutești
și din plutirea ta mă vezi zburând
când eu, de fapt, cuminte te privesc
și curios observ și om și val și timp
și te aștept.

În Batumi plouă și pădurea sărută marea de sub ea. Aici, copacii sunt ridicați între val și ploaie, cu tot cu stânca în care și-au înfipt rădăcinile iar eu printre ei. Încerc să aflu de unde vine apa, din ploaie, din ceață sau din mări? De unde a venit întâi, din comete, din stele sfărâmate? Iar ele dintr-un punct? Cel ce atinge punctul va ști totul, tot ce a fost și tot ce va fi. Apoi, nu va mai avea altceva de făcut decât să aștepte.

Asta s-a întâmplat și s-a spus în anul 4506, luna Mehekan, ziua Aram. Scriu ce văd și spun ce aud pentru cei ce nu văd și pentru cei nu aud. Amirani cronicarul.

batumi

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.