Un pitic gras pe un scaun cu trei picioare

| | Ce scriu, Proza

Scena 1

Știre despre o femeie condamnată pentru tentativă de omor. Femeia susține că a fost violată și a încercat să se apere. Primul impuls este să empatizez cu ea. Caut mai multe informații. Frânturi de rânduri îmi trec prin fața ochilor, afirmații, „acuzele femeii nu au fost dovedite”. Renunț. Cele mai multe surse sunt din tabloide. Un pitic gras așezat pe un scaun cu trei picioare îmi strigă din miezul minții: Fii realist. Nu poți schimba nimic. Nu poți afla nici adevărul. Renunț. Dau scroll down. Știrea următoare.

Scena 2

Lansarea unei reviste literare. Album foto. Mă uit pe poze, încercând să recunosc pe cineva, oricine. Nu știu pe nimeni. Mă imaginez acolo, între acei oameni. Îmi imaginez o atmosferă apăsată, cineva vorbește la un microfon. Restul ascultă. Un pitic gras așezat pe un scaun cu trei picioare îmi strigă: Ce rost au toate astea? Cu ce te-ai fi îmbogățit , cum ai fi crescut dacă ai fi fost acolo? Ai fi schimbat vreun cuvânt cu cineva de acolo? Nu, îi răspund. Reunț. Scroll down. Știrea următoare.

Scena 3

Un lung șir de truisme. Nu mă obosesc să citesc mai mult de primele cuvinte. Închid. Pe desktop, un calendar cu planificarea unor activități. Mă uit pe geam. O pasăre cântă. Nu știu ce fel de pasăre, ce fel de cântec. Îmi reamintesc că afară există viață, că eu la rândul meu trăiesc. Un pitic gras așezat pe un scaun cu trei picioare îmi spune: Ieși. Shut down. Mai iau o gură de cafea. Undeva, la 30 de minute de mers pe jos, este o baltă. Pe baltă trăiesc alte păsări care cântă în alt fel. Știu ce fel de păsări și mai știu și cum cântă. Mai bine zis știam, am uitat numele descoperit pe pagina Societății Ornitologice. Nu îmi pasă. Tot ce contează e prezentul și viața.

Ies. Pe drum îmi imaginez că într-o dimineață aș avea rădăcini și că ce aș face eu atunci. Aș trage cu poftă din pământ, după ce plouă? Aș închide ochii? Aș încerca să țip, realizând că forma mea e acum acoperită cu scoarță? Sau m-aș bucura?

Nu știu. Ajung pe baltă. Îmi dau seama că nimic nu contează, sunt una cu apa, cu pasărea, cu broasca aia curioasă care se uită la mine. Nu e nevoie să fiu nimic. Sunt totul.

Sunt un pitic gras pe un scaun cu trei picioare.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.