Suflete, este ceva dincolo

| | Ce scriu, Poezii

Suflete, este ceva dincolo de lume.

Mă pregăteam să îți scriu
că e ceva ce pot simți.

Că e ceva din care mă hrănesc atunci când nu am nimic,
atunci când nu am voință, de exemplu,
atunci când îmi este frică de decizii,
când îmi este frică de mine,
de consecința existenței mele.

Este ceva perfect dincolo de lume,
o simt.

Noi nu suntem perfecți, nici pe departe,
de aceea închidem ochii uneori
și atunci visăm și încetăm să existăm
și ne uităm pe noi.

Mă pregăteam să îți scriu despre perfecțiune,
despre cum închid ochii, o cuprind de gât
și îi fur puterea de a lua hotărâri.

Mă pregăteam să îți spun că nu mai fumez,
că oricum pisicile mi-au dărâmat și mi-au spart scrumiera,
mă pregăteam să îți spun că mai am un pachet de Dunhill
neînceput în geanta cu care am plecat vineri la Constanța…

Mă pregăteam să îți spun că furtună,
că mi s-au întâmplat o mulțime de pescăruși,
că am o nouă teorie despre Orient,
că am ațipit în autocar,
că timp, că istorie.

Dar tu nu ai nevoie să auzi toate astea,
pentru că e suficient să închizi ochii
și știi.

Pentru că eu închid ochii și te văd.

Iar în vreme ce tu afli despre pisici,
despre țigări și pescăruși,
eu aș putea să îți știu de telefoane,
de cearcăne și gânduri,
de ceaiuri și de Mega Image dar nu,
nu vreau să știu,
nu te las să îmi zici nimic din toate astea;

îți duc degetul pe buze și îți opresc cuvintele
ca să îți văd mai bine ochii cum strălucesc
și atunci nimic, nici măcar perfecțiunea
nu mai contează.

Textul face parte din volumul: MAHALA

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.