Steaua Spica

| | Ce scriu, Poezii

Din când în când, răsare o stea în preajma lunii.

Lumina ei este cea de acum 250 de milioane de ani,
atunci când pe pământ toate ființele trăiau
pe un singur continent și într-un singur ocean,
atunci când pe pământ umblau balauri cu creste uriașe
iar pădurile de odinioară se prăbușiseră
spre a le arde omul astăzi.

Dar nu din pricina asta e specială steaua Spica.

Din când în când, omul vede o stea strălucitoare în preajma lunii
când de fapt acolo sunt două stele care dansează împreună.

Steaua Spica este o stea binară pe care omul o vede una
și are nevoie de știință pentru a afla că sunt două.

Din când în când, beau ceai cu o ființă luminoasă
alcătuită din două ființe luminoase
care dansează împreună și pe care omul le vede una.

Ai nevoie de ceai și de suflet pentru a afla că sunt două,
de cele mai multe ori în preajma lunii.

Dar nici din pricina asta nu este specială steaua Spica.

Ea cântărește cât șapte sori având suficientă materie
încât să explodeze în cele din urmă
ca o supernovă de tip II,
lăsând în urma ei un nor de praf
din care se vor ridica alte stele,
alte planete și alte ființe luminoase
care vor dansa împreună și vor bea ceai.

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.