Și dacă Iisus ar veni mâine?

| | Opinii

Iisus va reveni pe pământ înaintea sfârșitului lumii. Dacă ar veni mâine, pe la 8 și jumătate, ar fi ok?

Ar pica într-o vineri seară, deci nu am avea probleme la serviciu. Cei care avem. Eu n-am. Eu probabil va trebui să renunț la un contract pe care de abia l-am semnat și la vreo 2-3 aflate în derulare. Mă gândesc că aș putea să invoc forța majoră, deci juridic aș fi acoperit.

Dar asta e mai puțin important.

Îmi este destul de greu să vorbesc în numele tuturor, așa că o să încep cu mine. Ce aș face eu, personal?

Dacă ar veni la mine la poartă și mi-ar cere ceva de mâncare, i-aș da? I-aș da. Dacă mi-ar cere să îl urmez, l-aș urma?

Iyesus_(Ethiopia) Nu cred că l-aș recunoaște. Și nici nu l-aș crede. L-aș lua, probabil, drept un nebun inocent, unul dintre Napoleonii, regii și împărații scăpați din ospiciu. Știe cineva cum arăta Iisus cu adevărat? E cineva absolut convins că icoanele ortodoxe îi redau fidel imaginea? Aș pleca după un bărbat care mi-ar cere să las totul săracilor, apoi să plecăm?

Dacă ar veni mâine seară și mi-ar spune „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”? Aș putea să-mi las corabia și să merg după el?

Cum afli că vine Iisus, dacă nu se anunță la știri?

Acum cinci-șase ani, în Piața Unirii, lângă trecerea de pietoni, stătea un bărbat în picioare și zâmbea. Mi-am mai adus aminte de el și anul trecut. Ținea o bicicletă de ghidon și nu spunea nimic. Pe bicicletă era un carton pe care scria mare cu carioca: Pocăiți-vă, puișorilor! Țin minte perfect, pentru că mi-a plăcut zâmbetul lui și metafora „puișorilor”. Dacă era chiar el?

Nu avea nici barbă, nici plete. Ba, chiar avea un început de chelie. Nu avea haine evreiești, nici togă, ci o cămașă în carouri și blugi. Nu era înalt, ci mic de statură. Era unul dintre cei pe care nu îi vezi pe stradă decât dacă te lovești de el, un invizibil care nu iese prin nimic în evidență, cu excepția situației în care ține o bicicletă pe care scrie „pocăiți-vă, puișorilor”.

Și nici măcar nu cerea nimic. Nu era ca neoprotestanții care te îndeamnă la discuții, la citire, la informare, îmbrăcați frumos, în alb și negru. El stătea cu bicicleta și zâmbea.

L-am privit în graba cu care un om traversează trecerea de pietoni. Poate că Iisus a venit deja pentru mine, precum califul Harun al-Rashid, incognito pe străzile Bagdadului meu, îmbrăcat în straiele posace ale celor mai multor bucureșteni.

Poate că, în cazul meu, venirea sa a durat cât culoarea verde a semaforului. Poate că am fost singurul martor. Poate că am și eu datoria să scriu un fel de evanghelie. Aceasta ar fi:

„Iisus a venit. A spus: pocăiți-vă, puișorilor, și a plecat.”


Acum serios, credeți că suntem pregătiți? Uitați-vă fiecare în sine, apoi uitați-vă la cei din jur. Îi iubiți? Merită să le ziceți „puișori”? Iar zic, îi iubiți? Îi iubiți?

„Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Matei, 5:22)

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.