Povestești
și în timp ce izbeam cu ciocanul în cui de fiecare dată ridicam ochii spre cer - uite
De multe zeci de ani se desfrunzea și crengile nu îi scârțâiau decât noaptea
despre toate grijile și durerile îmi cântă
E tulbure apa și timpul e lung
Recunosc că uneori opresc cuvintele în zbor