Redburn

când aveam zece ani,
visam să fug clandestin pe o corabie
neapărat cu pânze
și să mă cheme Redburn.

șase ani mai târziu,
visam vapoare la 2 Mai
îngropându-l pe Herman Melville sub aceeași masă
la care se așezase, ciufulit, Ilie Moromete:
– ajunsăi să beau lapte, mă, tu niște țuică n-ai?

și am fugit, am fugit,
nu am ajuns niciodată la Liverpool,
numai între Constanța și Mangalia
de unde nu voi fugi niciodată pe o corabie,
nici eu nici Radu Tudoran
și pentru asta dau vina pe timp
pe motorul cu aburi
și pe revoluția tehnologică
a pământului meu rotund care mă cuprinde
și pe care nu am avut timp să îl îmbrățișez
cum se cuvine.

sunt un neasumat.