Postulatele termodinamicii, curentul de sub ușă și liniștea din spatele vorbelor

| | Ce scriu, Proza

Mergem înainte, David, pentru că ce e acolo încă nu s-a întâmplat. Iar ceea ce s-a întâmplat trebuie să rămână în spate ca o umbră, împreună cu toate șoaptele, împreună cu toate spusele și nespusele.

Oamenii îmi vorbesc, ei nu știu că eu ascult și prețuiesc numai tăcerea. Dincolo de cuvintele lumii, eu ascult doar liniștea din spatele lor. Să îți explic.

Cineva îmi spune: închide ușa, că s-a făcut frig. Eu aud: oare exista frig înainte să existe timp? Pentru că frigul este o percepție umană a temperaturii, iar temperatura este o expresie a vitezei atomilor, adică a spațiului.

Ea îmi spune că „o trage curentul”, eu aud în schimb că două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu un al treilea sistem ar trebui să fie în echilibru între ele; adică ea, care îmi spune să închid ușa, se pare că nu este în echilibru cu cele două camere despărțite prin ușă.

Eu aud liniștea din spatele vorbelor, David, și liniștea este o expresie a gândurilor. Construite riguros și dispuse în cerc în jurul minții ele tind să izoleze capul. Iată de ce, dragul meu, pe mine nu mă va trage niciodată curentul.

Pentru că un sistem izolat ajunge totdeauna, după un interval de timp, în starea de echilibru termodinamic.

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.