Politici monetare: Nu înţeleg rolul aurului

| | Opinii

La început a fost trocul. Eu am scoici, fac coliere. Tu stai la munte, ai oi. Ia un colier şi dă-mi o vadră de lapte. Apoi, anumite obiecte au început să fie folosite ca monedă. Scoica, mărgica, chihlimbarul, chestii drăguţe de-ţi luau ochii. Apoi, metalul preţios – aur, argint. Nu ruginea, nu coclea, era suficient de rezistent.

Bun. Au trecut nişte mii de ani de atunci. Azi, specialiştii recomandă investiţiile în aur, în perspectiva izbucnirii unui război în lume (se referă la Iran). De ce, întreb eu. Eu posed o anumită bogăţie, cuantificată în bani. Am o casă, nişte obiecte prin ea, toate astea valorează – ipotetic – 500.000 de euro. Oamenii ăstia zic că, domnule, dacă treaba se împute, casa şi cărţile tale nu vor mai valora 500.000 de euro, ci doar 250.000. Dar uite, îţi oferim un pont: dacă vinzi casa şi cumperi aur, aurul ăla va valora tot 500.000 de euro! Iată, vei fi mai câştigat aşa.

Eu, scărpinându-mă în cap ca Moromete, mă gândesc că domnule, ba aş fi cel mai fraier. În loc să am casa mea şi cărţile mele, aş avea vreo treişpe kile de aur. Şi? Mă acopăr cu el, ţine de cald?

Vine războiul, bun, să fie la ei acolo. Economia o ia la vale şi mai repede. Bun, să fie tot la ei. Care e cea mai bună investiţie a mea? Nu să trag cu dinţii de ce am? Cum zicea ăsta, a lu Moromete?

Pământul rămas întreg, Paraschive, smintitule, acolo e munca voastră! Bolnavule dupa avere!

Cum să vină ăştia să îmi zică: vinde tot şi ia aur.

Va să zică, pentru Moromete, ţăran, pământul era cea mai mare bogăţie, nu aurul, că pământul îi dădea să mănânce. Ăla era mijlocul lui de producţie, din aia făcea produse pe care le vindea pe bani.

Atunci, mă gândesc, dacă eu eram zugrav, bogăţia mea nu aurul, ci bidineaua şi vopseaua era. Dacă eram croitor, îmi mai luam o maşină de cusut, să fiu prevăzător. Ba, mai mult de atât: mai învăţam naibii o meserie, blănăria, în caz că oamenii ar fi trecut la purtat blană, în loc de cârpă.

A mai bună investiţie, vă zic eu, nu e aia în aur, e aia în tine. Specialiştii ăştia mănâncă lokum.

Un prieten îmi răspunde pe facebook şi explică:

Ce prezinti tu este oricum impins spre absurd pentru ca protectia in aur se face la lichiditati (ex. am 250000 de euro in saltea, banca etc si ma gandesc ca mai bine ar fi sa am contravaloarea lor in aur pentru ca spre deosebire de bani aurul nu este atacat de inflatie ci din contra si de tiparnita, plus ca este un metal relativ finit cantitativ deci nu poate fi duplicat, DIVIZABIL (spre deosebire de pietrele pretioase), si transportabil (daca se impute treaba il iei usor la rucsac si mergi unde poti). Fata de o casa sau pamant (imobile si netransferabile mai ales in caz de forta majora) cu o valoare mai mult locala, aurul are o valoare globala, cam aceeasi peste tot.

Tot nu înţeleg. Nu înţeleg nu rolul aurului – ca vehicul purtător de valoare – ci motivul pentru care aş vrea să colectez aur. Dacă am 250.000 de euro lichizi, de ce să îi păstrez (lichizi, în aur, în orice) şi de ce să nu îi investesc în ceva util, să produc valoare, nu să acumulez valoare?

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.