Poezia, ca și muzica, vine din fundul pământului

| | Opinii

Poezia nu se face cu inorogi, cu emoții de toamnă, cu lacrimi de iubire și neologisme încărcate de patos. Nu. Omul nici focul nu îl face cu praf de stele, ci cu lemne. Adică ia bucăți moarte de copac și alcătuiește cu ele o firimitură din alchimia nobilă a creației.

Focul vine din pământ, așa cum și muzica vine din pământ. Ar fi o aroganță să cred că poezia nu vine tot de acolo, adică relația dintre cuvânt și inimă.

„Noi avem o muzică ursărească, scoasă din fundul pământului” – Tamango

Dacă sufletul muzicii poate fi redus la două linguri sau la o singură bucată de lemn scobit, sufletul poeziei – ca să fie aflat – trebuie curățat de inorogi, emoții de toamnă și lacrimi de iubire. Trebuie curățat și lăsat doar miezul să strălucească, cuvântul primordial, cuvântul sferic ce a căpătat pentru prima dată putința de a vibra în inimă, în pământ.

Inorogul se plimbă maiestuos pe Câmpiile Elizee așa cum eu alerg spre sufletul tău întins spre al meu ca o câmpie.

Nu.

Din pașii ultimului inorog am aflat ce înseamnă fără tine.

Nici măcar.

Tu, inorog reînviat spre veșnicia mea.

Poate. Dar dacă aș omorî inorogul?

În viața mea nu mai există inorogi. Te iubesc.

Mai simplu.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.