Pescarul de guvizi

| | Ce scriu, Proza

Într-o dimineață, mă voi trezi și voi pleca să pescuiesc guvizi.

Bineînțeles că nu voi prinde nimic, dar dacă printr-un miracol vreun pește va mușca din cârlig îi voi da drumul, certându-l, pentru că nu despre guvizi e vorba, ci despre orizonturi largi și cafele în pahare de carton. Adică despre absența gândurilor și îmbrățișarea stării de a fi.

Unii oameni nu mai vor nimic. Nu pentru că ar avea totul, ci pentru că nu au nevoie de tot. Le e de ajuns ce-i în jur.

De pildă, undița mea, rezemată de ușă ca o bătrânețe. Cafeaua aia amară și ieftină. Marea, faleza, portul. „Bună dimineața, nea Cutărescu”, urmat de răspunsul „hai să trăiești”. Tu, dormind la ora șase, când eu voi pleca. Apoi tot tu, la prânz, întrebându-mă „nici azi n-ai prins nimic?”.

Într-o dimineață, mă voi trezi dându-mi seama că au trecut douăzeci de ani iar tu mă întrebi același lucru. Douăzeci de ani de când stăm aici, unde am venit să rămânem. Unde nu ne avem decât unul pe altul plus o undiță.

Totul pare departe, viața, oamenii, copiii noștri. Totul e o carte. Probabil așa ajungi să privești lucrurile după ce ai trăit sentimentul de rost împlinit. Ambițiile, lupta, gândurile nu mai au niciun sens. Pentru ce ar avea? Noi, aici, suntem tot ce avem nevoie. Prezentul pe care îl simt în noi, liniștea valurilor la răsărit, certitudinea că tu îmi vei deschide ușa la întoarcere și mă vei întreba dacă am prins vreun pește.

De ce ar mai conta ce e mâine? Noi știm ce e mâine. Pentru noi va fi același lucru – eu, tu, undița.

De douăzeci de ani stăm aici și nu am reușit încă să înțeleg liniștea acestei alcătuiri simple, a realității dobrogene din care și tu faci parte.

M-ai întrebat, cu mulți ani în urmă, ce e iubirea. N-am știut să îți răspund într-o frază, nici azi nu știu. Dar am învățat între timp de la guvizi că e legată de undiță.

Nu știu cum naiba am agățat unul odată, iar când l-am scos din ac să îl arunc înapoi mi-am dat seama că pescuitul ăsta al meu – vasăzică starea de a fi – are sens doar pentru că tu ești acolo și mă aștepți.

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.