Palmele mele

| | Ce scriu, Poezii

Întotdeauna când mă cerți palmele mele se umflă,
degetele se îngroașă grotești
ca o mănușă chirurgicală umflată de un copil
și mă gândesc, în timp ce te ascult,
că aș putea să le ridic deasupra capului
și să le flutur, luându-mi zborul.

Le privesc, sunt acolo cuminți, la fel de subțiri cum le știam.

Le privesc, se sprijină încordate una îmbrățișată de cealaltă.
Nimeni nu ar putea ghici că ele se sprijină pentru a nu tremura
și că stau așa îmbrățișate pentru că le este frig.

În timp ce te ascult mă gândesc că demult, tare demult, ele erau aripi.
Apoi tu taci, iar în răgazul acela descopăr că eu nu aripă sunt,
ci oglindirea a tot ce au fost ele odată mângâiere.

Textul face parte din volumul: Regăsire

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.