Ochii salamandrei

| | Ce scriu, Poezii

suntem bine?
da, suntem bine, zic,
timp în care sub pleoapele mele închise văd ochii doi și goi
ai salamandrei fără corp
(nu știu de ce cred eu că e o salamandră
în jurul mărgelelor negre și rotunde)
da, suntem bine, iubita mea,
dar o văd cum crește lucioasă și rece
în spatele pleoapelor mele închise
unde, oricât m-aș chinui,
nu se mai face întuneric nici noaptea.

știi, dacă aș reuși să mă întunec
nu i-aș mai vedea ochii mici
ca două mărgele rotunde și negre;
în întuneric, tristețea ei nu ar mai fi
iar ochii ei n-ar mai vedea
un suflet către care degetele întinse strigă acuzatoare: tu!

da, suntem bine, dar uite că sunt condamnat la lumină:
să văd, să știu, să fiu văzut, să fiu.

Textul face parte din volumul: PÂINE NEAGRĂ

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.