păpușă Alma Mahler

O frică ghemuită în stomac și alte povestiri

| | Ce scriu, Poezii

O frică ghemuită în stomac

Am închis ochii și am privit înăuntru.

După ce m-am obișnuit cu întunericul,
am văzut o frică ghemuită în stomac.

Slăbănoagă, gălbejită și chircită
ca moartea care îl aștepta pe Făt-Frumos.

Aici erai, mânca-te-ar cerurile, năzdrăvanule,
mi-a strigat.

Dacă mai întârziai puțin, în tine îmi găseam sfârșitul
și mă aveai pentru totdeauna, mi-a zis și a fugit
pe gură afară.

Lecția de georgiană

Di-la, dila. Dimineață.
Di-la mșvi-do-bi-sa. Bună dimineața.
Și-și. Șiși. Frică.
Fiecare cuvânt repetat și văzut sub frunte
în momentul rostirii este o pagină nouă
cu o găleată de apă rece în ea,
care turnată peste cap
mă transformă în altceva.
Uite, coconului i-a mai apărut o aripă.
Pot fluturii să simtă frica de pasăre?
Știu ei cine sunt și ce e timpul
dimineților cu frici?

Adevărul sunt eu

Mingyur Rinpoche m-a învățat că fricile nu trebuie alungate,
ele trebuie cercetate, observate ca fluturii.
Închizi ochii, respiri, te conștientizezi
apoi le iei câte una, le privești și le zici
bună dimineața.

Mansur Al-Hallaj m-a învățat că frica nu există.
Ea fiind parte din mine, pot să o neg
pentru că eu sunt mai mult decât eu
și dacă vreau pot să nu fiu, câteodată, nimic.
Și ca nimic pot să ajung pentru o clipă în tot,
cu frici, cu dimineți, cu stomacul strâns,
cu Făt-Frumos, cu fluturi, păsări și califi.

Etichete:

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.