Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei

| | Ce scriu, Proza

edvard-munch-vampires

Edvard Munch - Vampires

…continuare de aici

Câteodată, Mara îmi cerea timp.

Îmi spunea goală dar foarte serioasă că o perioadă nu o să ne mai vedem. Cât? Nu știa. Îmi cerea acest timp pe care ea avea nevoie să îl petreacă singură. Poate că la rândul ei îl simțea curgându-i pe umeri ca o eșarfă de mătase, asta în singurătățile sale despre care eu nu știam mai nimic.

Cu ea, timpul nostru nu se împărțea în mod egal și nu curgea constant, ca între doi oameni calzi și liniștiți. Mara era câteodată fierbinte, atunci mătasea timpului îi aluneca furios peste umeri, dar în alte dăți era rece, înghețată, iar atunci minutele curgeau greu și aspru în tăcerile dintre noi.

Alături de Mara nu am înțeles niciodată timpul, așa cum nu cred că am înțeles-o nici pe ea pe de-a întregul.

Nu am întrebat-o vreodată de ce îmi cerea aceste perioade și ce urma să facă. Ele veneau firesc, așa cum explicațiile ei sunau banal și fără să le cer. O să mă duc la cumpărături, uite că nu mai am nimic în frigider. Trebuie să spăl trei rânduri de rufe. Doamne, câtă treabă o să am.

Zâmbeam și știam că ea îmi definește câteva ore, nicidecum zilele, uneori săptămânile care treceau fără să știu nimic despre ea. Învățasem să aștept și nu făceam asta cu nerăbdare, nici gândurile nu îmi erau chinuite de imaginea ei, de feluritele scenarii pe care mi le imaginam în trecut. Nu îmi păsa, știam că urma să apară din nou ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când ne-am fi despărțit într-o dimineață iar seara aveam să ne întâlnim din nou pe scări, spunând ce faci, ești bine?

Voiam să o știu fericită. Îi căutam asta în ochi, îi verificam scânteile care mă asigurau că da, totul e bine. Nu întotdeauna le găseam și atunci știam că ceva se petrecuse cu ea în răstimpul acela. Nu îmi ceruse niciodată ajutorul și nu puteam să fac asta, să i-l ofer, atâta timp cât știam că răspunsul ei va fi – este viața mea, sunt luptele mele.

Erau secretele ei pe care le păstra cu sfințenie iar eu nu am încercat să le aflu, așa cum, de exemplu, îi căutam curios prin sertare, după ce îi ceream voie. Ea mă privea amuzată cum le deschideam ca pe tainițe și cum îi atingeam cu degetele fardurile, lenjeria, bijuteriile și toate comorile ei de femeie.

În privința timpului ei, niciun cuvânt însă. Nimic mai mult decât ce îmi spunea.

continuare…

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.