Negustorul de mătăsuri. Acasă

| | Ce scriu, Proza

Mă aflu aici, în locul pe care l-am purtat întotdeauna cu mine, ca pe o identitate. Mă aflu aici, în sfârșit. Sunt acasă.

Din momentul în care am pășit pe străzi mi-am dat seama, dezamăgit, că am avut o așteptare nefirească. Speranța unei revelații, ca efect al închiderii unui cerc. Nimic nu s-a întâmplat. Iată-mă pe mine, cu universul meu închis, mergând printre oameni. Nu îi cunosc. Nici străzile nu le mai recunosc, casele sunt altele. Iar cerul, ei bine cerul este același, o prezență imuabilă indiferent de locul în care te afli.

Pentru mine, cu așteptările mele naive, descoperirea schimbării este un eșec. Am încercat să țin timpul în loc, am așezat amintiri peste amintiri și nu le-am îngăduit vreo evoluție. Asta mă doare, pentru că viața mea pare să nu capete un sens dincolo de ele. Ori, amintirile nemaigăsindu-se decât înăuntrul conștiinței mele, acel sens este limitat și va dispărea împreună cu mine.

Singurul mod în care ele mă vor putea transcede este acest caiet. De aceea scrisul doare, pentru că nu mi-a rămas nimic altceva de făcut. Nimic din timpul meu nu mai există și nu există în om suficient stoicism pentru a putea accepta asta cu împăcare.

Să îi dăm vieții un sens, mi-a spus cineva. Bun, dar pentru cine, cine să îl înțeleagă? Poate exista el dincolo de oameni? Nu știu. Însă, faptul că acum lângă mine nu este nimeni, nimeni din cei care au fost vreodată, mă închide într-o buclă. Azi, viața mea este un uroboros care se hrănește din ce a fost; încet, prezentul îmi înghite trecutul, până când nimic nu va mai fi de înghițit iar bucla va deveni punct. Un punct care are, probabil, un rost, dar altul decât cel pe care m-am străduit să i-l dau. „Să îi dăm vieții un sens” este un îndemn naiv, la fel ca așteptările mele.

***

Iată felinarul din fața casei Marei. Singurul punct de reper pe o stradă nu foarte lungă, cu toate ferestrele caselor identice.

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.