National Arena, the soccer mall. Meciul de inaugurare România Franţa, pe noul stadion Naţional, un prilej de promenadă

| | Opinii

Ca bucureştean de nişte n generaţii, mi-am dat seama că sunt tare apatic faţă de investiţiile din oraş.

Începând cu mall-ul (primul, ăla din Vitan) şi terminând cu stadionul pe care va juca Franţa, în seara asta, am dat dovadă de lipsă de interes şi neprezentare.

Prima dată am călcat în mall la câţiva ani de la lansare, ca să îmi iau o apă minerală. Ploua afară. Asta deşi, ţin minte că eram în facultate, parcă, imediat după lansare poporul se ducea acolo ca în pelerinaj.

Situaţia s-a repetat şi după inaugurarea celorlalte, în Cotroceni şi Băneasa nici nu am călcat încă. În Ikea am fost în august pentru prima dată, deşi am auzit că mulţi merg acolo nu neapărat pentru mobilă, cât pentru a mânca ren, că ar fi de bun gust. Ce să zic, Capşa suedeză.

Pe podul (cum îi zice, hobanat?) acela pe care s-au plimbat perpedes sute de bucureşteni am mers o singură dată, cu taxiul, că eram în zonă. Iarăşi, m-am dovedit rece faţă de munca profesioniştilor de la Astaldi şi sufletul lui Oprescu.

E, acelaşi lucru îl simt şi azi faţă de noul stadion, care, deşi e la doi paşi de mine, nu mă atrage cu nimic. O fi mare, o fi frumos, o fi modern… bravo, să fie într-un ceas bun! Dar nu (mă mai) interesează fotbalul, ce să caut eu acolo?

E ca şi cum m-aş duce la operă, pentru că îmi place cum arată clădirea.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.