Motanul din jurul penei de demon

| | Ce scriu, Poezii

Of, dacă ar ști.
Dacă ar ști că aripile mele îi acoperă prezentul
ca o mângâiere despre care se întreabă uneori de ce e rece.
Vreau să te cunosc, mi-a spus.
Mă cunoști deja, ar fi trebuit să îi răspund,
doar că nu a sosit momentul să mă afli.
Poate nu vei afla niciodată,
dar dacă, dacă, dacă…

Așa mi-a vorbit demonul și s-a oprit
pentru că nu toate cuvintele lui Azazel pot fi scrise,
așa cum nu toate vorbele lui Azazel pot fi rostite,
așa cum nu toate ideile lui Azazel pot fi gândite,
așa cum prezentul lui nu poate fi trăit deplin,
cum adevărul lui nu poate fi învederat,
cum penele lui nu pot fi mângâiate
decât ca o blană șireată și caldă
– vai, ce moale și drăguț motănel de pluș
a crescut ca o fructă în jurul unei singure pene de demon.
Nu ca să îl apere pe el a crescut, ci ca să îi ferească pe oameni
de înțepătura vârfului ei veninos.

Ei nu mă vor iubi niciodată. Nici eu nu îi iubesc.
Penele mele sunt acoperite de blană și de motani calzi
care digeră otravă și torc.

Textul face parte din volumul: PÂINE NEAGRĂ

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.