Măsele

| | Ce scriu, Poezii

timpul trece dureros.
cruzimea metamorfozei copilului în adult
când cu fiecare secundă îți mai iese un dinte
sfâșiind din conștiința prezentului ca dintr-o gingie.

iar tu, într-o cadă.
gândind la resemnare
(măcar apa e caldă)
în vreme ce toate ființele și obiectele din jur
se alipesc alcătuind o pisică,
o uriașă, zbuciumată pisică în călduri
zvârcolindu-se și mieunând gutural
chemând motanii așa cum se cheamă destinul –
totul în încăpere pare să aibă acest destin,
(care o fi el nu se știe)

resemnat, timpul trece tăios pe dinăuntru
sfâșiindu-ți prezentul ca pe o gingie
și-l mesteci și-l mesteci
cu timpanele sângerând de urletele pisicii uriașe.

să așteptăm destinul ca pe un motan ițit aici,
pe pervazul camerei de baie.

să îl transformăm și pe el în aur.

Textul face parte din volumul: Regăsire

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.