Mai presus de ligamente

El părea să aibă peste șaptezeci de ani
când s-a suit cu o sacoșă în tramvai la Obor,
îmbrăcat cu un fulgarin negru și un costum bej.

M-am uitat la mâna lui care strângea toarta de cârpă
și ligamentele i se mișcau involuntar sub piele
atât de tare că el însuși părea să se zbată
pentru a ieși din corpul ca o colivie ruginită.

M-am uitat după aceea la mâna mea albă,
prea albă, nimic nu se zbătea pe dedesubt
iar dacă el ar fi privit-o
nici nu i-ar fi trecut prin gând
că înăuntru altcineva se zbate să iasă.

Dar mai presus de ligamente,
amândoi păream liniștiți și cuminți în tramvai la Obor,
din sacoșe ne ieșeau legături de ceapă verde
și din noi altceva.