Locul unde pereții se unesc

| | Ce scriu, Poezii

Azi am aflat că trebuie să mă feresc de colțul unui cub,
de locul unde pereții se unesc cu tavanul.

Nu atât colțul cât pereții,
nu atât tavanul cât încăperea
care nu o să mă încapă atunci când voi zbura.

Un spaniol venit în vizită la Matilda
a plecat noaptea în parc să se culce,
spunând că el nu poate să doarmă înăuntru.

Acum de abia l-am înțeles.

I-a fost teamă că ar fi putut să zboare,
că l-ar fi apucat tocmai atunci,
că i-ar fi venit să dea din aripi
și în loc de cer ar fi văzut un colț.

Nu era vorba de casă, de încăpere, ci de colțul cubului,
de locul unde pereții se unesc cu tavanul.

Frica de colțuri este a oamenilor care simt cum în fiecare zi
le mai crește câte un fulg în aripă
și își doresc ca atunci când în sfârșit vor zbura
să zboare frumos pe marginea sferei
cu ochii deschiși.

După zbor, din om pe pământ va rămâne ceva rotund ca o burtă
din care o să crească de-adevăratelea narcise albe.

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.