Lăcusta țistarare

| | Ce scriu, Poezii

Mi-am potrivit pătura sub cap
și cum stăteam întins cu ochii la cer
am știut că deasupra norilor fumurii
încă mai arde soarele

aici, pe malul râului meu,
aici, unde o lăcustă mă privește chiorâș
agățată de un fir de iarbă ca omul de viață
și eu curios, și ea curioasă,

aici unde m-am pierdut nițel
și n-am mai știut dacă mă uit la ea sau la mine,
poate că lăcusta asta mi-a fost dată ca un gând
sau poate ca un cuvânt nou –
am să îi spun Țistarare

și am râs, am râs fericit de cuvântul nou,
de gândul cu privirea chiorâșă
și de soare am mai râs
știu, știu că ești acolo.

Pe malul râului Wanene bătrânul doarme
și zâmbește în somn cu obrajii rotunzi ca lumea lui
împărțită în cele patru vânturi,
dintre care al patrulea e timpul.

Textul face parte din volumul: Întoarcerea copilului mohawk

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.