Lacrimi de crocodil

| | Ce scriu, Poezii

de la tine vreau să învăț să cânt cu voce tare
și să văd dincolo de geometrie și ecuații,
să mă bucur de galben în loc de linie,
să ling umeri în loc de încurajări,
să îmi vărs neglijent cafeaua pe piept
și să îl clătesc după aceea cu nisip
până când se va lustrui și va deveni solzos,
de abia atunci voi luci leneș în soare
și îți voi cânta arătându-ți dinții de crocodil,

de abia atunci o să dau din coada grea
pleznind cu ea claviaturile – tanananam
în timp ce mă voi sui pe tine rece și mai greu decât coada
și fără să te poți mișca o să mă întrebi
dacă vreau să te mănânc iar eu o să îți zic
că nu, doar te clocesc
ca să renaști crocodilă sub pieptul meu solzos
și să te văd cum te întinzi leneșă la soare pe nisip,

știu, asta am fi făcut deja
dacă aș fi știut să mă bucur de galben în loc de linii,
dacă nu aș fi citit reviste plictisitoare de arheologie,
dacă mi-aș fi vărsat cafeaua pe piept
și dacă aș fi cântat cu tine printre oameni.

a fi crocodil e un lucru mare și dureros
care se învață la fel de greu cât o coadă
și care se plânge cu lacrimi.

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.