Lacrima lui Hefaistos

| | Ce scriu, Poezii

Nicovala zeului șchiop din Lemnos s-a topit înroșită în mintea mea
când mi-am întins capul pe spate
și el, binevoitor,
mi-a lăcrimat în ochiul drept;

ia-le pe ale mele,
mi-a zis,
dacă tu nu mai ai,
ia-le și rostogolește-ți-le limpezi peste riduri.

Marele han Ogodei nu mai plânsese de foarte mulți ani,
mongolii nu plâng,
mongolii nu simt durerea,
o trăiesc ca pe un cal bolnav
care trebuie lăsat în urmă
și consumat după ce se frăgezește.

Mongolii nu plâng niciodată,
au nevoie de zei șchiopi să plângă pentru ei,
să le picure lacrimi direct în ochiul drept,
când mintea le e grea ca o nicovală
și inima un cal care tușește.

Textul face parte din volumul: PÂINE NEAGRĂ

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.