Inspectorul, patronul şi pivniţa cu murături

| | Ce scriu, Proza

Mă trezisem cu el într-o zi de vineri care începuse plictisitor şi cu miros de varză. Mi-a arătat legitimaţia şi l-am invitat înăuntru. Spre deosebire de controlul fiscal, comisarii Gărzii Financiare au dreptul de a solicita evidenţele contabile fără preaviz sau notificare.

inspectorul Terminasem formalităţile, semnasem procesul verbal şi oficial începuse controlul. Acum, era aşezat în faţa mea pe scaun şi răsfoia atent hârtiile, urmărind cu arătătorul linie cu linie. Un deget gras cât un crenvurşt polonez. Răsufla greu, atât din pricina corpolenţei cât şi a fumului gros care plutea domol în cameră.

Eu fumam cu laptopul în faţă. Contabila stătea alături, în picioare, cu mâinile împreunate, gata să îi răspundă la întrebări. Ele veneau scurt şi un pic răguşit, pe un ton nici prea sever dar suficient de apăsat încât noi, cei cercetaţi, să ne dăm seama că el este cel care decide.

La una din solicitări, contabila s-a precipitat pe uşă, plecând după un dosar în clădirea de alături. Ştiam că uşa de la arhivă e stricată şi ea va trebui să ocolească prin spatele parcării, ceea ce însemna că un sfert de oră cel puţin aveam să rămân singur cu el.

Numai de controlul lui nu aveam chef azi. Adusesem treizeci de kilograme de varză şi mă apucasem să fac saramura înainte să sune la uşă. Chiar sub biroul meu era fostul grup termic, dezafectat de mulţi ani. Pentru că era rece şi tot timpul anului temperatura se menţinea constantă, îl foloseam pe post de cămară, să îmi ţin murăturile. Eu adusesem primul butoiul de varză, după mine începuseră şi alţii. Cu timpul, subsolul se transformase într-un adevărat depozit de varză, gogoşari, castraveciori şi gogonele asortate. Fiecare avea colţul lui şi uneori făceam schimb, să ne lăudăm măiestria.

Luna asta rămăsesem aproape singur.

Cei din biroul de alături erau în delegaţie, ceilalţi nu veniseră încă din concediu. E adevărat că nici nu prea aveam activitate acum, la început de toamnă. De aceea mă şi oferisem să rămân la sediu, că aş fi putut să plec şi eu delegat. Ştiam că aici voi avea timp de ale mele, dar uite că tocmai azi îmi venise ăsta pe cap. Cum aş putea să scap? Ştiam că erau nereguli şi ştiam că le va observa, dacă nu acum, cu siguranţă atunci când se va uita prin dosarul pe care contabila îl aducea din arhivă.

Trecuseră deja câteva minute, îi refăceam traseul în gând şi calculam: acum e în parcare, acum deschide uşa de la arhivă, acum caută dosarul… Numai de i-ar da prin cap să nu se grăbească. Mi-ar lăsa timp să mă gândesc la o soluţie.

Terminase toate paginile şi nu spunea nimic. Tăcea. Se uita la coperta dosarului pe care tocmai îl închisese şi bătea încet darabana cu degetele pe marginea biroului. Părea că priveşte în gol. Îl urmăream atent cu colţul ochiului, prefăcându-mă că citesc. Să fi avut vreo cincizeci de ani. Cămaşa strâmtă îi pocnea peste burtă, lăsând să i se vadă pe alocuri maioul alb. Cât să fi avut, nouăzeci, poate o sută de kilograme? Nu avea verighetă, oare era divorţat? Poate era totuşi căsătorit, dar din pricină că se îngrăşase nu mai putea să poarte inelul pe deget.

Soluţie, soluţie, gândeşte-te la o soluţie. Mintea parcă mi se golise şi refuza să mai producă idei. Nu aveam nici cea mai mică idee despre cum aş fi putut să o scot la capăt. Nu găsisem decât două variante grosolane: ori plec eu, ori pleacă el. Dar cum să plec? Datele mele erau deja în procesul verbal din carnetul lui. Iar el cu siguranţă era hotărât să rămână.

Să rămână, să rămână…

Atunci mi-a încolţit în minte gândul. Dacă nu pleacă, atunci nu poate decât să rămână. Să rămână, dar să nu mai plece. Cine i-ar fi simţit lipsa şi după cât timp? Cine mai ştia că el este azi aici, la noi?

În spatele grupului termic din subsol rămăsese un puţ adânc de câţiva metri, unde fusese îngropat rezervorul de păcură. Muncitorii îl dezmembraseră şi îl scoseseră de acolo bucată cu bucată, dar nu mai astupase nimeni puţul. Aşezaseră deasupra o placă groasă de oţel, ca să nu cadă cineva înăuntru.

Mă uitam la el şi încercam să îmi dau seama dacă ar încăpea înăuntru.

continuarea: vineri seară, 11 ianuarie

:)

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.