Proza

russian-vor

Fraierii

Dragos Serban

-

Unchiule, știi ce îmi doresc eu cel mai mult și mai mult să fac cu oamenii tăi? Să-i privesc în ochi pe fraieri.

francesco-clemente

Zece metri pătrați. Prima noapte în penitenciar

Dragos Serban

-

De aici nu iese nimic, din universul ăsta dreptunghiular pe care l-am înglobat în țeasta mea rotundă. De aici nu ies nici zeflemeli, nici furia din spatele hulei mele.

singuratate-si-taceri

Negustorul de mătăsuri – despre singurătate și tăceri

Dragos Serban

-

De două ori am mers alături în tăcere alături de un necunoscut. Mai întâi pe un drum, apoi pe alt drum într-un vis. De fiecare dată m-am simțit mai aproape de el decât dacă mi-ar fi povestit molcom uite, domnule, asta e viața mea.

tree-of-hanged-man

Corespondență fără confirmare de primire

Dragos Serban

-

Când pământul bolnav de sub tine nu te mai hrănește sau când stejarii de deasupra te umbresc, îngroapă-te ca murul și răsari mai departe, în soare, într-un loc unde să te vadă din nou cerul.

negustorul-de-matasuri

Bună ziua, numele meu este Mircea

Dragos Serban

-

Numele meu este Mircea și lucrez la șantierul naval din Mangalia. Despre șantier nu am o părere anume, însă despre mine simt că m-am născut din întâmplare.

ierihonitul

Ierihonitul (III)

Dragos Serban

-

Ferește-te de ei, oamenii sunt vulnerabili și contagioși. Oamenii își poartă fiecare realitățile și iluziile zâmbind tâmp în vreme ce se apropie cu fiecare pas spre nimic. E mai bine să fii piatră. Rămâi nemișcat.

furtuna-la-calafat-dunare

Calafatul sufletului meu

Dragos Serban

-

Hai, bă, la Calafat, zic, să ne uităm așa teleleu peste gârlă înspre Vidin, după aia să bem cafea de un leu cincizeci și să mergem amândoi pe jos la Poiana Mare, să vedem dacă au pus oamenii ăia răsadurile de roșii.

Igor din Krasnodar

Igor din Krasnodar

Dragos Serban

-

Dacă aș trăi în Krasnodar, m-ar chema Igor și m-aș trezi dimineață la ora 6 în apartamentul meu tip hrusciovka, într-un bloc gri cu patru etaje, colorat doar de borcanele cu murături așezate la ferestrele fără perdele.

negustorul-de-matasuri-anii-aceia

Realități în Tbilisi

Dragos Serban

-

De pildă, oamenii ăștia din parc ce trec nepăsători pe lângă mine înseamnă tot atâtea realități, cu fiecare din ei în centrul fiecăreia, realități în care eu sunt o umbră pe care poate nici măcar nu au văzut-o. Așa cum deasupra mea sunt stele pe care nici măcar nu le pot observa pe fiecare în parte.

bautorul de absint

Insula fără nume

Dragos Serban

-

Treizeci de ani înseamnă prea puțin pentru cel care a moștenit o fermă să devină altceva decât fermier, dar e un timp suficient de lung încât să ajungă să se cunoască pe sine iar apoi să se întrebe ca pe un copil: Ce vrei tu să te faci, Ulf, acum când te-ai făcut mare?

Căderea Bagdadului

Dragos Serban

-

Închide ochii și privește atent, Ogodei, îi spune corbul. Ogodei îi închide și nu mai e singur în stepă, în el așteaptă înțepenite 99 de ființe, 55 albe și 44 negre.