Proza

thomas-wheeler-oldman

Negustorul de mătăsuri, fragment #6

Dragos Serban

-

Eram pus la cele mai umilitoare munci, la spălat latrinele, la frecat şi lustruit podelele. Acestea erau unele din cele mai fericite lucruri care mi se întâmplau, deoarece au existat altele mult mai grele care ar fi putut – acum realizez – să-mi afecteze grav sănătatea sau să îmi pună viaţa în pericol. De exemplu, […]

casa-cu-maner-de-bronz

Negustorul de mătăsuri, fragment #5

Dragos Serban

-

[…] Uşa era aceeaşi, până şi mânerul masiv de bronz rămăsese. L-am atins şi am rămas un timp strângându-l în palmă. O strângere cât o mângâiere… Uşa aceasta văzuse totul, totul până să plec de acasă. Toţi prietenii mei trecuseră pe aici, eu trecusem de milioane de ori pe lângă ea. Oare de câte ori […]

Negustorul de mătăsuri, fragment #4

Dragos Serban

-

„În viaţa mea ulterioară plecării, nu a mai existat prezent. Doar trecut şi viitor, mai ales trecut. Iar viitorul meu se referea tot la trecut. Din nou, amintirile mă copleşeau. Şi înainte se întâmpla asta, dar acum parcă mai des şi mai puternic ca niciodată. Dar, ce nătâng sunt. Logic, acum sunt acasă, acum amintirile […]

Negustorul de mătăsuri – fragment #3

Dragos Serban

-

Din prima călătorie. Între Constanţa şi Marsilia. Uneori, destinul îmi apărea în minte ca un bătăuş care începea să-mi care pumni în figură. Îmi personificăm deznădejdea sub forma unui individ nebărbierit, uscăţiv, cu ochii mici şi răi. Îl lăsam să mă bată peste obraji până când îmi dădeau lacrimile, îl lăsam ştiind că furia mea […]

Negustorul de mătăsuri – capitolul 1 – Umbra trecutului

Dragos Serban

-

Capitolul 1. Umbra trecutului La început, fusese fascinat de sunetele ce răzbăteau aidoma parfumului printre teii de pe străzile pe care, cu mult timp în urmă, le străbătuse gândind la cifre şi teoreme. Nici măcar nu băgase de seamă în vremea aceea că, rând pe rând, pe lângă el treceau oameni, oameni adevăraţi, din carne […]