Proza

realitati pontice

Negustorul de mătăsuri. Acasă

Dragos Serban

-

Pentru mine, cu așteptările mele naive, descoperirea schimbării este un eșec. Am încercat să țin timpul în loc, am așezat amintiri peste amintiri și nu le-am îngăduit vreo evoluție.

zamir-yushaev3

Să nu îl cerți

Dragos Serban

-

Afară e cald și mașina cu număr de Vâlcea stă parcată la umbra unui tei în curtea spitalului Elias. Stă goală și cu toate ușile deschise, ca o casă părăsită demult.

razboi-cecenia

Bufnițe, peste tot bufnițe

Dragos Serban

-

Jos, în vale, războiul începuse de aproape șase luni. Nenorocirea cea mai mare era că în genul ăsta de război luptele nu se întâmplau doar între dușmani, ci și între prieteni, uneori între frați.

cazac-in-stepa

Al treilea fiu

Dragos Serban

-

Asta rămâne în urma omului, se gândea Ogodei. O pată vremelnică, aruncată la întâmplare. Omul vine, se așază un timp frumos și lung cât o vară, cerul se umple de râsul alor săi, apoi pleacă mai departe.

peisaj-caucaz

Drumul tău, Camelia

Dragos Serban

-

Totul din jur e o impresie, e rezultatul unei comparații dintre ceea ce există acolo și ce e în noi.

fabian-preze-portret-barbat

Negustorul de mătăsuri – cap4 #fragment

Dragos Serban

-

Omul este o fiinta armonica. Este sensibil la orice forma de rezonanta, produsa de sunete, de radiatii, de energii. Omul este aflat la punctul dintre energie si materie, un punct in care, rezonand dupa necunoscute frecvente, poate deveni un rezervor de timp.

noaptea-bucuresti-stefanesti-dragos-serban

9 minute

Dragos Serban

-

Am nouă minute să spun că eu scriu dintr-o hrubă numită uneori catedrală, alteori bucătărie de vară, în orice caz o hrubă unde timpul este și nu este ce pare a fi: o eșarfă stacojie de mătase.

russian-vor

Fraierii

Dragos Serban

-

Unchiule, știi ce îmi doresc eu cel mai mult și mai mult să fac cu oamenii tăi? Să-i privesc în ochi pe fraieri.

francesco-clemente

Zece metri pătrați. Prima noapte în penitenciar

Dragos Serban

-

De aici nu iese nimic, din universul ăsta dreptunghiular pe care l-am înglobat în țeasta mea rotundă. De aici nu ies nici zeflemeli, nici furia din spatele hulei mele.

singuratate-si-taceri

Negustorul de mătăsuri – despre singurătate și tăceri

Dragos Serban

-

De două ori am mers alături în tăcere alături de un necunoscut. Mai întâi pe un drum, apoi pe alt drum într-un vis. De fiecare dată m-am simțit mai aproape de el decât dacă mi-ar fi povestit molcom uite, domnule, asta e viața mea.