Proza

care-e-rostul-vietii

Oasele

Dragos Serban

-

Iată că lumea nu e strâmbă, și-au spus cei de demult, pentru că ea nu se sfârșește.

seara-pe-karl-johan-edvard-munch

Cubism

Dragos Serban

-

Familia, gospodăria, sănătatea. Devenirea. Toate sunt cuburi. Cărămizi din care s-au ridicat ei, așa cum se ridicaseră cei de dinaintea lor.

Vedere din Nalchik

Dragos Serban

-

Am înțeles eu atunci că fiecare stare își are locul ei. Confuzia, de pildă, locuiește într-un oraș în care nu se întâmplă nimic și fiecare știe ce are de făcut.

2mai-dragos-serban

Viețul șantierului meu

Dragos Serban

-

Pe atunci, voi fi înțeles că despre asta e vorba, despre un vapor. El va ieși în larg, meșterul se va duce la altă lucrare iar eu, gol ca un prunc, voi merge să dau noroc cu un pescar pe dig.

the-sailor-acasa-de-sarbatori

In spiritus

Dragos Serban

-

Pe lângă inevitabilele neajunsuri, depersonalizarea este un sentiment care naște sau reaprinde întrebări. Și ele nu sunt deloc ușoare.

sub-plopi-monet

Sentimente la reducere

Dragos Serban

-

Toate sentimentele dau năvală în tăcerea din dedesubtul plopilor. Anxietăți, doruri, nostalgii, de-a valma ca dintr-un raft al unui supermarket invizibil și efemer.

cal mongol

Mongolia într-o dungă

Dragos Serban

-

Știi doar că uneori te oprești și te lovește așa, de niciunde, un inexplicabil dor de Mongolia.

mai-presus-de-bine-si-rau

Visul pinguinului

Dragos Serban

-

Iată-te diform, un pinguin cu gâtul excesiv de lung, cățărat pe picioroange puternice. Te uiți în gheață ca într-o oglindă, încuviințezi și îți spui: am devenit.

claca-bucovina

Vremea lăcustelor

Dragos Serban

-

Cred că iubirea asta e singurul lucru care ne urmează în vremea lăcustelor. De-aș putea măcar să îmi amintesc…

muzeul-arheologie-constanta

Rostul banchizei

Dragos Serban

-

Într-un bloc aflat undeva la marginea Bucureștiului, într-un balcon, o fată își face o poză cu telefonul.

mai-presus-de-bine-si-rau

Mai presus de bine și rău

Dragos Serban

-

Și totuși, gândi Hrisostom, mai este ceva aici. Mai este ceva care poate fi simțit dar nu poate fi atins, precum vântul. De ce pleacă ei, cei puțini?

Însemnări de pe banchiză

Dragos Serban

-

Așa se desfășoară viața pe banchiză, netulburată. Probabil la fel ar fi continuat dacă, nu se știe cum, un călugăr nu ar fi ajuns aici să înțeleagă și să își pună întrebări.